Trăim vremuri triste, grele, în care o mare parte din formatorii de opinie ar fi rânit prin grajd, mai ieri. Sau în vremuri normale. Aveau eventual un butic. Sau unii dintre ei, ne gândim la președinți anume, erau prin azile sau cămine de bătrâni. Dur? Păi, uitați-vă la Lume. În schimb, se pare că o seamă de oameni cu un miros dezvoltat al banilor nu stă degeaba. Conspiră, plănuiește și da, îi manipulează elegant pe cei ce iau decizii. În dezvăluirea câtorva interesante observații asupra Lumii ne ajută economistul Robert Kyiosaki și nu numai.
Declarație recentă a președintelui francez Emanuel Macron: „Nu vrem să depindem de dominația Chinei sau să fim vulnerabili la impredictibilitatea SUA. (…) Există o a treia cale, unirea Europei, Canadei, Coreei, Japoniei, Indiei, Braziliei, Australiei”. Sună cunoscut cumva? Uite știre: 58% dintre canadieni consideră că aderarea la Uniunea Europeană merită luată în considerare. Uite alta: prim-ministrul Modi al Indiei a declarat în propriul Parlament că importau petrol din 27 de state, acum importă din 41. Și că 70% din noul petrol NU mai depinde de strâmtoarea Urmuz. A treia și cea mai importantă: Franța și-a închis depozitul de aur de la Rezerva Federală din New York. L-a vândut și a cumpărat altul de pe piața europeană, cu profit de 13 miliarde euro. Dublă lovitură. 129 de tone. Stau la coadă, la ieșirea din umbrela americană, Germania cu 1.236 tone, Olanda a adus deja 122 tone. Se gândește Polonia cu 300 de tone, o fac India cu 100 tone. Dolarul și petrodolarul suferă, din cauza lipsei de predictibilitate a unei țări conduse de un fel de lider ce s-ar vrea rege, dictator, orice, dar pe viață.
Alte idei ce par conspiraționiste, dar au bază în
realitate. Israelul, înainte de armistițiu, a lovit porturi iraniene din Marea
Caspică, ruta de alimentare dintre Iran și Rusia. O lovitură majoră ar fi.
Fatală ambilor. În paralel, China, la fel ca India, tace și face. Atașez o
hartă a Africii, unde sunt marcate interesele și investițiile chineze, există
una similară a Americii de Sud… Dar să revenim la date. Războiul din Gaza era
despre Hamas, așa-i? Păi, să vedem, în paralel, ce se găsește pe-acolo, doar
știți că războaiele au și mize ascunse, a zis-o mai ieri Trump că de se
enervează, ia Iranului tot petrolul… În 1999, compania British Gas descoperea
câmpuri naturale de țiței pe coastele Gazei, se numesc oficial Gaza Marine 1 și
2. La 36 kilometri de coastă. Rezerva estimată e de 1,4 biliarde metri cubi de
țiței și gaz. Israelul a blocat exploatarea vreme de 25 de ani. În 2008,
British Gas au închis perimetrul și au plecat. Zăcământul e neatins. Dar Gaza
Marine e un fir de nisip față de întreaga zonă, ea se numește Bazinul
Levantului, în 2010 a fost evaluată de US Geological Survey ca având 122
triliarde metri cubi de gaze naturale și 1,7 miliarde barili de petrol. În
estul Mediteranei, pe coastele Gaza, Israel, Liban, Siria și Cipru. Cea mai
bogată porțiune se numește câmpul Tamar-Leviathan, pe coastele Libanului. În
ianuarie 2026, compania Chevron era gata să înceapă extinderea exploatării.
Oprită de Israel, care…la timpul prezent, acceptă încetarea focului, minus în
Liban, unde mai au treabă cu Hezbollah. Da? Și ultima observație. Știți obsesia
lui Donald cu Groenlanda? Kiyosaki ne spune că n-are nicio treabă nici cu
bogățiile insulei, nici cu acapararea de teritoriu. De „spațiu vital”, vorba
lui Goebbels. Gheața arctică, pe fondul încălzirii globale nerecunoscute de
Trump, se retrage cu 13% per an. Rute arctice odinioară imposibile din cauza ghețurilor
se redeschid, în defavoarea celor asiatice, centramericane și din zona
Peninsulei Arabice. Cu 40% mai scurte distanțe, cu 30% mai rapid decât prin
canalul Suez. Iar Groenlanda stă exact pe această rută. N-a fost vorba
niciodată de ghețuri, de minerale rare, de populație, de așezarea de rachete.
Ci de ruta maritimă. GIUK Gap, îi zic ei, între Groenlanda, Islanda și Marea
Britanie, între Oceanul Arctic și cel Pacific.
În fine, ultima conspirație, cică. Wall Street
Journal îl acuza pe Trump cu săptămâni în urmă că vrea să folosească trupe
americane pentru a rechiziționa/fura 450 de kilograme de uraniu din siturile
iraniene bombardate. Hahaha, ce-am mai râs, până vedem pe Agerpres: „Salvarea
pilotului american, o posibilă operațiune vizând furtul uraniului îmbogățit,
conform oficialilor de la Teheran”. Ș-am încălecat pe-o șa…
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu