Irina Bazon: “Cel mai teribil război este cel împotriva realităţii”

În epoca „Marii Transformări” tehnocratice, aflate în desfăşurare (reprezentând zorii erei postumane), cel mai teribil război este cel împotriva realităţii. Criteriile de raportare la realitate, la ordinea naturală şi la Adevăr sunt păstrate de creştinism, care, ca religie a întrupării, este inamicul numărul unu al tehnocraţilor transumanişti, principala piedică în calea „Marii Transformări” (sau „Resetări”), care neagă existenţa realităţii ontologice, avându-şi rădăcinile în nominalism.

Transformarea evolutivă continuă constituie, în viziunea acestora, calea inevitabilă de urmat, scopul fiind depăşirea ordinii naturale „defecte”, a trupului şi limitelor noastre biologice şi umane, considerate, de către raţiunea tehnicistă, ca fiind demne de dispreţ. Pentru ca lumea să fie transformată într-un tehnoparadis transumanist planetar, în care omul să aibă libertatea deplină de a se redefini, „emancipat” cu totul de orice constrângeri ale realităţii obiective, e necesar ca elitele tehnocrate „iluminate” să aplice inginerii pentru înlăturarea omului ca persoană concretă (legată inerent de anumite determinaţii, care îi definesc identitatea), împreună cu Adevărul Întrupat, după al Cărui chip a fost făurit. Deconstrucţia omului şi a realităţii începe cu această abolire a delimitărilor – o formă clară de nihilism gnostic al timpurilor noastre.

Transgenderismul făcând parte din primul val al transumanismului, punerea în practică a ingineriei „evoluţiei sexuale” constituie o etapă indispensabilă, întrucât, fără desfiinţarea căsătoriei şi a familiei (văzute ca noţiuni vetuste, constrângătoare), omul nu poate fi remodelat ideologic, transformat într-o abstracţiune şi determinat să-şi nege propria umanitate.

Ingineria „evoluției” sexuale

O analiză riguros documentată intitulată „Capturarea Asociației Americane de Psihologie: Ingineria evoluției sexuale”[7], apărută pe platforma „The 11th Hour”, a jurnalistei de investigaţii Jennifer Bilek, arată cum transgenderismul este un proiect eugenist la care au pus umărul miliardari „filantropi”, în cârdăşie cu Big Pharma şi Big Government. Reproducerea ar urma să fie controlată de complexul tehno-medical în viitor[8], iar sexul nostru va deveni „depăşit” (deja a şi devenit).

Potrivit celor prezentate în analiză, Fundația Arcus (AF), cea mai puternică organizație nonguvernamentală pro-LGBTQ+ din lume, a fost înființată în 2000 de miliardarul Jon Stryker, membru fondator al consiliului de administrație al Greenleaf Trust (o companie privată de administrare a averilor) și moștenitor al averii companiei de tehnologie medicală Stryker Corporation[9]. Jon Stryker a construit o rețea interconectată de sprijin pentru ingineria „evoluției sexuale”, prin care sunt promovate la nivel global ideologiile despre „identitățile de gen” și „transgenderism”. Aceste ideologii promovează normalizarea disocierii oamenilor faţă de propriul corp, mai exact, faţă de realitatea lor sexuală, și prezintă această denaturare drept o altă modalitate de a fi uman.

Una dintre instituțiile capturate de AF este Asociația Americană de Psihologie (APA), principala organizație științifică și profesională din domeniul psihologiei în Statele Unite. APA are peste 118.000 de membri și a primit de la AF finanţări directe în valoare de 650.000 de dolari.

Jon Stryker beneficiază copios din promovarea ideologiei, având în vedere că, prin răspândirea şi inocularea acestor teorii, creşte cererea de medicamente și de intervenții chirurgicale inutile care aduc profituri corporației sale medicale (numai în 2020, au fost efectuate în SUA 8.548 de mastectomii, fiind extirpaţi sânii sănătoși ai unor tinere și fete[10]). Însă se pare că nu e vorba doar de profit. Până la urmă, de ce o ideologie a „descărnării” este pusă în legătură cu o mișcare pentru „drepturile omului”? – se întreabă autoarea.

În 2001, la scurt timp după înființarea AF, finanțarea din partea AF [11] a ajutat APA să creeze INET (Rețeaua Internațională de Psihologie pentru LGBTIQ, denumită ulterior IPsyNet). Înainte de a adăuga „identitatea de gen” pe lista de priorităţi, APA INET s-a axat asupra problemelor LGB [12]. În 2005, APA a creat Grupul de lucru privind identitatea de gen și variațiile de gen [13].

După cum dezvăluie Jennifer Bilek, Fundația Arcus alocă sute de mii și adesea milioane de dolari pe an diferitelor instituții din întreaga lume, inclusiv APA, pentru a promova ideologia „identității de gen”. „Scopul este de a crea o structură care să stabilească noi terminologii și categorii de oameni pe baza unei definiții extinse a sexului, incluzând interpretări individuale cu privire la sexul uman. Ideologia identității de gen permite deschiderea unor piețe de identități bazate pe orientarea sexuală și expresiile sexuale, încălcând graniţele fizice dintre sexul masculin şi cel feminin. Până acum, această încălcare a fost doar de natură cosmetică, fiind vorba de o fațadă făcută posibilă prin intermediul tehnologiei moderne, prin medicamente și intervenții chirurgicale.” Însă, odată cu progresele în tehnologia medicală – în special în ceea ce privește manipulările genetice, cum este tehnologia de editare genetică CRISPR [14] – și normalizarea acestei încălcări fără precedent a limitelor, vor urma deformări şi mai grave privind sexul şi umanitatea însăşi.

Este o realitate anticipată de mai mulţi analişti, bazându-se pe evoluţiile şi „inovaţiile” la care deja asistăm. În carte sa „The End of Sex and the Future of Human Reproduction” („Sfârșitul sexului și viitorul reproducerii umane”)[15] (Harvard University Press, 2018), Henry T. Greely arată că „în 20, poate 40 de ani, majoritatea oamenilor din țările dezvoltate vor înceta să facă sex în scopul reproducerii. În schimb, viitorii părinți vor fi informaţi despre structura genetică a zeci de embrioni, iar ei vor alege unul sau doi în scopul implantării, purtării sarcinii și nașterii. Și va fi sigur, legal și gratuit.” În această lucrare „profetică”, Henry T. Greely explică tehnologiile biologice revoluționare care fac să pară inevitabil un astfel de viitor și prezintă provocările serioase de natură etică și juridică cu care se va confrunta omenirea. O carte a aceluiaşi autor este „CRISPR People: The Science and Ethics of Editing Humans”[16] („Oamenii produşi prin CRISPR: Știința și etica editării oamenilor”].

Autor: Irina Bazon