Cultura ca şi
boema băimăreană îşi are reporterul ei, în persoana tânărului şi talentatului
jurnalist, Gelu Dragoş, care înainte de toate este „învăţător”, după cum spune
critica prin condeiul Doamnei Virginia Paraschiv, care ne pune şi în temă, în
Prefaţă, cu lucrarea sus numitului: Gelu Dragoş „Instantanee Maramureşene”, Editura Transilvania, Baia Mare 2012.
„Autorul Gelu Dragoş face public o ofertă inedită. O selecţie de ştiri şi
reportaje, opinii emise la cald, în plină desfăşurare de eveniment, se
constituie într-o cronică a vieţii maramureşene contemporane (...) Oferta
civică şi culturală a Maramureşului este generoasă. Aceasta era în aşteptarea
vredniciei răbdătoare a unui cronicar...”
Adevărat, o
constatăm şi noi, din „Sacul de vacanţă”, care în fond nu cuprinde decât o
infimă parte a acestei generoase oferte! Lucrarea include „ştiri şi reportaje la cald”
din domeniul Cultură-Literatură, Educaţie, Sport. La o primă privire, parcă
vine întrebarea: „Ce va să fie (această carte) şi de ce?” Dar la o a doua
privire, mai atentă şi trecută prin filtrul gândului şi-a conştiinţei, găseşti
că rostul acestei lucrări nu este numai „mare” , ci şi foarte valoros în
special pentru posteritate! Se întâmplă multe în lumea asta, dar cine le
notează? Iar dacă chiar s-a găsit cineva să le noteze, într-un fel sau altul pe
cele petrecute în anii 20-30, secolul XX, să zicem, ce mare folos avem de ele
azi, când ne aduc în faţa ochilor imaginile societăţii de atunci, cu toate ale
lor, nu doar spre a le înregistra, ci şi spre a le înţelege, aprecia şi extrage
învăţăminte din ele. Ne gândim doar la „Cronica” lui Crişan, din Baia Mare, în
perioada interbelică. Aşa şi aceste instantanee maramureşene, ne folosesc şi
nouă, azi, spre a ne edifica asupra efervescenţei spirituale a unei părţi, din
zona noastră, căci nu cuprinde decât o parte, fără să treacă peste munţi, în
Ţara Maramureşului şi totuşi e plină, plină de viaţă culturală de ţinută. Ceea
ce este deosebit de meritoriu, la tânărul jurnalist, după cum notează şi
critica, prin aceeaşi doamnă Paraschiv şi desigur că nu e singura, că în
societatea de azi, unde „suntem asaltaţi mediatic de agresivitate, de cultul
urii şi al deriziunii (...), imaginea despre noi înşine este desfigurată (...),
Gelu Dragoş refuză să se alinieze tendinţelor din jurnalismul românesc şi cu o
strădanie neobosită, promovează ştirea şi reportajul cu fizionomie şi
tonalitate senină, cu ataşament de subiect şi de protagoniştii evocaţi.”
Vezi, de aceea,
noi avem încredere, susţinem şi subliniem, că România – cu toate mizeriile în
care au adus-o azi o mână de iresponsabili mutilaţi genetic de „iera lumină” şi
de ei înşişi – această ţărişoară creştină, are resurse, tinere, de revigorare
şi ridicare a ei pe locul ce-l merită de la Istorie şi de la Dumnezeu! Iată
unul dintre ei, aici, pe meleagurile noastre şi hotărât că nu e singurul, care
cu adevărat, şi fac: „Noi nu ne vindem
Ţara!” Aşa să vă audă şi ajute Cel de Sus!
N.N. Articol apărut în ultimul număr al revistei de cultură PRO UNIONE, Anul XVI, nr. 53-54, decembrie 2013
