Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?
Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?
Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. (Marcu 8, 34-38)
În mijlocul Postului Mare, Biserica ridică înaintea lumii semnul cel mai greu și cel mai luminos: Crucea. Nu ca simbol al durerii fără sens, ci ca drum al libertății și al mântuirii.
În Evanghelia acestei duminici, Mântuitorul vorbește limpede și fără ocol: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Cuvintele acestea sunt simple, dar grele. Pentru că ele nu vorbesc despre un drum ușor, ci despre un drum al transformării.
În lumea în care oamenii caută mereu să fugă de suferință, Hristos spune contrariul: nu fuga ne mântuiește, ci curajul de a purta crucea vieții. Crucea fiecăruia este diferită: încercările vieții, boala, nedreptatea, singurătatea sau lupta interioară cu propriile slăbiciuni.
Dar Evanghelia nu spune că omul trebuie doar să sufere. Ea spune că omul trebuie să poarte crucea împreună cu Hristos. Iar atunci crucea nu mai este doar povară. Devine scară spre lumină.
Hristos rostește un paradox care a rămas peste veacuri: „Cine voiește să-și scape viața o va pierde, iar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie o va mântui.” În logica lumii, omul trebuie să câștige totul. În logica lui Dumnezeu, omul trebuie să dăruiască totul.
De aceea urmează întrebarea care tulbură conștiința fiecărei generații: „Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă își pierde sufletul?” Este una dintre cele mai profunde întrebări ale istoriei.
Nu întâmplător Biserica a așezat această duminică în mijlocul Postului. După săptămâni de nevoință, omul poate obosi. Crucea apare atunci ca un semn de încurajare. Ea spune credinciosului că drumul nu este ușor, dar capătul lui este Învierea. Crucea nu este sfârșitul. Crucea este poarta.
Evanghelia se încheie cu un avertisment puternic. „Cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele… și Fiul Omului se va rușina de el.” Nu este vorba doar despre mărturisirea cu buzele. Este vorba despre curajul de a trăi credința într-o lume care adesea o ignoră sau o batjocorește. Crucea devine astfel semnul identității creștine.
Duminica Sfintei Cruci nu este o chemare la suferință, ci la sens. Ea ne amintește că suferința fără Dumnezeu zdrobește, dar suferința cu Dumnezeu mântuiește. Crucea este locul unde durerea și iubirea se întâlnesc.
Și de aceea, în mijlocul Postului Mare, Biserica ne spune cu blândețe: Nu fugi de crucea ta. Ridic-o. Și mergi mai departe.
Așadar, când pașii par uneori mai grei, iar sufletul obosește în tăcerea nevoinței, Biserica ridică înaintea lumii semnul care a schimbat istoria: Crucea. Nu ca un semn al înfrângerii. Nu ca o amintire a durerii. Ci ca o chemare.
Crucea nu este doar lemnul Golgotei. Crucea este fiecare luptă a omului cu el însuși. Este tăcerea în care îți porți durerea. Este răbdarea când viața devine nedreaptă. Este iubirea care nu renunță.
Fiecare om are o cruce. Uneori vizibilă, alteori ascunsă în adâncul inimii. Dar taina acestei duminici este alta. Nu ni se cere doar să purtăm crucea, ci să o purtăm împreună cu Hristos.
Și atunci se întâmplă miracolul. Povara nu mai zdrobește. Durerea nu mai este fără sens. Drumul nu mai duce spre întuneric. Pentru că acolo unde se ridică o cruce, Dumnezeu pregătește deja Învierea.
În mijlocul Postului Mare, Crucea apare ca un semn de lumină pe drum. Ea spune fiecărui suflet obosit că mai este puțin, mai este speranță, mai este har.
Și, mai ales, dincolo de cruce nu este sfârșitul. Dincolo de cruce începe lumina.
Grigore CIASCAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu