„Uniforme purtam și codițe aveam, până ieri…”

„Ô temps, suspends ton vol ! et vous, heures propices,

Suspendez votre cours !

Laissez-nous savourer les rapides délices

Des plus beaux de nos jours !”

(Alphonse de Lamartine, „Le Lac”)

Din 15 mai… nu mai era decât o lună până când urma să intrăm în vacanța de vară. Zilele: „15 iunie” și „15 septembrie” sunt zilele ce ne-au marcat copilăria și adolescența. Și tot venind vacanțe mari,una după alta, s-a făcut anul 1976, când vrând-nevrând am părăsit brațele ocrotitoare ale școlii. Școala noastră s-a numit Liceul „Gheorghe Șincai”, Baia Mare, astăzi colegiu național. 15 septembrie 1972 a fost ziua când am pășit cu emoție în curtea liceului, așteptând sunetul clopoțelului și vocea care ne va împărți pe clase. Pentru început, a luat cuvântul domnul director Marin Boboc(R.I.P), apoi încet-încet, sarabanda numelor s-a încheiat și clasa a primit un indice. Clasa mea a fost „a IX-a F”, abia în clasa a zecea, când am optat pentru secția reală, am ajuns în „a IX-a A”, profesor diriginte fiind doamna profesoară Agneta Lobonțiu. Anii au trecut, iar clasa ultimă liceală a zburat, făcând slalom printre lucrări de control, teze, sonete, fotografii, concepere tablou, vacanțe, alegerea viitorului, serenade pregătiri pentru bacalaureat și apoi liniștea și tristețea că vom reveni în această clădire sobră doar ca foști elevi. Îmi vin în minte numele domnilor profesori care nu mai sunt: Maria Boboc, Lucia Fechete, Monica Ungur, Zoe Achim, Marin Boboc, Gheorghe Cardoș, Liviu Hossu, Ioan Meșter, Axente Sever, Francisc Pop. „Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace!” Au rămas, aproape neschimbați: doamna profesoară Clara Pană, domnul profesor Petre Istrate, chimist dar și autor al mai multor volume de poezie, romane, traduceri. A fost prezentă, la o lansare de carte a mea, doamna profesoară de Limba și Literatura Română, din clasa a noua, doamna Emilia Grigoraș. Până nu de mult o vedeam pe stradă, la fel de frumoasă, doamna profesoară de fizică Rodica Levay. Le-am întâlnit, la sărbătoarea centenarului colegiului, pe doamnele profesoare de chimie Maria Mihai și Aurica Filip. Am făcut un ocol sentimental, să ajung la ziua de 15.05. 2026, dată până la care, fără să fim întrebați, viața ne-a pus în brațe un pachet cu numărul „50”, urmând ca noi să ne descurcăm cum ne-a fost voia, putința, ambiția ori pur și simplu, cum ne-a dus valul. Urmând-o pe doamna dirigintă, „înarmată” cu catalogul la purtător, ne-am întors în viitorul trecutului. Generația mea, a absolvenților 1972-76, ne-am mai întâlnit în 1986 și în 1996, atunci fiind prezenți colegi din toate clasele. Apoi, pe când pregăteam întâlnirea de treizeci de ani a plecat dintre noi colegul Liviu-Doru Bindea, pe atunci prefectul județului Maramureș, așa că am renunțat, iar întâlnirea care ar fi trebuit să marcheze patruzeci de ani, nu a mai fost să fie. Regret că nu am reușit să ne adunăm toate clasele ca în cazul primelor două întâlniri. Asta este! Ne-a bucurat că ne-a fost alături doamna dirigintă. De asemenea ne-a bucurat prezența doamnei profesoare Clara Pană. Au fost prezenți colegii: Maria Belbe, Lia Chioreanu, Ileana și Istinca Cherecheș, Maria Tereza Dragoș, Angela Făgădar, Florica Groșan, Gabriela Mohilo, Rodica Mereuț, Tincuța Miclăuș, Florica Trif, Anita Véső, Ovidiu Cardoș, Titi Diaconu, Josef Fornwald, Robert Jederan, Virgil Pop, Ioan Rus. Au fost alături de noi, lipsind din motive întemeiate: Adriana Iațica, Cristina Mezei. Au plecat dintre noi: Florica Banc, Mihai Nemțeanu, Marius Jean-Popa. Veșnică pomenire! Nu mai știm nimic despre colegii: Dorina Iacoș, Liviu Cadar, Dumitru Jitaru. Desigur, clasa fiind de reală, predomină inginerii, dar avem și medici, farmaciști, juriști, economiști, profesori, antreprenori, la urma urmei tot ceea ce are nevoie o societate. Au fost printre noi colegi care s-au stabilit în alte țări, ne-am bucurat să îi revedem Pe lângă profesie,suntem: soții, soți, mame. tați, bunice și bunici. Nu am știința că ar fi și străbunice ori străbunici printre noi. Nu doresc să transform textul într-un nomenclator de meserii ci într-un text plăcut. Ca urmare, deși unora le repugnă amestecul politic voi risca: Ne place ori nu simpatica noastră colegă, Florica Groșan (Bărbulescu) este primăriță într-o comună aproape de Turnu Măgurele, ne-au furat-o teleormănenii, ea fiind de meserie inginer horticol. Tot inginer sunt și eu, dar miner, specialitatea prepararea minereurilor. Dar nu am profesat decât pe perioada celor trei ani de stagiatură, apoi am urmat un curs de analist-programator, profesând la Centrul Teritorial de Calcul, Baia Mare. Pe urmă… nu mai are importanță, dar fiind membră a Uniunii Scriit0rilor din România din anul 1998, pot să spun, sunt scriitor profesionist, așa că îmi permit să dau un plus de culoare mozaicului clasei noastre. Au fost două zile frumoase, desigur nu este ușor să întâlnești oameni la interval de un jumătate de secol, dar sigur, nu ne-am lăsat apăsați de aparențe și de povara anilor. Mulțumesc și mulțumim conducerii actuale ale colegiului, domnului director prof. Vasile-Grațian Pop și doamnei directoare adj. prof. Simona Toma, pentru primirea și cuvintele călduroase de bun venit. Mulțumim elevilor colegiului, elevi ce ne-au întâmpinat pe culoarele bătrânului colegiu. Am zâmbit la gândul, acum cincizeci de ani și noi am întâmpinat generații bicentenare oarecum mirați că doamnele și domnii aceia sobri au purtat: uniforme, fundițe, codițe, ciorapi trei sferturi, cordeluțe și numere școlare pe mânecuțe. Da, chiar am fost elevi! Mulțumim soțiilor și soților ce au adus și dus jumătățile lor în condiții de securitate maximă! Mulțumim Andrei Dinu care a făcut tot posibilul ca, mama ei, doamna noastră dirigintă prof. Agneta Colceriu să fie prezentă. Mulțumim, Andra și Aghi!

Să ne revedem cu bine!

Florica Bud