Implicarea societății în politică

În democrația noastră nefuncțională, intervenția societății este percepută ca unica soluție pentru a pune capăt războiului „rece”, pe care-l poartă cu actuala guvernare, condusă de premierul Bolojan. Ea rezultă din sondajele de opinie care în formă continuată spun că țara merge într-o direcție greșită și corecțiile necesare se lasă așteptate. Cum sondajele nu pot fi însoțite de răspunsuri personale argumentate, trebuie luată în calcul și opinia cetățenilor din stradă sau prezenți la proteste. Deși opiniile nu întotdeauna coincid, majoritatea cetățenilor cred că pentru nemulțumirile din societate vinovată este întreaga coaliție de partide condusă de premierul Bolojan. Contextul în care opiniile sunt convergente obligă societatea să nu rămână indiferentă la derapajele autorităților locale și centrale aflate în timpul mandatului în funcții publice. Din discuțiile ocazionale, am constatat că numărul cetățenilor responsabili, interesați de politică și țara în care trăiesc, este în creștere. Românii încep să-și facă autocritica, cred că și societatea are partea ei de vină. Spun că sunt parte a unui popor lent, credul, prea tolerant, ușor de manipulat care acceptă ușor umilința și supunerea că așa l-a învățat istoria. După ce contestă isprăvile premierului, lansează soluții ce-i drept controversate, ce vizează schimbări de fond în actuala guvernare, inclusiv a premierului. Fără să fi auzit de principiul marxist că după acumulări cantitative, obligatoriu urmează salturi calitative, generațiile mai tinere lasă impresia că l-au însușit ca la carte. De unde s-au informat, firește de pe rețelele de socializare. Altfel spus, când răbdările vor întrece măsura, la un moment dat, „mămăliga” ar putea să explodeze ca în decembrie 1989. Zilele trecute, un tânăr aflat în fața camerelor de luat vederi era convins că protestele pașnice nu rezolvă problemele societății și este nevoie de cele cu violență. Nu cred că astfel de soluții ar putea rezolva conflictele dintre societate și autorități. Așa cum ne învață democrația și constituția, cred în cele pașnice, în alegerile periodice cunoscute: locale, parlamentare și prezidențiale. Sunt singura variantă ce oferă societății ocazia de a se implica pașnic în politică înainte de alegeri. Evenimente ce testează educația, interesul societății pentru politică și încrederea acordată candidaților sau partidelor înscrise în cursa electorală. Dacă criteriile vor trece testul, depinde de procentul electoratului prezent la urne în ziua alegerilor. Statistica reflectă interesul scăzut al societății pentru politică, iar încrederea acordată politicienilor din Guvern și Parlament se află în cădere liberă. Cetățenii s-au convins că, după alegeri, autoritățile ajunse la putere uită de promisiunile făcute în campania electorală și acordă prioritate intereselor personale și de grup. Derutați de inechitățile din societate, alegătorii în majoritate ignoră alegerile și preferă să nu meargă la urne. Sau alegătorii lipsiți de o minimă educație politică votează, dar oferă votul unor partide aflate pe cale de dispariție. Așa s-a întâmplat la ultimele alegeri parlamentare. Discutabilă rămâne și educația electoratului care se ține precum scaiul de gubă după Călin Georgescu pe la instanțe judecătorești, personaj controversat pe care-l vor președinte înainte de vreme. Oricum, o campanie electorală făcută de un candidat pe internet cu o strategie ridicolă și acceptată de alegători este toxică și nu produce decât derută, confuzie și spectacol televizat. Să nu uităm că la alegerile recente ale primarului general al capitalei au fost cu puțin peste 30% dintre alegători, iar ale președintelui țării, au participat cu puțin peste 60% dintre alegători, o majoritate nu tocmai favorabilă. Situația mi se pare critică, deoarece vorbim de evenimente politice costisitoare ce reprezintă esența democrației. Am abordat subiectul alegerilor, pentru că pe liderul unui partid din opoziție l-a luat gura pe dinainte și vorbește de alegeri anticipate. O prostie mai mare în spațiul public nu putea fi lansată decât de un personaj idealist, rupt de realitățile societății. Nu mi-am propus să analizez strategia premierului cu părțile sale bune și rele. O fac analiștii politici prezenți în fiecare seară pe la posturile TV. Totuși, cred că una dintre greșelile actualului guvern a fost lipsa de comunicare cu societatea pe seama măsurilor luate în spatele ușilor închise. Cum alegerile nu au reușit să redreseze mersul țării, personajele menționate mai sus vor să implice societatea în politică prin participarea în masă la proteste, greve de avertisment și generale. Organizate de sindicate, care au bătut palma cu toate guvernările, scopul lor ar fi să-l dea jos pe Bolojan, înainte de a intra pe rol rotativa schimbării premierului. Nu cred în soluții sortite de la bun început eșecului. În ultimele zile, premierul a dat înapoi în câteva sectoare bugetare la presiunile societății făcute prin intermediul mass-mediei. Societatea nu dispune de categorii sociale în măsură să schimbe mersul țării prin proteste masive la care să participe mii de oameni. În istoria democrației, nici cele la scară redusă nu au mișcat nimic în structura unor sisteme bugetare veșnic nemulțumite de oferta guvernelor aflate la putere. Drumul țării nu poate fi trasat decât de clasa politică, nicidecum de societate. Fondul ei genetic este incompatibil cu soluțiile violente, deoarece istoria nu-și uită rădăcinile.

prof. Vasile ILUȚ