Ai fost şi eşti

Din liniştea din jurul tău,

Din lumea cea nebună,

Te-am adunat la pieptul meu,

Ca să devii furtună.

Te-am adunat din absolut,

Din vid şi din decenţă

Şi-am stăruit în rugă mut

Ca să devii prezenţă.

Dacă n-ai fost te-am construit

Ca sfântă mănăstire,

Te-am căutat şi te-am găsit

Chiar dincolo de fire.

Dacă n-ai fost te-am inventat

Din soare şi din plajă,

Apoi cu drag te-am sărutat

Să te trezeşti din vrajă.

Ca soare te-am alcătuit

Din picuri de scânteie

Tu m-ai iertat şi m-ai iubit

Şi-ai devenit femeie.

Soaţă să-mi fi să mă-nsoţeşti

La bune şi la rele,

Iar eu să-ţi mulţumesc că eşti

Cu mine-n toate cele.

Te-aş descompune în culori

Din picături de stele

Şi te-aş compune uneori

În cântece de Iele.

Apoi ca lacrimă curgând

Eu te-am primit ca rouă

Pe frunze-n inimă şi-n gând

Cu buzele-amândouă.

Şi ţi-am cules şi lacrima

Din rugă şi din floare

Apoi mi te-am imaginat

În chip de sărbătoare.

Ovidiu Vasile, Cluj-Napoca