Râul Lăpuș are izvoarele în Munții Țibleșului și în Munții Lăpușului. După o...călătorie de 112 kilometri, apele lui se varsă în Someș, ca afluent dreapta, la Merișor. Pe o lungime de 25 kilometri, între Dealurile Prelucilor și Dealurile Vimelor, de la Cătunul Groape (aval de Răzoare) și până la Roșia (Remetea Chioarului), este Defileul Lăpușului, unde locurile înseamnă custuri și repezișuri, insule și cascade (Pișătoarea este cea mai mare), peșteri, canioane, o floră interesantă, situri arheologice. În unele locuri, apa râului ocolește măguri și custuri stâncoase (Custura Vimei și Custura Cetățelii), încât apa râului formează imaginea arcului de cerc, de parcă apa dorește să se întoarcă îndărăt, către izvoare. Un asemenea loc este numit de localnici...colac. Vă arăt și eu în această postare un...colac, cel din locul numit La Cetate. Sunt aici niște stâncării uriașe, cât blocul de zece etaje și mă întreb dacă toponimul nu trimite chiar la o cetate care a fost oarecând aici, mai ales ținând seama că ne aflăm între cetățile Chioarului și Ciceului, care erau legate de un drum de culme. Explicație la titlul acestei postări: ”Expediții la noi acasă”, carte de reportaje a autorului Alexandru Filipașcu, apărută la Editura ”Dacia”, în anul 1981.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu