Ministrul Mihai Dimian a scris azi despre „haosul din educație”, asigurându-ne că nici nu poate fi vorba despre așa ceva, în realitate fiind impresia produsă de „un sistem complex”, pe care, datorită competențelor dobândite în timpul cercetărilor sale doctorale, îl va controla cu înțelepciune.
Sunt foarte multe motive pentru care n-aș îndrăzni să gândesc altfel decât ministrul meu. Pentru a nu întinde excesiv textul, voi enunța doar două: obediența ce mă caracterizează și simpatia pentru tipologia pesedenelistului devenit ministru.
Așadar, îmi permit să aduc argumente în favoarea afirmațiilor domnului ministru.
1. Sistemul educațional din România este subfinanțat, asigurându-i-se un buget sub jumătate din ceea ce ar fi trebuit să primească.
2. În recentele discuții despre legea salarizării, sistemul public așezat în coada priorităților a fost cel educațional.
3. Nu avem universități între primele 1000 clasate în Shanghai Ranking 2026.
4. România are cei mai puțini absolvenți de studii universitare în rândul tinerilor de până la 35 de ani, aproximativ jumătate din media înregistrată în UE.
5. Analfabetismul funcțional și rata abandonului școlar ating cote înspăimântătoare.
6. Sistemul este profund corupt.
7. Deciziile privitoare la desemnarea inspectorilor/directorilor aparțin factorilor politici, religioși și, pentru că sunt patrioți desăvârșiți, celor din diferite servicii.
8. Pentru ca degradarea să fie ireversibilă, principiul călăuzitor în momentul desemnărilor este acela care prevede că nou-numitul trebuie să fie cel puțin la fel de prost precum cel schimbat.
9. În ciuda faptului că dispune de resurse insuficiente, sistemul risipește cu o voluptate demnă de o cauză mai bună, învățământul seral fiind un exemplu relevant în acest sens.
10. Mulți dintre profesori fie nu înțeleg, fie lasă impresia că nu înțeleg, preferând exerciții de indiferență sau de umilință în relație cu abuzatorii sistemului.
Haos? Complexitate? Înțelepciune!
Adrian Vasile SABĂU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu