Patru prieteni într-un Ajun de Crăciun

                                                                                    de Gheorghe Pârja

Era o vreme când Ştefan Hruşcă bătea ţara, în lung şi în lat, cu poetul George Ţărnea. Spectacolele lor erau de muzică şi poezie. Ce vremuri pentru poezie! Repertoriul lui Ştefan cuprindea poeme scrise de neîntrecutul autor al rimelor încântătoare. Când ajungeau în Maramureş, o seară, obligatoriu, era dedicată întâlnirilor noastre. Adică Gheorghe Peter - foto, Ştefan Hruşcă şi cel care scrie.

Toţi trei absolvenţi ai memorabilului Liceu Pedagogic din Sighetu Marmaţiei. Acea Universitate de învăţători pentru Maramureş, dar şi pentru ţară. Între noi a rămas o trainică prietenie colegială. Duceam împreună icoana dascălului luminător. De altfel, toţi cei care am purtat ecusonul venerabilului liceu ne simţim într-o aleasă solidaritate. Între timp, toţi trei am lăsat catedrele pentru alţii. Peter şi Hruşcă, la Borşa, iar eu în Breb. Ştefan a luat drumul cântecului. Cu mari izbânzi. De Crăciun, a devenit marele colindător. Peter şi cu mine am fost magnetizaţi de mirajul scrisului la ziar. Amândoi ne-am întâlnit în coloanele cotidianului „Graiul Maramureşului”. Dar vremea a vorbit pe moartea ei. George, care era liant între noi, s-a stins din viaţă lângă o carte de versuri: ”Nini Santonini şi lecticile dialectice”, închinată lui Nichita Stănescu. Citită în premieră la noi în casă. Colegul nostru de redacţie, Gheorghe Peter, de vreo şase ani veghează intrarea în Marmaţia într-o tăcere nesfârşită. Ştefan, în aceste zile, se află în Maramureş. Colindând şi plecarea recentă a tatălui său spre zările fără sfârşit.

Eu am scris acest text în amintirea acestei fotografii, făcute de Viorica. Ea închipuie patru prieteni într-un ajun de Crăciun. Eram, după concert, la noi acasă, la un pahar cu vişinată. O, lume, lume, soră lume!

Sursa: Graiul Maramureşului

Doi ani fără ziaristul şi scriitorul GHEORGHE PETER

IN MEMORIAM – GHEORGHE PETER

           A trecut un an de la dispariţia neaşteptată a scriitorului și cunoscutului om de presă Gheorghe Peter, de la cotidianul „Graiul Maramureşului”. Ghiţă, cum îi spuneau prietenii adevăraţi, s-a născut în 6 decembrie 1951, la Sighetu Marmației. A absolvit Liceul Pedagogic din localitate, în 1971, ca şef de promoţie, colaborând cu revista “În Prag”. În 1975 a absolvit studiile Institutului Pedagogic din Oradea, iar în 1991 Facultatea de Jurnalistică a Universității din București.

         În perioada 1975-1986 a colaborat cu cotidianul “Pentru socialism”, pe vremea când era dascăl în Borşa, iar din 1986, de când s-a mutat în Baia Mare, s-a angajat ca redactor la unicul cotidian din județ, iar din 1989 până în prezent a fost redactor şi membru în Consiliul de conducere al cotidianului „Graiul Maramureşului”.

       Dumnezeu să te odihnească în pace Ghiţă Peter! Ne lipseşti mult de tot!

                                                                                         Gelu DRAGOŞ

Remember. Ziaristul Gheorghe PETER a coordonat peste 800 de apariţii la Pagina „Justiţia” în „Graiul Maramureşului”

Ne apropiem cu paşi repezi de data de 11 septembrie, zi în care imensul trup al ziaristului Gheorghe Peter, cu suflet de copil, a rămas fără suflare, lasând în urmă o soţie, un fiu, o noră şi un nepoţel îndureraţi. Plus familia din Sighetu Marmaţiei, acolo unde a şi fost înmormântat, prieteni, colegi şi mii de cititori ai lui.

     Pe la început de august, mai exact în 7 august 2013, în ziarul local „Graiul Maramureşului” a apărut pagina „Justiţia” cu numărul 1100, ne spune fostul lui coleg şi prieten, Mihai Popan.      Cu altruismu-i înnăscut, Mihai recunoaşte că peste 800 de apariţii i se datorează marelui dispărut, Ghiţă Peter.

        Ziaristul, prietenul, omul de vastă cultură Gheorghe Peter rămâne unul dintre cei mai verticali ziarişti maramureşeni pe care i-am cunoscut vreodată. Este omul care m-a îndrumat în această carieră, jurnalismul, mi-a oferit ajutor la lucrarea mea de licenţă şi ţineam mult la Domnia Sa, probabil şi fiindcă ştiam că la bază este învăţător cu patalama – Liceul pedagogic Sighetu Marmaţiei, unde a fost şef de promoţie.

        Dumnezeu să-l odihnească în pace! El rămâne pentru întotdeauna viu în inimile noastre!

                                                                              Gelu DRAGOŞ

A fost şi cea de-a treia întrunire a Ligii Scriitorilor..

       La această a treia ediţie a „Atelierului Literar” s-a ţinut un moment de reculegere în memoria jurnalistului de vocaţie Gheorghe Peter de la Graiul Maramureşului; poeta Mădălina Zete a citit un scurt material biografic al dispărutului,Gelu Dragoş, Viorica Găinariu şi Vasile Morar au evocat amintiri dulci cu Ghiţă Peter, după care s-a trecut la şedinţa propriu zisă care a avut ca temă, „Eu şi...literatura!”. Au citit şi au fost aplaudaţi: Gelu Dragoş, Viorica Găinariu Tazlău, Mădălina Zetea, Vasile Morar, Tabita Pop, Alexandru Potcoavă, Ana Olos, Aurelia Velea, Ioan Meteş Morar, Aurelia Oancă, Ion Hada, Virginia Paraschiv, Mihai Ganea, Valer Turcu Iorga iar pentru absenţii motivaţi preot Radu Botiş, Dorina Halas şi Milian Oros au citit materialele trimise Virginia Paraschiv şi Mihai Ganea.

         S-a convenit să se înfiinţeze un Punct documentar al Ligii Scriitorilor prin care membrii ei şi simpatizanţii să aducă cărţi proprii pentru a fi studiate de către doritori.

         La final, poeta şi studenta la jurnalism Mădălina Zetea a cântat „Rugă pentru părinţi”, melodia lui Ştefan Hruşcă pe versurile poetului Adrian Păunescu.
        A fost îmbrăţişată şi i s-a urat „La mulţi ani!” epigramistei de valoare naţională Viorica Găinariu Tazlău pentru cele 61 de toamne împlinite miercuri, 12 septembrie toată lumea prezentă.

                                                                                Gelu Dragoş

In memoriam: Gheorghe Peter - Viaţa ca aventură a luminii

Nu aş fi dorit să scriu niciodată acest text. Cuvintele nu mai ascultă de inimă ci sînt hărţuite peste emisfera firescului. Vestea are culoare neagră. Sufletul a intrat în zona tristă a soarelui. De acum Luna se va oglindi în propria ei mitologie. Firul s-a rupt pe faţa pămîntului. Se leagă fără nod în partea dreaptă a raiului. Vedeţi, tot încerc să mă  (să vă) amăgesc cu o crudă realitate. Prietenul şi colegul nostru Gheorghe Peter s-a scufundat în tăcere. Vă mărturisesc că în colţul drept al hîrtiei, în locul lacrimei, s-a arătat o pată de lumină. Era aprinsă ca obrazul unei adolescente. Aşa mi-am amintit de un sfîrşit de an şcolar de la Liceul pedagogic din Sighetu Marmaţiei cînd în faţa careului format din sute de elevi Gheorghe Peter, elevul din acea vreme, a făcut cîţiva paşi înainte. Directoarea din acel timp a rostit: este elevul cu cea mai mare medie din liceu. Flori şi aplauze. Niciodată premiantul nu a fost invidiat ci dimpotrivă a fost iubit. Inteligenţa lui dublată de o memorie fertilă s-a răsfrînt fericit înspre matematică. Lecturile l-au întărit înspre spiritul umanist. Citea presă cu înverşunare. Învăţător la Borşa. El la şcoala de la Gară. Ştefan Hruşcă la simultan pe deal. În preajmă Aurel Pantea, Mircea Petean, George Boşca, Ion Zubaşcu. Atmosferă literară de referinţă. Gheorghe Peter era în această armonie. După cum aţi bănuit ne-am ştiut din liceu. La Borşa, în casa lor, între timp şi-a legat destinul de Magda, era locul în care puteai visa. Oraşul Borşa a fost o experienţă de răscruce. Scria şi visa să stea lîngă rotativă. Visul s-a împlinit. A absolvit Facultatea de Jurnalistică. Numele lui în presă devine referinţă. Mai ales în paginile ziarului "Graiul Maramureşului". Calităţile de care vorbeam i-au fost de mare ajutor. Gheorghe Peter citea. Cărţile şi ziarele i-au fost stele fixe. Aşa că în orice împrejurare a fost un conviv excelent. Dacă simţea că te poate necăji avea o vorbă tămăduitoare: Te-ai supărat, ţi-a trece. Şi îţi trecea. Cultura lui era respectată. Putea fi chiar temută în discuţii. Pe acest ecran se proiecta opera lui publicistică. Parte din ea concretizată în carte. Făcea parte din spiritul profund al Maramureşului. Manifestat în mare parte socratic. Dar fibra lui de maramureşean era relevantă. Aici ne întîlneam pe spaţii largi. Chiar prin sîngele unor strămoşi apropiaţi. El trăia într-un fel aparte spiritul Marmaţiei. Era forma lui de viaţă. Podul Ronişoarei era centrul pămîntului. Părinţii, familia, prietenii, un cosmos atît de drag încît îl privea adeseori prin lacrimi. Ceea ce înseamnă suprema adoraţie. A fost, astfel, mistuit de o frumoasă risipă. Ceva din lumina eternă. Din păcate nu prea avem răgaz să ascultăm cîntecul interior al aproapelui. Ştiu limpede, în Gheorghe Peter stăteau în latenţă multe simfonii ale vieţii. Erau rodul cunoaşterii. Prietenul nostru dispunea şi de o gîndire suplă care îl făcea agreabil, respectat. A dat graţie multor întîlniri. De Gheorghe Peter m-a legat viaţa. Dar mai ales zborul ei. O solidaritate misterioară dar sinceră. Aşa am căzut în frumoasa capcană a prieteniei. Adică ne era dor de noi. Splendidă ambiţie lumească. Frumoasă împlinire omenească. Da, acest text nu aş fi dorit să-l scriu niciodată. Cuvinte care mă despart de un prieten. Un coleg. În faţa despărţirii definitive negura din lume trebuie risipită. Numai aşa putem trece împăcaţi Marele Rîu. Nu ne vom lecui niciodată de durerea despărţirii de un prieten şi un coleg. Un condei excelent. A iubit lumea de aceea a trăit viaţa intens. A preţuit frumosul ca un romantic. Strig ca Ghilgameş. "A murit Enkidu, prietenul meu, care vînase cu mine lei". Nu uit ce ne-a spus amîndurora Nichita la Borşa. Într-o şoaptă profetică: "Viaţa este o aventură a luminii. S-a făcut dimineaţă şi lumină este. Scoală-te şi umblă". De acum voi umba mai singur prin Marmaţia. Cu un felinar de grîu aprins.

                                                                             Gheorghe Pârja

IN MEMORIAM: Jurnalistul GHEORGHE PETER - 6 decembrie 1951- 11 septembrie 2012

Ieri dimineaţă, o veste a cutremurat redacţia: a trecut la cele veşnice colegul şi prietenul Gheorghe Peter. După o scurtă, dar grea suferinţă, Dumnezeu l-a luat la Ceruri. 

Gheorghe Peter se întoarce acasă, la Sighetu Marmaţiei, unde, în ţintirim, îl aşteaptă tatăl său Ştefan, iar la casa părintească plânge mama Maria, cele 3 surori ale lui Ghiţă şi fratele. Pe toţi i-a iubit Ghiţă, dar mai ales pe buna sa soţie Magda, care i-a fost alături mereu, pe fiul Bogdan şi pe nora sa, şi mai ales pe Ştefănel, nepotul cu care se mândrea de câţiva ani.

Dumnezeu să te Ocrotească în Pace, bunule coleg şi prieten GHEORGHE PETER!

                                                                   ***

Gheorghe Peter s-a născut la Sighet, în 1951, pe malul Ronişoarei, într-o familie de harnici gospodari. A absolvit Liceul Pedagogic din localitate, 1971 (unde a fost pasionat de matematică şi literatură şi a scris în revista „În Prag”). Institutul Pedagogic din Oradea l-a terminat în  1975, iar în 1991 a absolvit  Facultatea de Jurnalistică a Universităţii Bucureşti.

A fost profesor la Borşa de unde a colaborat la cotidianul judeţean „Pentru socialism” 1975-1986) dar şi la emisiunile de radioficare ale Staţiei de la Sighet, alături de Spiridon Pralea şi prof. Ion Ardeleanu-Mecena. În 1986 s-a mutat la Baia Mare, unde a lucrat ca redactor la unicul cotidian din judeţ şi a continuat activitatea, din 1989 până acum, la „Graiul Maramureşului”. Cu un bagaj vast de cunoştinţe şi cultură generală de invidiat, Gheorghe Peter a scris mii de articole din toate domeniile de activitate, de la sport la cultură, de la învăţământ la industrie, de la justiţie la divertisment.

Cei care doresc să-şi ia un ultim rămas bun de la GHEORGHE PETER, o pot face azi, la ora 19.30, la Capela Cimitirului Horea I. Ceremonia funerară va avea loc joi, la ora 13, la locuinţa defunctului din Sighetu Marmaţiei.

                                                                    Redacţia Graiul MM

Gheorghe PETER se reîntoarce acasă!

Jurnalistul Gheorghe PETER ( 6 decembrie 1951 – 11 septembrie 2012) va fi înmormântat  la Sighetu Marmaţiei

  Scriitorul şi jurnalistul de vocaţie Gheorghe PETER va fi înmormântat joi, 13 septembrie 2012 în localitatea natală, Sighetu Marmaţiei, unde este aşteptat în ţintirim de către tatăl său Ştefan şi va fi condus pe ultimul drum de către soţia Magda, fiul Bogdan, nora Ica şi nepoţelul Ştefănel Cristinel dar şi de către mama în veci nemîngâiată Maria, de cele trei surori, Ileana, Ioana şi Maria, precum şi de fratele său Ioan şi mulţi colegi de redacţie, rude şi prieteni.

   Gheorghe Peter s-a născut în Sighetu Marmaţiei pe data de 6 decembrie 1951, a absolvit Liceul Pedagogic în 1971 după care a continuat cu Institutul Pedagogic din Oradea pe care l-a terminat în 1975. Şi cum se spune că un OM care se respectă „toată viaţa învaţă şi se perfecţionează” a continuat după 1990 cu şcoala şi a absolvit cu nota 10 (!) Facultatea de Jurnalistică din cadrul Universităţii Bucureşti.

    În aceste momente triste pentru familie şi presa maramureşeană, un gând de mângâiere, compasiune şi sincere condoleanţe transmit atât familiei cât şi redacţiei „Graiul Maramureşului” unde a colaborat şi lucrat din 1975. Şi aşa cum a afirmat colegul tău de birou şi redacţie, Mihai Popan, spun şi întăresc cele spuse de el: „Cu greu te va putea uita cel care te-a cunoscut odată!”.Bunul Dumnezeu să-ţi dea odihna binemeritată!

                                                                           Gelu Dragoş 

S-a stins din viaţă ziaristul şi scriitorul Gheorghe Peter!

 Am aflat cu tristeţe şi mare supărare că s-a stins atât de neaşteptat ziaristul Gheorghe PETER, învăţător la bază, cu Liceul pedagogic din Sighetu Marmaţiei terminat cu brio, dar mai apoi ziarist la ziarul cel mai citit în vremea aceea, „Pentru socialism” iar după 1990 „Graiul Maramureşului. A deţinut şi funcţie în Consiliul de administraţie al acestuia. Gheorghe Peter, Ghiţă pentru prieteni era un om integru care-şi iubea mult profesia dar şi familia, alcătuită din frumoasa lui soţie Magda şi fiul Bogdan, un munte de om ca şi el. Era tare mândru şi de nora lui care i-a dăruit un nepoţel, Ştefănel cu care vorbea des la telefon când aceştia erau plecaţi la muncă în străinătate. Pe cât era de mare şi puternic pe atât avea un suflet de copil. Cultiva prieteniile din domeniul literar, muzical dar şi sportiv. În ultimii ani îi promova cu dragoste şi plăcere în pagina de divertisment de care se ocupa pe epigramiştii băimăreni la care participa (rar ce-i drept) la şedinţele acestora.

          Cred că trist pe lângă familie este şi motanul Poly, care nu ştie ce s-a întâmplat cu „stăpânul” lui. De multe ori când mergeam la redacţia „Necenzurat” a poetului Ioan Romeo Roşiianu treceam şi pe la el, să văd ce mai face. Citea. Mereu era cu o carte sau cu o revistă în mână. Îmi dădea şi mie ziarele locale după ce le citea spunându-mi: „Poftim Gelu, să te mai cultivi şi tu puţin!”. Ştiam că are probleme de sănătate şi mă bucur că l-am vizitat la Spitalul Judeţean, de trei ori, atunci când era internat. 

        Iată că după Ion Burnar, un alt om bun din presa scrisă maramureşeană pleacă din lumea aceasta. Despre caracterul lui poate vor scrie şi alţii, însă ceea ce am apreciat la Ghiţă era faptul că avea prieteni şi la „Glasul Maramureşului”, şi la „Informaţia zilei” şi la „Necenzurat”apreciind curajul patronului acestui ziar electronic în a spune lucrurilor pe nume. Era prieten cu directori de edituri, cu oameni politici integri, cu mari muzicanţi, poliţişti, cu George Copos cu care a fost coleg o vreme şi care l-a căutat când a poposit cu Rapidul în Baia Mare.

O să ne lipseşti mult Ghiţă Peter. Întotdeauna când am să trec pe lângă impunătorul tău bloc am să mă gândesc la tine cu drag! Dumnezeu să te aşeze în Rai!

                                                                                    Gelu DRAGOŞ