De ce ați pus pe România INTERZIS ?
Ca să trăiți, gunoaie și lichele-n paradis,
Iar cei săraci printre scaieți și mărăcini?
V-ați năpustit pe ea, hiene ucigașe
Și-ați devorat-o toată cu ură si nesaț,
Clădindu-vă pe trupu-i bunuri uriașe
Și-apoi, precum călăii, ați sugrumat-o-n laț.
Vă bateți joc de țară și de românii ei
Ciocoi de-aici și de prin lumi străine,
Sunteți mai cruzi decât niște mișei
Cu judecăți murdare, perverse si haine.
De ce ați pus pe țară INTERZIS?
Ați construit-o voi și mama voastră?
Parveniți flămânzi și hămnisiți, ce v-ați dezis
De tot ce e mai sfânt în România noastră.
I-ați pârjolit pământul cum făceau tătarii,
Ape, păduri și holde sunt triste amintiri,
De-acum comerțul îl fac doar cămătarii,
Iar el, țăran-săracul, trăiește din priviri.
În răutatea voastră nimic nu ați iertat
Și ne-ați distrus trăirea de a fi români,
Limba, portul, doina, pe toate le-ați uitat?
Ori devenit-ați slugi stăpânilor păgâni?
De ce ați pus pe țară INTERZIS?
Năpârci, gândaci și vipere-otrăvite,
Când viitorul vostru este în astre scris
Că veți pieri în iad, în chinuri nesfârșite.
Să nu vă ierte nici Dumnezeu cel Sfânt,
C-ați îngropat o țară în jale și dureri,
Să n-aveți liniște nici când veți fi-n mormânt
Și blesteme să v-ajungă, până la învieri.
Autor: Iacob Oniga