Ionuț Țene tratează istoria vlahilor, într-o carte-document pentru istoria României

Urmăresc de ceva vreme, cu atenție și plăcere, activitatea scriitorului, istoricului și editorului Ionuț Țene, un condei distinct în peisajul transilvănean actual. Cea mai recentă carte a Domniei sale se numește „Valahi gorali, Vlași Valassko. Interpretări istoriografice”, Editura „Casa cărții de Știință” Cluj Napoca, o carte-document care tratează istoria vlahilor (valahilor) din zona Carpaților, mai ales din Polonia, Slovacia și Cehia, cunoscuți sub numele de gorali. Tema centrală desprinsă este că multe comunități montane din Carpații nordici ar avea origini românești (vlaho-române). Potrivit punctului de vedere adoptat de dr. Ionuț Țene, comunitățile românești au ajuns pe aceste teritorii datorită transhumanței, majoritatea fiind ciobani și mișcându-se cu turmele de oi pe aceste teritorii vaste. Autorul analizează cu dovezi și lux de amănunte migrațiile acestora prin Munții Carpați, legăturile cu românii medievali. Un subiect important dezbătut este „Ius Valachium” adică acel sistem juridic medieval aplicat comunităților de păstori vlahi, utilizat îndeobște în Polonia, Ungaria, Slovacia și Ucraina, care includea printre altele autonomia locală, dreptul de pășunat, organizarea militară și pastorală.

Cartea ”Valahi gorali, Vlași Valassko. Interpretări istoriografice” este structurată sub forma unei suite de studii istoriografice ceea ce face ca cititorul să înţeleagă mai bine diferitele interpretări asupra originii și fenomenului valah. În acest context, volumul propus de dr. Ionuț Țene extinde perspectiva istoriografică la conceptul de „Valahie”, la teritorii românești mari, de la Tesalia, Epir până la Moravia (Cehia).

Cartea lui Ionuț Țene analizează folclorul, literatura, teatrul, filmele care prezintă comunitățile valahe din Polonia, Slovacia ori Cehia. Nu neglijează nici controversele istorice și analizează diferitele teorii care spun că goralii sunt slavi sau altele care spun că sunt vlahi romanizați și chiar teoriile despre originile celtice, respinse de cei mai mulți istorici români. De asemenea aduce în discuție și problema memoriei colective a comunității valahe, ale căror identități românești s-au diluat în timp, în cadrul națiunilor moderne, care își impun limba și obiceiurile lor. Este tot mai greu (aproape imposibil) să-și păstreze elementele lingvistice, culturale și folclorice de demult.

Volumul de față, prin caracterul interdisciplinar, prin utilizarea unei bibliografii extinse, prin reinterpretarea fenomenului valah în context actual european, se va dovedi în timp un instrument util și necesar pentru generația de istorici care va veni înspre descoperirea comunităților valahe din Europa Centrală și de Est. Aș dori să mai adaug faptul că dr. Ionuț Țene nu este la prima „ispravă” de acest gen, Domnia sa a mai scris și alte cărți de istorie și eseistică, gândindu-mă doar la Avram Iancu și Revoluția de la 1848 din Transilvania, la Vasile Gafencu, la o altă carte de referință „Pe urmele valahilor uitați. Despre etnogeneza românilor” în care tratează originea și formarea poporului român.

Cu o prefață scrisă de profesorul Cornel Jurju, volumul de față, de peste 300 de pagini, ne oferă informații mai puțin știute despre o comunitate valahă harnică, care chiar dacă s-a stabilit pe meleaguri străine, trăiește și gândește românește. Poate că autorul a dorit, abordând acest subiect, să tragă un semnal de alarmă celor îndriduiți pentru  a veni în sprijinul lor, așa cum fac alte popoare din vecinătate.

Am să închei cu spusele ilustrului istoric: „Cititorul care va deschide această carte va descoperi informație bogată și de puțini știută. Mai cu seamă, va simți aroma unei fascinante istorii românești, a cărui soroc nu s-a împlinit, dar care a găsit modalitatea, inclusiv prin demersul admirabil realizat de Ionuț Țene, de a-și trimite ecourile până la noi, în acest asurzitor și deconcertant început de mileniu trei.” Felicitări, dr. Ionuț Țene!

                                                                Gelu DRAGOȘ, UZPR