Trebuie să recunosc că aceste rânduri, dar mai ales amintirile legate de maestrul Cornel Udrea, se datorează în mare măsură, scriitoarei Mariana Moga, coordonatoarea Taberei Literare „De Amicitiae”, la care am avut bucuria să particip la mai multe ediții – la Boghiș, Sebeș, Hațeg și Olănești. Acolo, în atmosfera caldă a prieteniei literare, am avut privilegiul de a-l cunoaște mai bine pe omul din spatele operei.
În galeria spiritelor luminoase care au îmbogățit
cultura română contemporană prin inteligență, discreție și vocație pentru
dialog, Cornel Udrea ocupă un loc distinct și respectat. Dramaturg prolific,
publicist inspirat și creator de emisiuni radiofonice memorabile – între care
se remarcă participarea sa constantă la emisiunea „Unda veselă” – el a dăruit
publicului nu doar texte, ci o adevărată stare de spirit: aceea a umorului
cald, generos și profund uman.
Prieten apropiat al actorului Florin Piersic, căruia
i-a oferit mai multe compoziții literare, Cornel Udrea a cultivat de-a lungul
vieții o relație specială cu scena și cu oamenii care o slujesc. Umorul său nu
a fost niciodată gratuit sau agresiv, ci rafinat, subtil și inteligent –
apropiat, prin spiritul satirei sociale, de universul marelui Ion Luca
Caragiale.
La ceas de seară, într-o atmosferă colegială și
destinsă, era o adevărată încântare să stai în preajma maestrului, alături de
prieteni precum Constantin Triță (R.I.P.), Bebe Pandele Jianu, Mihai Nae,
Ovidiu Vasile, Alin Cucuruzan, Vasile Bele, Cristian Moga, Nicolae Bălțescu,
Costel Avrămescu, Viorel Birta Pîrăianu sau maestrul Nicolae Băciuț. Se spunea
că știa pe de rost peste o mie de bancuri – iar femeia și politicianul erau
adesea personajele sale preferate. Dar niciodată nu transforma satira în atac;
dimpotrivă, o transforma într-un instrument de limpezire a realității.
„Cornel
Udrea nu a practicat niciodată ironia gratuită; dimpotrivă, a preferat acel
surâs discret care apropie oamenii și limpezește realitatea fără a o răni.”
Un moment emoționant rămâne ultima noastră
întâlnire. De dragul nostru, a venit însoțit nu doar de minunata sa soție,
Hristina, ci chiar și de perfuzie. Bolnav fiind, a dorit să fie printre noi, să
ne ofere sfaturi, să ne dăruiască buna dispoziție care îl caracteriza. Atunci
am înțeles, poate mai clar ca niciodată, dimensiunea profundă a generozității
sale.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Cornel
Udrea a fost un autor consecvent, atent la responsabilitatea cuvântului și la
rostul cultural al scrisului. Opera sa reflectă sensibilitatea față de viața
cotidiană și față de relațiile dintre oameni – acele detalii aparent mărunte
din care se nasc adevărurile durabile ale literaturii.
Îmi amintesc cu emoție momentul în care i-am vorbit
despre poetul Ion Burnar, colegul său de facultate. I s-au luminat ochii imediat.
Mi-a povestit întâmplări din studenție și mi-a spus, cu admirație sinceră, că a
fost „un poet mare de tot”. Era încă o dovadă a felului în care cultiva
prietenia – discret, profund și autentic.
Participarea sa la Tabăra de Amiciție organizată de
poeta și avocata Mariana Moga a confirmat, încă o dată, disponibilitatea sa
permanentă pentru dialog și colaborare. Era hâtru, cu umorul la purtător, dar
niciodată ostentativ – o calitate rară, care transforma conversația într-o
formă de apropiere autentică. Prezența sa ridica nivelul cultural al
întâlnirilor și dădea concursurilor literare o notă de eleganță,
generozitate și echilibru.
Pentru cei care l-au cunoscut, Cornel Udrea rămâne
nu doar autorul unor texte memorabile, ci și un model de rafinament sufletesc
și generozitate intelectuală. Prin opera și prin felul său de a fi, a
demonstrat că umorul poate deveni o formă de cultură, de demnitate și de
prietenie.
Moștenirea sa rămâne vie și fertilă, asemenea unei
prezențe care nu se retrage niciodată cu adevărat din conștiința celor care au
avut privilegiul să-l citească sau să-l cunoască.
În spiritul acestei evocări, se cuvine să încheiem
cu unul dintre cele mai reprezentative gânduri ale sale despre scris: „Scrisul
mi-a devenit o a doua componentă existențială; prima este oxigenul ce-l respir.
Da, și noaptea scriu… Devenind o cutumă, scrisul mă poate defini, și de la el
ar trebui să înceapă alfabetul meu civic.”
Un crez simplu, dar profund – asemenea omului care
l-a rostit – maestrul Cornel Udrea. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Gelu
DRAGOȘ, UZPR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu