Ori suntem în zori de război mondial, ori suntem mințiți oribil

Ne scapă ceva, zău. Războaiele mondiale anterioare se duceau între țări ce-și declarau război, își retrăgeau corpurile diplomatice, lăsau doar spionii. Se bombardau, se împușcau, înaintau, se retrăgeau. Mai nou, războaiele se duc periodic, când este muniție. Se trage cu drone. Țările nu și-au declarat război, au doar niște mici neînțelegeri istorice. Își expulzează câte un diplomat-doi, nu golesc ambasada de spioni. Unii sunt în război fără s-o știe, au doar atentate, li se aprind malluri, li se omoară industriași, li se blochează aeroporturi. Alții se ceartă prin mass-media, se sfidează, trag câte o rachetă sau dronă săptămânal. Și-i anunță pe ceilalți decimați.

Nimeni nu mai înțelege nimic. Europa are în sfârșit un buget imens de război, dar are o lipsă masivă de carne de tun, de aproape 200.000 de oameni. Nu vrea nimeni la armată, darămite în război. „Nu putem să ne băgăm oameni?”. Ba da, așa făceau și strămoșii, lucrau cu mercenari. De la regii europeni la ai noștri ce angajau uneori tătari de nu mai puteau scăpa de ei. Cum ar veni, războaiele moderne nu sunt tocmai moderne. Da, se vede din satelit…cine are… tot ce face ina­micul. Tot. Da, se trimit bombe cu drone. Dar la fel de șocant a fost acum 100 de ani tancul, acum 80 de ani avionul, bombardier, apoi bombele bacteriologice testate de japonezi pe chinezi. Sau aruncătorul de flăcări. Sau elicopterul ori bomba Agent Orange în Vietnam ce ardea sate, culturi, oameni. Și ar mai fi ceva de zis. Care sunt mizele războaielor? O jignire? O sfidare? NU. Câștiguri teritoriale. Sau nevoia de resursele altora. Am văzut recent o hartă a revistei Historia, ce arăta unde se aflau minele, resursele minerale ale Imperiului Roman. Ia ghiciți… Dacia, Germania, Anglia, Spania, Franța. Unde au „insistat” cel mai mult. Sună cunoscut? Sigur că sună.

Între timp, în lume. În Africa încă se decapitează triburi între ele, deși au la îndemână versatilul Kalashnikov. Israelul lovește rezervoare cu apă în Liban sau arde culturile de măs­lini ale celor din Palestina. Din Rusia fug oameni spre Georgia, să emigreze înainte de marea încorporare care să dea lovitura de grație, nu se știe cui, țara e deja afectată și dezechilibrată de lipsa de bărbați. În China se anunță un colaps cu pierderea a 800 de milioane de oameni din populație, până în 2100. În Berlin a fost descoperit un depozit rusesc de arme, pentru acțiuni diverse, inclusiv cu un român implicat. În Italia a explodat o fabrică de armament din Colleferro, ce alimenta Ucraina cu muniție. Cu patru zile înainte, ceva similar în fabrica Gebrev din Bulgaria. Polonia a dejucat un atentat la un american traficant de arme spre Ucraina. Cin’ să fie, cin’ să fie? Tot în Rusia, oamenii scot masiv economiile din bănci, se tem de limitare sau mai rău, de naționalizare. Nu întâmplător, personalul bancar a primit arme ca să… doboare drone? Serios? În bănci?

Între timp, Donald Trump, cel ce a părăsit Turcia ascuns și expunând presa și subordonații la un atentat ca să iasă cu fața curată, e protejat la ședințele sale de golf cu lansatoare de rachete Avenger AN/TWQ1. Pe deasura zboară avioane de luptă F16. Câtă vitejie la conducătorii de oști de azi. Putin se ascunde în bunkere cu birouri identice. Ayatolahul Khamenei Jr e, dar nu e nicăieri. Deci, cum arată războaiele viitorului? Așa? Noi ne gândeam că vor lupta roboți, dar se luptă boți, viruși PC, drone, hackeri. Și mercenari din țări sărace. Companiile de armament au poligoane de testare peste tot. Liderii țărilor războinice se ascund și mârâie de acolo. Ceea ce ne ridică o întrebare penibilă, dar în perfectă concordanță cu orice variantă conspiraționistă „credibilă”: Oare se luptă sau doar ne prostesc, cu ochii pe burse?!

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului