Aniversare. Jurnalistul şi prietenul Mihai POPAN la 43 de ani !

                                                              Câte veri adunate,
                                                         Nu păstra decât jumate,
                                                         Cele care ţi-au plăcut !

                                                       Restul dă-le la pachet
                                                        Cu tot răul până ieri
                                                     Şi de azi s-aduni buchet
                                                         Cât de multe...veri !

                                               LA MULŢI, MULŢI ANI FERICIŢI !!!

IN MEMORIAM – GHEORGHE PETER

           A trecut un an de la dispariţia neaşteptată a scriitorului și cunoscutului om de presă Gheorghe Peter, de la cotidianul „Graiul Maramureşului”. Ghiţă, cum îi spuneau prietenii adevăraţi, s-a născut în 6 decembrie 1951, la Sighetu Marmației. A absolvit Liceul Pedagogic din localitate, în 1971, ca şef de promoţie, colaborând cu revista “În Prag”. În 1975 a absolvit studiile Institutului Pedagogic din Oradea, iar în 1991 Facultatea de Jurnalistică a Universității din București.

         În perioada 1975-1986 a colaborat cu cotidianul “Pentru socialism”, pe vremea când era dascăl în Borşa, iar din 1986, de când s-a mutat în Baia Mare, s-a angajat ca redactor la unicul cotidian din județ, iar din 1989 până în prezent a fost redactor şi membru în Consiliul de conducere al cotidianului „Graiul Maramureşului”.

       Dumnezeu să te odihnească în pace Ghiţă Peter! Ne lipseşti mult de tot!

                                                                                         Gelu DRAGOŞ

Remember. Ziaristul Gheorghe PETER a coordonat peste 800 de apariţii la Pagina „Justiţia” în „Graiul Maramureşului”

Ne apropiem cu paşi repezi de data de 11 septembrie, zi în care imensul trup al ziaristului Gheorghe Peter, cu suflet de copil, a rămas fără suflare, lasând în urmă o soţie, un fiu, o noră şi un nepoţel îndureraţi. Plus familia din Sighetu Marmaţiei, acolo unde a şi fost înmormântat, prieteni, colegi şi mii de cititori ai lui.

     Pe la început de august, mai exact în 7 august 2013, în ziarul local „Graiul Maramureşului” a apărut pagina „Justiţia” cu numărul 1100, ne spune fostul lui coleg şi prieten, Mihai Popan.      Cu altruismu-i înnăscut, Mihai recunoaşte că peste 800 de apariţii i se datorează marelui dispărut, Ghiţă Peter.

        Ziaristul, prietenul, omul de vastă cultură Gheorghe Peter rămâne unul dintre cei mai verticali ziarişti maramureşeni pe care i-am cunoscut vreodată. Este omul care m-a îndrumat în această carieră, jurnalismul, mi-a oferit ajutor la lucrarea mea de licenţă şi ţineam mult la Domnia Sa, probabil şi fiindcă ştiam că la bază este învăţător cu patalama – Liceul pedagogic Sighetu Marmaţiei, unde a fost şef de promoţie.

        Dumnezeu să-l odihnească în pace! El rămâne pentru întotdeauna viu în inimile noastre!

                                                                              Gelu DRAGOŞ

Ce-i prea mult strică!

                                                                                        de NICOLAE GOJA

Remus Pricopie a anunţat că va introduce reevaluări de tipul celor naţionale, din doi în doi ani, în clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, dar nu şi-a explicat intenţia şi nu a arătat pe ce studii sau evaluări se bazează în luarea deciziei. Atitudinea sa pare a unui ministru disperat să-i facă pe elevi să înveţe..., speriat fiind de bacalaureatul care se anunţă după simulări a fi chiar mai slab decît cel din 2012, cu 48%. Educarea copiilor prin metoda fricii de examene este o greşeală, domnule ministru!

Programul de guvernare prevede o creştere a performanţelor şcolare, însă metodele pentru a atinge acest deziderat n-ar trebui să pună presiune în plus pe elevi, ci să fie luate în calcul metode calme, cum ar fi deschiderea sistemului spre societate. Şcoala de azi este închisă, cadrele didactice iau creta albă şi scriu lecţia pe tabla neagră, iar învăţăceii stau smirnă în bănci. Acest sistem este învechit, de aceea rezultatele şcolare sînt mediocre. Atingerea unei competitivităţi similare cu cele de pe plan european presupune mai multe măsuri ce ţin de ... ministrul educaţiei. Depolitizarea sistemului ar fi urgentă, doar prin depolitizare am putea obţine autonomia în educaţie şi un sistem de calitate, care să stimuleze dezvoltarea şi formarea pînă la majorat. Curricula este încărcată de parcă am vrea să-i învăţăm pe copii totul, nu lăsăm loc pentru învăţarea pe parcursul vieţii. Este obligatorie redimensionarea raportului dintre teorie şi practică, acum facem doar teorie, conform curriculei de pregătire. Domnul ministru nu găseşte curajul să deschidă şcoala spre lume, în beneficiul noii generaţii?!

Ar putea face presiuni eficiente asupra cadrelor didactice, pentru profesionalizarea acestora. Nu vrem să ştie carte cît un profesor universitar, dar ar putea să înveţe să predea cu ajutorul tehnologiei informaţiilor. Şcolile trebuie conexate la reţele de Internet de mare viteză - la noi cam 50% au acest serviciu. Ministrul şi-a luat angajamentul să atingă 100% în doi ani! Ar mai putea promova mijloacele de învăţare neplictisitoare, pentru o pregătire multiculturală, pentru o educaţie durabilă. Provocările sînt mari, dorim să-i educăm pe copii pentru sănătate (fără fumat, fără alcool şi droguri), pentru muncă (în vacanţa mare să se poată angaja de la 16 ani), pentru sport (să aibă săptămînal ore de educaţie fizică şi activităţi sportive extraşcolare).

Copiii sînt "genii" în fază de creştere, au nevoie de tutori de încurajare şi răbdare din partea noastră. A-i stresa încă din clasa a II-a ar fi o greşeală pe care vrea să o facă ministrul şi o fac adesea cadrele didactice şi părinţii care-i pun de copii în competiţie prea devreme. Nu faceţi presiuni asupra copiilor să înveţe continuu, şi la şcoală, şi la temele de acasă, mai multe ore pe zi decît profesorii şi părinţii!

Parodie de Lucian Perţa

 

Cântec pentru Francesca

                de Gelu Dragoş Jr.

şi m-am gândit, Francesca, să-ţi

fac, chiar dacă-i greu,

un cântec veşnic, plin de lumini şi dor...

să ştii că e al meu, far ajutor

nici de la tata, nici de la unchiul meu...

să nu mai plângi că nu te cânt

mereu,

sunt ocupat, vezi tu, calculatorul,

cenaclul, doamna Bud, dar nu-ţi

uit dorul...

n-o să iubesc, Francesca, nicicând

o altă fată,

şi, când voi fi printre poeţi un nume,

nu o să uit că tu mi-ai fost anume

şi muză, ba şi mouse câteodată

La mulţi ani „Nea Muri”!

 Ziaristul sportiv Mihai Mureşan, pentru prieteni „Nea Muri”, împlineşte  în Sfânta duminică de 4 noiembrie, 69 de ani. S-a născut în Cavnic şi a fost voleibalist de performanţă, jucând la Voinţa Baia Mare, în divizia „B” iar apoi a slujit cu pana timp de patru decenii un singur cotidian -  „Graiul Maramureşului” („Pentru socialism” înainte de decembrie 1989).Mereu aproape de sportivi şi arenele băimărene, Mihai Mureşan s-a dovedit un condei distinct în peisajul maramureşean şi a scris cu drag şi patos despre marile izbânzi ale sportului din Maramureş, fie că vorbim de: handbal, fotbal, rugby, gimnastică, înot, popice, oină, dar în special despre marea lui dragoste, voleiul!

         În acest sens „Nea Muri” a tipărit trei cărţi până acuma : „Trei decenii de volei juvenil în Baia Mare” (2008); „Vorbe...printre ochiurile fileului de volei”(2010); „Mircea Spătăceanu, un antrenor de campioni”(2011). În momentul de faţă munceşte la lucrarea lui de rezistenţă, ca să zic aşa, „Universitatea Explorări – o dragoste eternă”! Aşa că Nea Muri, îţi dorim la cele 69 de toamne adunate pâna astăzi, încă vreo 31 de anotimpuri ruginii şi vreo 2-3 cărţi scrise, evident despre volei! La mulţi ani!

                                                                                  Gelu DRAGOŞ

Gelu Dragoş : „Instantanee maramureşene”

Scrie Virginia Paraschiv în prefaţă – „Gelu Dragoş a înţeles să se definească pe sine însuşi ca om de presă, cu un condei distinct şi personalizat. El are cutezanţa să abordeze transcrierea evenimentului într-un instant subiectiv, debordând de dragoste de viaţă şi de oameni”.284 de pagini. Reunind articole apărute în presă. Jurnal al evenimentelor desfăşurate sub albastru de Maramureş. În 20 de localităţi din Maramureş, din ţară (Bucureşti, Ploieşti) şi din lume (Republica Moldova, Suedia, Canada). Record de apariţii: Mireşu Mare (25), urmat de Baia Mare (13), Şomcuta Mare (4), Ocoliş şi Lucăceşti (câte 3).Cuprindere „geografică” spre punctele cardinale „cât încape”. Continuăm „ochirea noastră” cu implicaţii aritmetice. Personaje: 54. O „boemă” cât pentru o aulă universitară! (Pardon, boemele nu se „pretează” la aşa ceva). Amplă sferă tematică: Biblioteca judeţeană, Academia OJT, Muzeele, Cenaclul Scriitorilor, „Spinul” şi spiniştii, Expoziţii (inclusiv Mihai Olos), Ansamblul Transilvania, Şcoli, ş.a.Publicaţiile – importantă arteră de extensie tematică: Nord Literar, Astra, Vatra chioreană, Izvoare codrene, Singur, Archeus, Poesis Internaţional, Alternativa, Vatra veche, Din Vatra Satului, Pro Unione, Dintre sute de catarge.Cartea lui Gelu Dragoş ca un stejar. Cu coroană falnică. Mulţime de ramuri (172 de titluri!). Trei capitole: Cel mai mare (198 pagini) . fără titlu (îl botezăm noi. Diverse). Încă două, definite: Educaţie (48 de pagini) şi Sport (19 pagini). Despre acesta, vom reveni în „Basorelief”). Carte apărută la Editura Transilvania 2012 – Colecţia „Cititor de proză”. Mă adresez cronicarilor literari din presă. Scrisul meu nu este nu este o cronică. Este o însemnare. Un mănunchi de sugestii. Vă sfătuiesc să scrieţi despre această carte. Merită. Am întors cartea pe toate feţele (568 la număr). Am numărat, am adunat, am socotit, am încercat să interpretez. Ca o aromă de iertare pentru infuziile aritmetice vă semnalez nume frumoase din paginile domnului Gelu: Diana, Angela, Paula (câte doi de a – sunet deschis), Delia, Mariana, Tabita-Lavinia, (câte 4 de a!). Dar Lucia, care face trimitere spre Santa Lucia?Şi acest superb ornament: Prinţesa Margareta! Titluri unduioase (precum „Duios Anastasia trecea” a lui D.R. Popescu): Datul pe pe huţuţă. Iubirile discrete, Alină-te, dor, alină; Vatra veche şi Din Vatra Satului; Urcând dealul vieţii; Lumea satului de odinioară; Sufletul mamei – o primăvară veşnică. Dar „Înserare pe Tamisa”? Ca şi cum ai avea nostalgii la Clermont. Sau cum am vărsat o lacrimă în apele tomnatice ale Senei pentru Mateianu şi apusa lui Generaţie care i-a purtat numele la Baia Mare. Şi, ca să fiu sincer, eu personal mă îndoiesc că va fi vreodată mult visatul Paris, iar pe Champs Elisee, în seri de octombrie, vântul va lovi în disperare albastrele noastre iluzii pierdute...

                                                                                       Ion P. Pop