Ludovic Orban, o caricatura bahistă, identitară a PNL...

 

Din categoria „ştirbilor” pe care-i evalua pe vremuri stomatologic Gabriel Liiceanu, exilându-i în lumea derizorie a cuvântătoarelor care mai mult încurcă viaţa pe pământ şi interesele dinţoşilor decât să fie de vreun folos cu umbra lor, liberalul Orban vrea acum să compromită şi ce mai e de compromis din blazonul brătienilor.

Ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns dictatorismul bolojenist care s-a instalat tam – nesam, ca un val anesteziant, peste o adunătură de doctrinari ai individualismului pavoazaţi la derută, pentru congres, în tricouri galben – canar, trebuia să apară la tribună cu damful său ilariant şi „marele Ludovic”, pentru a confirma identitatea papagalicească a auditoriului adus cu arcanul la pavilionul expoziţional.

Cu toate că îi cunoşteam, din imagini de patrimoniu, valoarea inestimabilă de „bahist”, vocalist şi dansator, de data asta apariţia sa scenică m-a luat prin surprindere.

Vizibil emoţionat, cu buzele vinete ca după o cură cu dude negre, cu vocea tremurândă dar nemiloasă, cu başii săi celebri daţi la maximum, s-a dezlănţuit: cât de criminal e PSD-ul că face ce face şi cât de genial a fost Ciucu, că a făcut ce a făcut.

În delirul său Bolojan era un Mesia pe care nu-l merităm iar Nicuşor un trădător care trebuie degrabă suspendat.

La sfârşit au fost câteva aplauze palide venite din peluza special adusă pentru atmosferă şi… offf… toată lumea a răsuflat uşurată că jena a luat sfârşit.

Am evocat acest moment pentru că are simbolismul său. Bolojan a vrut să ne arate de ce trebuie înlocuiţi vechii liberali cu noi liberali. Pentru că „vechii” sunt expiraţi, cam de valoarea lui Ludovic Orban, iar noii sunt „inspiraţi”, cam de valoarea lui Dominic Fritz.

O vorbă bună şi pentru Ciprian Ciucu. L-am lăudat pe blogul ăsta de câte ori i-am pomenit numele. Pentru că stau în sectorul 6 şi mi s-a părut de excepţie ce a făcut el, ca primar, aici.

Se pare, însă, că dosarul său de la DNA este unul solid şi grav. Arcul peste judeţe pe care l-a făcut cu Bolojan întru susţinerea unor investitori imobiliari aflaţi în graţiile contractuale ale celor doi primari pare că nu a fost chiar dezinteresat ci, dimpotrivă, foarte interesat.

Să vedem ce surprize ne rezervă cuplul DNA - Nicuşor Dan care e la mutare, acum, după congresul în regim de urgenţă (suspectă) a PNL, dar am o presimţire (şi, mărturisesc, sper să se confirme) că ceva e putred în frăţia Bolojan - Ciucu.

Trăim vremuri foarte interesante. Să ne aşezăm comod în fotolii.

Contele de Saint Germain

Mandolină...

 

Ronghiul asta de ,,om politic", pe numele lui Ludovic Orban, este o aratare mai sinistra decat cel care acum l-a numit consilier. Cica, onorific. Ca si cum noi n-am pricepe ca Mucusor isi plateste acum datoriile din campania electorala.

Tarfa asta politica, cu genunchii mai vineti decat Raluca Murcan, dupa ce a banallizat si dus in derizoriu partidul Bratienilor, dupa ce s-a inrolat cu partiduletul ejectat din PNL sub fustita Lasconei, ca, in doua saptamani, sa o abandoneze ca pe o tarfa cu care si-a petrecut noaptea, iar dimineata a aflat ca are gonoree, cica, il va consilia pe Nimicusor ,,pa" probleme de...politica interna!

Imaginea aceea cu gasca orbaniana din Palatul Victoria, cu Turcana si Aurascu, band si fumand in biroul guvernamental, cu mastile anticorvid pe sub scaune, este eticheta care ar fi trebuit, intr-o Romanie normala, sa-l arunce pe individul asta gretos definitiv la lada de gunoi a politrucismului romanesc.

(Asta in timp ce exista o lege antifumat in spatiile publice si o directiva care pe noi, contribuabilii guvernarii, ne obliga sa purtam masca pe fata si daca aveam astm cronic...)

Cu lepadatura asta bolsevico-,,liberala" lucrurile sunt clare. Dar cu cel care l-a numit consilier?

N-aveti nimic de grohait pe tema asta, voi, astia inghesuiti in taxi? Astia intrati pe blat in bordel...

Astia care ati votat (o)limbricul...

Emil COSTIN

Toate reacţiil

No comment - Ludovic Orban

 

Ludovic Orban: ”Orice candidat susţinut de actuala coaliţie va pierde prezidenţialele”

Preşedintele Forţa Dreptei, Ludovic Orban, crede că orice candidat al actualei Coaliţii va fi garantat Iohannis şi Ciolacu şi va pierde la alegerile prezidenţiale, pentru că va moşteni automat ”profunda impopularitate” a celor doi şi există un grad de respingere profund în societatea românească împotriva acestei coaliţii.

Liderul Forţa Dreptei a precizat că, pentru ca PSD să ia decizia să susţină un candidat la Preşedinţie, şi ei au propriul lor statut şi trebuie să ia decizia conform propriului statut.

”Nu se poate face, ţaca-paca, după o discuţie în coaliţie, la o cafea”, a mai declarat Ludovic Orban, întrebat dacă Antonescu va mai rămâne candidatul coaliţiei. Potrivit lui Ludovic Orban, este de înţeles nervozitatea lui Crin Antonescu. ”Antonescu s-a mai făcut o dată frate cu dracul, cu PSD, şi a luat o ţeapă gravă de tot. Să ne aducem aminte de USL, în care el trebuia să fie candidatul la Preşedinţie şi Ponta premier. Ponta a ajuns premier şi Antonescu n-a mai ajuns candidat la Preşedinţie”, a subliniat Orban, precizând că atunci a vrut Ponta să candideze la prezidenţiale.

”Eu am atras atenţia chiar în şedinţa delegaţiei permanente din 2012 când s-a luat decizia, că noi o să îi punem pe pesedişti în funcţia pe care şi-o doresc, în timp ce pesediştii o să ne rămână datori, ceea ce s-a şi întâmplat. Practic protocolul prevedea să fie desemnat candidat la Preşedinţie candidatul cel mai bine plasat în sondaje, e adevărat, asta era prevederea din protocol. Ponta odată ajuns premier în 2012, când au venit alegerile prezidenţiale, şi-a dorit să candideze la prezidenţiale şi ăsta a fost motivul pentru care a fost ruptă alianţa de guvernare PSD-PNL, adică USL 1”, a spus el.

Ludovic Orban consideră că ”orice candidat al actualei coaliţii va fi garantat Iohannis şi Ciolacu”. ”Orice candidat pleacă din start de la 10 metri din spatele liniei de start şi va avea un stigmat asupra lui, adică va moşteni automat profunda impopularitate a lui Iohannis şi a lui Ciolacu”, a spus Ludovic Orban.

Preşedintele Forţa Dreptei nu a exclus o nouă candidatură a lui Marcel Ciolacu din partea PSD, deşi spune că ”ar fi ridicol şi împotriva firii”.

”Ciolacu a fost candidat la preşedinţie, din partea PSD, fiind premier în funcţie. Nici măcar nu a fost în stare să intre în turul doi. Să ne aducem aminte că cele două partide ale coaliţiei au dat doi candidaţi care n-au fost în stare să intre în turul doi. (..) Orice candidat susţinut de actuala coaliţie va pierde alegerile, pentru că există un grad de respingere profund în societatea românească împotriva acestei coaliţii toxice, coaliţie care şi-a bătut joc de anul electoral, coaliţie care a provocat practic un atac grav la adresa democraţiei şi care, prin guvernarea catastrofală, a pus România într-o situaţie foarte dificile din punct de vedere economic”, a completat Orban.

Sursa: Napocanews.ro

Mandolină știe că Bolojan e doar un „iepuraș”!

Este o formă de a încerca să câştige voturi de la cei care îl simpatizează pe Bolojan. De fapt, niciunul nu are de gând să-l pună pe Bolojan premier, hai să fim serioşi.

Lasconi l-a folosit prima pe Bolojan ca să ia voturi de la PNL, că a măsurat ea că Bolojan e apreciat de votanţi liberali din bazinul de interferenţă.

Ciucă? Ciucă doar încearcă să-i folosească imaginea lui Bolojan, iar Bolojan n-a fost de acord să fie folosit. Ciucă i-a propus lui Bolojan să candideze în tandem: Ciucă - preşedinte, Bolojan - prim-ministru. Şi Bolojan l-a refuzat. E bine să ştie toţi românii lucrul ăsta. Bolojan nu a acceptat să-şi lipească imaginea de imaginea lui Ciucă şi nu a acceptat să candideze în tandem. Deci nici Ciucă nu poate să-l pună pe Bolojan premier.

Iar de Ciolacu ce să mai vorbim? Ciolacu să-l pună pe Bolojan premier? Exclus! Bolojan aproape a desfiinţat PSD în Bihor.

Sunt pur şi simplu declaraţii de campanie, perfide, care nu ascund o intenţie pozitivă de a găsi un premier care să conducă bine, ci au doar scopul de a mai jumuli nişte voturi din zona PNL folosind imaginea lui Bolojan.

Ludovic Orban

Partide făcute la mânie

 

Ce mai face Ludovic Orban? Cariera politică a lui Ludovic Orban, în cadrul PNL, este strâns legată de pandemia de coronavirus. Desemnat premier după alegerile prezidenţiale din 2019, demis printr-o moţiune de cenzură, în februarie 2020, desemnat din nou cu formarea guvernului de preşedintele Klaus Iohannis, Ludovic Orban va conduce guvernul până în decembrie 2020.

Din 23 decembrie 2020, momentul în care Florin Cîţu este numit prim ministru, destinul său politic este strâns legat de cel pe care el însuşi l-a propus şef al guvernului din partea PNL.

După o lungă campanie electorală internă, terminată cu înfrângerea sa, Ludovic Orban nu se mai regăseşte în „noul PNL” şi îşi dă demisia, probabil cu speranţa că va fi urmat de un grup consistent de colegi.

Puţini politicieni renunţă la confortul şi siguranţa pe care le-o oferă un partid mare pentru o nouă formaţiune politică. Cu Orban se petrece exact acelaşi fenomen ca în cazurile altor lideri de partid care şi-au supraevaluat meritele personale.

Dar ceilalţi foşti preşedinţi de partide mari ce mai fac? Precedentul Tăriceanu, cu ALDE, experimentul nereuşit a lui Victor Ponta cu Pro România, eşecul lui Traian Băsescu în cazul PMP, precum şi alte cazuri, nu l-au convins pe Ludovic Orban să rămână în partidul pe care l-a condus. Şi-a făcut propria lui jucărie numită ameninţător „Forţa Dreptei”. Un nume pretenţios pentru ceea ce reprezintă acest partid. „Forţa Dreptei” nu poate avea decât soarta celorlate partide făcute la mânie.

Cum pot fi explicate gesturile unor politicieni cu mare experienţă ca Băsescu, Tăriceanu, Ponta, Orban, Liviu Dragnea care după ce şi-au pierdut poziţia dominantă într-un partid mare şi-au făcut nişte partide mici cu vădita intenţie de a dărâma fostele lor partide?

Se pare că oamenii politici nu învaţă niciodată suficient de mult pentru a demonstra că au fost cu adevărat bărbaţi de stat. Iată că, cel puţin până acum, Florin Cîţu nu anunţă că îşi va face un partid. În schimb Dacian Cioloş, după ce şi-a dat demisia de la conducerea USR, s-a grăbit să anunţe că îşi va înfiinţa un nou partid. De fapt, Cioloş îşi va culege oamenii din fostul PLUS şi va porni din nou la drum de la început, evident dorind să fie o alternativă la USR.

Spre deosebire de alţi lideri, Dacian Cioloş a plecat singur după ce a constatat că USR este un partid format din oameni indisciplinaţi care nu ascultă de lider. Cum se va impune Cătălin Drulă care şi-a anunţat candidatura la şefia USR interesează prea puţin.

Pe un partid care promitea să fie o alternativă de dreapta pentru ca apoi să se autodevore nu se prea poate paria. USR a avut o şansă, dar a ratat-o datorită greşelilor pe care le-a făcut în mod repetat. Continuând să meargă în aceeaşi direcţie va deveni un partid nefrecventabil, la fel ca AUR.

Pe lângă cele două partide parlamentare, USR şi AUR, care în cel mai fericit caz îşi vor împărţi vreo 10-15 % din voturi la alegerile din 2024, mai sunt vreo 4-5 partide legate de numele unor foşti lideri marcanţi ai unor partide importante precum PNL, PDL, PSD.

Ce rol joacă aceste partide în momentul de faţă? Unul marginal. Pentru că nu sunt în parlament. Lor trebuie să li se adauge şi PNŢCD. În jurul PN|CD s-a format CDR care a câştigat alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 1996, care a condus România timp de patru ani şi a rămas în conştiinţa publicului ca un partid veritabil, dar fără noroc.

Dacă se va forma într-o formulă completă o alianţă a dreptei în vederea alegerilor din 2024 din această construcţie nu poate lipsi PN|CD, dar şi partidele făcute la mânie, ALDE, PMP, Forţa Dreptei. Poate şi alte partide mai mici despre care aflăm că există doar când încep campaniile electorale.

Ca reacţie la o alianţă de dreapta nu este exclus să se formeze şi o alianţă de stânga.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș

NIȘTE AGEAMII CARE DUC ÎN CAP ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

Sunt revoltat de spectacolul grotesc pe care îl oferă actuala coaliție de guvernare. Se ceartă în fiecare zi pe te miri ce. Nu mai înțelege omul cine este la putere și cine în opoziție. Pe fondul acestui circ, economia o ia la vale în timp ce ei se uită ca vițelul la poarta nouă.

În analiza evoluției economice, trebuie să comparăm trimestrul anului curent cu trimestrul anului trecut dar și trimestrul curent față de trimestrul anterior. În anul 2021, este foarte clară tendința de frânare a creșterii economice de la trimestru la trimestru. Constatăm chiar că în trimestrul 4, în comparație cu trimestrul 3, avem o scădere a produsului intern brut. De asemenea, creșterea economică pe 2021 nu a fost decât de 5, 6%, nu de 7,2%, așa cum se estimase. Previziunile pe 2022 au fost și ele revizuite în minus, dar, dacă guvernul nu se trezește și nu ia măsuri ferme de stimulare a creșterii economice, riscăm să intrăm în recesiune.

Creșterea absurdă a prețului la energie electrică, gaz și combustibili  duce la restrângerea sau chiar la închiderea multor activități economice. Pentru a preveni asta, este esențial ca guvernul să găsească soluții eficiente pentru a readuce prețurile la un nivel decent, ceea ce nu a fost în stare să facă până acum.

Trebuie stimulate investițiile publice și, mai ales, investițiile private. Trebuie accelerate procedurile de absorbție a fondurilor europene din PNRR, din bugetul multi anual 2014- 2020 și din cel pe 2021- 2027, din Fondul pentru o tranziție justă și din Fondul de modernizare. Trebuie stimulată producția de bunuri și servicii, inițierea pe scară largă de noi afaceri, realizarea de mari investiții și susținerea planurilor de dezvoltare ale companiilor.

Guvernanții au obligația să termine cu demagogia, manipularea și populismul și să se aplece asupra problemelor reale ale economiei pentru că, dacă vor continua așa cum au început, DE ATÂTA CIRC O SĂ RĂMÂNEM FĂRĂ PÂINE!

Ludovic ORBAN

„Forza Italia”, un posibil model pentru „Forţa Dreptei”

 

Cu un nume care conduce spre partidul lui Berlusconi, „Forza Italia” fostul preşedinte al PNL vrea să-şi croiască un nou drum pe scena politică. Dar România anilor 2021 nu este Italia anilor 1990-1994 când lupta împotriva Mafiei, nici Ludovic Orban nu este Silvio Berlusconi. Aşadar sunt şanse minime, spre zero, ca „Forţa Dreptei” să conducă România în următorii zeci de ani.

Ludovic Orban continuă, în fapt, o tradiţie a PNL, trecând  printr-un ritual care se repetă după fiecare schimbare la vârf. Echipa care pierde, în frunte cu preşedintele mazilit îşi încropeşte un partid propriu, cu intenţia de a slăbi partidul-mamă.

Încă din anii 1990, deci de acum 30 de ani, PNL întocmai ca  rachetele cosmice la lansare, îşi pierde câte un etaj. De la căluţul alb al grupului Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu, simbolul PNL-AT, la steaua PLD, un grup condus de Theodor Stolojan, la steluţele pe fond alb, cu o pasăre cu aripile întinse ale ALDE, bătrânul partid istoric PNL, a trecut printr-o serie de transformări care au slăbit baza partidului, deseori punându-i-se la îndoială statutul de autentic partid de dreapta.

Înainte de toate, PNL este un partid oportunist. Intră la guvernare cu oricine. A avut o scurtă colaborare cu PDSR în anii 1990, tras de Corneliu Coposu, a intrat în CDR şi în consecinţă ajunge la guvernare în 1996, se desprinde de CDR, dar, spre deosebire de PNŢCD,  reuşeşte să intre în parlament în anul 2000. Face o alianţă cu PD, un partid de stânga condus de Traian Băsescu, intră la guvernare, sparge Alianţa DA, Călin Popescu Tăriceanu rămâne prim ministru, susţinut de PSD. Nu se limitează la o simplă colaborare cu PSD, formează USL, sparge Uniunea Social-Liberală, pentru ca apoi să fuzioneze cu PDL, fostul partid a lui Traian Băsescu. Mai departe, îşi introduce în statut o directivă doctrinară: interzicerea colaborării cu PSD.

  În sfârşit, azi îl găsim la guvernare, alături de PSD. Ce îşi propune Ludovic Orban? Să-i extragă din bazinul electoral al PNL pe adevăraţii liberali. Care sunt adevăraţii liberalii? Cei care au rămas în PNL indiferent de câte fracţiuni au fost timp de 30 de ani.

PNL, după majoritatea sondajelor, are acum în jur de 17%. În condiţiile în care obţinuse la ultimele algeri parlamentare 25%, rezultă, după socoteala lui Orban, circa 12 procente disponibile.

Văzând doar partea plină a paharului, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, „Forţa Dreptei” ar obţine 12%. Partea goală a paharului: dacă ar avea loc alegeri anticipate „Forţa Dreptei” nu ar intra parlament. În cel mai bun caz ar putea lua vreo 3-4 procente de la PNL.

În ciuda orizontului îngust care se deschide în faţa acestui partid numit atât de ambiţios „Forţa Dreptei”, grupul lui Ludovic Orban poate juca un rol important în actuala configuraţie politică. Probabil se vor ivi ocazii în care cei 17 parlamentari adunaţi în jurul lui Orban vor înclina balanţa în favoarea sau în defavoarea unor decizii importante.

La nivel local, în cadrul consiliilor locale situaţia se prezintă altfel pentru că aleşii locali, primari şi consilieri, sunt legaţi de partidul pe lista căruia au candidat. Parlamentul are alte legi. Parlamentarii pot migra de la un partid la altul. Singura formaţiune politică în care parlamentarii nu uzează de această libertate de migraţie este UDMR. O cauză a instabilităţii politice este acest drept al parlamentarului de a părăsi partidul pe listele căruia a candidat.

La PSD, după intrarea la guvernare alături de PNL, s-a produs un proces invers. În loc să apară nemulţumiri, dimpotrivă, cei plecaţi la partidul lui Victor Ponta, au tendinţa de a se reîntoarce la sânul partidului-mamă. Întrucât Pro România nu a intrat în parlament, este posibil ca organizaţiile din teritoriu să recupereze fiii pierduţi.

De altfel, PSD nici după intrarea la guvernare nu exlude organizarea alegerilor anticipate. În primul rând PSD nu crede în rotativa primilor miniştri, trei ani prim ministru PNL, alţi trei ani prim ministru PSD.

Alegerile anticipate i-ar oferi ocazia lui Ludovic Orban de a-şi verifica popularitatea şi încrederea liberalilor în forţele lui.

Anticipatele ar clarifica mai devreme situaţia USR şi, mai ales, a AUR. Dacă până la anticipate trece pandemia, AUR se va prezenta în alegeri ca un partid extremist, xenofob, ridicând la un nivel superior naţionalismul fostului PRM a lui Corneliu Vadim Tudor.

Aşadar, pericolul unei radicalizării a scenei politice din România, nu-l constituie „Forţa Dreptei”, oricât de berlusconian s-ar dori Ludovic Orban să pară, ci AUR-ul unor personaje precum Diana Şoşoacă şi George Simion.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Cornel Nistorescu: „Toate metehnele regimului Traian Băsescu s-au întors cu întreită măsură în mandatele lui Iohannis”

 

Vineri, 12 noiembrie, a fost o zi de catastrofă în PNL. Una istorică. Un membru de peste trei decenii și pînă recent președinte al PNL a ajuns în pragul execuției politice. În Biroul Executiv al PNL s-a înregistrat un vot majoritar pentru excluderea lui Ludovic Orban din partid. Adică 31 de voturi din 35 prezenți au votat pentru excludere. N-au fost decît 2 voturi nule și alte două 2 împotrivă. Prea puțin pentru a mai salva aparențele și obrazul partidului istoric.

La puțin timp, Ludovic Orban a zis: ”Iohannis ar trebui să-și ceară scuze față de cei 6 milioane de oameni care l-au votat. El a intervenit în mod nedemocratic și neconstituțional în alegerile din PNL. Avem de-a face cu premeditare și cu trădarea cetățenilor români, înșelarea speranțelor cetățenilor români. Iohannis și slugile lui din PNL aduc PSD la putere”.

Operațiunea de excludere a ultimului fruntaș PNL (cu multe greșeli, improvizații și slăbiciuni la activ) este semn că operațiunea de ocupare a PNL de către desantul pedist este foarte aproape de sfîrșit. Puținii oameni care-l susțin pe Orban vor pleca. Vor fi excluși sau vor demisiona, lăsînd în urmă o grupare de tip pedist cu nume liberal. Astăzi, partidul Brătienilor mai este ”național” și ”liberal” doar în siglă. Apartenența PNL ca marionetă la Partidul Popular European explică și specificul orientării, atît de agresivă în ultimele decenii pe continentul nostru.

Ludovic Orban a încercat să o scalde sau să tragă spuza pe turta sa viitoare zicînd: ” Sunt mândru că sunt victima unei găști demolatoare”. Totdeauna o asemenea operațiune este executată de un comandou. Şi acesta lucrează în echipă. Cauzele eșecului său sunt la președinte, dar și mai vechi și mai adînci. Pentru eliminarea sa a fost adus Florin Cîțu. Pentru minimalizarea sa a fost instalată Alina- Gorghiu Salteluță ca președinte interimar. Şi mai apoi Turcanca.

Ludovic Orban este victima unor greșeli politice făcute de PNL de-a lungul timpului, în momente în care a dat ideologia și orientarea sa istorică pe menținerea sau revenirea la putere. Au cedat, au importat sau au susținut cu orice preț un om care să-i ducă la masa bogată a celor care conduc și decid în țara noastră. Şi cu Teodor Stolojan, și cu Klaus Iohannis liberalii s-au protezat pentru putere. Şi, pe cale de consecință, au acceptat să fie slugile celor care le-au adus suplimentele de hrană și beneficii.

Greșeala enormă a PNL a fost făcută însă la fuziunea cu Partidul Democrat (devenit și Liberal) al lui Traian Băsescu. Liberalii au luat în casă un soi de adunătură politică flămîndă, virilă, fără reguli și inhibiții, mai energică și mai abilă decît cea a liberalilor. S-au nenorocit cu mîna lor, acceptînd pe nesimțite dominarea și spiritul unei grupări de aventurieri, specializați în scandal, diversiune, aranjamente și învîrteli.

Nu întîmplător toate metehnele regimului Traian Băsescu s-au întors cu întreită măsură în mandatele lui Iohannis. Restituirile de TVA, contractele atribuite cu șpil și șmecherie, revenirea dezinvoltă a lui Adriean Videanu la afacerile și aranjamentele din ministere, relansarea în afaceri a Elenei Udrea și, mai nou, tentativele sale de a-l sprijini pe Emil Boc, toate sunt semne incontestabile ale reactivării practicilor pediste.

Chiar și încercarea de menținere a cunui control asupra procurorilor face parte din asta. Ce învîrt Rareș Bogdan, Helvig, Coldea și Cîțu, Vlăsceanu,cuplul Isar-Alina Gorghiu, (cică liberală!) nu este decît o reinstalare a regimului Băsescu în viața publică și în comportamentul celor din PNL.

Ce să înțelegem din starea lucrurilor? Că președintele Klaus Iohannis n-a adus și n-a instaurat niciun ”alt mod de a face politică”. Dimpotrivă, a cultivat partea ne-liberală din PNL, de același fel cu el, în fapt un ne-liberal, un soi de pedist etnic din provincie, și a conservat toate mecanismele de putere și afaceri din nenorocitul regim Băsescu. Toate pentru o creștere artificială a puteriii și pentru controlul asupra banilor publici.

Nu întîmplător, pe știri circulă informații despre negocierile de colaborare între PNL și minusculul bondar politic PMP, făcut pentru a mai bîzăi cumva și Traian Băsescu.

”Sunt liber să creez alături de colegii mei care au caracter, onoare, bun-simţ, decenţă şi respect faţă de cetăţeni o forţă care să redea din nou şansa României de a avea un proiect cu adevărat liberal, naţional, bazat pe valorile creştine de dezvoltare a României”, a mai anunţat Orban.

Va izbuti Ludovic Orban să refacă partidul din cutia cu moaște și simboluri?!

Avem de-a face cu totul altă și altă poveste!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Cornel Nistorescu: „Ar fi păcat ca desprinderea lui Ludovic Orban de actualul PNL să se producă fără nici un folos pentru noi și pentru țară.”

 

Ar fi păcat ca desprinderea lui Ludovic Orban de actualul PNL (devenit un fel de bandă politică!) să se producă fără nici un folos pentru noi și pentru țară. La ce ne folosește un partid liberal la fel ca precedentul? Am pierde timp și am cheltui energie pentru a ajunge tot pe unde am mai fost. Dacă pune la cale doar o nouă formațiune sau grup în care el să conteze și nimic mai mult, îmi pare rău, nu ne trebuie încă un Iohannis, încă un Cîțu, încă un nu știu care îmbătat de el însuși.

La ce ne folosește despărțirea sa de Klaus Iohannis? Faptul că îi dă coate și pumni în figură (la figurat, bineînțeles!), că-l face în tot felul nu schimbă nimic la esență. La fel și cu scuzele! Crede Ludovic Orban că o scuză spusă o dată, de două ori, pe nu știu unde, îl spală de excesele sale oratorice, de prostiile strigate în gura mare? E ca și cum un lucru bun este spus o singură dată și zici că l-ai făcut. În politică, nu există. La fel și scuzele. Greșelile spuse o dată sau de două ori nu înseamnă nimic. Arată mai degrabă a tentativă de a scăpa și de a șterge trecutul. O chiflă din biografia lui Orban nu dispare cu două vorbe și cu un „scuzați!”. În mod normal, scuzele sale ar trebui repetate mereu și însoțite de niște concluzii și de niște promisiuni. Cenușa în cap, pusă de ochii lumii, abia că îl menține pe Ludovic Orban sub un mare semn de întrebare. Și ce dacă regretă că l-a susținut gornistic pe Klaus Iohannis? Pe lîngă regrete, ar fi mai bine să fondeze un principiu privitor la importurile de oportuniști în PNL. În fapt, și Stolojan, și Băsescu, și Klaus Iohannis au fost niște importuri disperate pentru PNL. Amatori de chilipiruri politice au găsit în PNL o rampă! După ce l-au încălecat, și-au dat arama pe față. Ce bun ar fi fost un PNL care să-l oprească la intrare pe un Dan Vîlceanu sau pe un Rareș Bogdan și să nu-i umfle cu țevușca slugărniciei pentru a-i cocoța în fruntea partidului! Ridicolul de azi și pierderea de credibilitate a PNL-ului vine de la această înghițire în stil balenă a tot felul de ratați și eșuați politic, de oportuniști și vînători de ciolan.

O altă incoerență a lui Orban vine de la ambiția unei consecvențe prostești. Și care vine tot din dorința de a da bine la popor. Ludovic Orban o ține langa cu „refacerea coaliției de dreapta”. O soluție logică pentru politica românească sună a enormitate (ca să nu zic, a prostie) la Ludovic Orban. Cum să refaci o „coaliție de dreapta” cu Cîțu, Dan Vîlceanu și Rareș Bogdan pe de o parte, adică exact cu adunătura care l-a executat, și cu Dacian Cioloș? La oportuniștii din PNL, Ludovic Orban încă îi vrea alipiți pe manipulații de Coldea și de generalii în rezervă, pe copiii și nepoții acestora, pe beizadelele mahărilor din Epoca de aur? O fi rămas cu un fix sau gîndește la flacără pîlpîită? Or nevoia de a părea consecvent îl seacă la gîndire, ori este sărac cu duhul și vrea să vorbească despre soluții doar ca să se afle în treabă!

Mai mult, Ludovic Orban ar prefera să renunțe la politică (adică să se sinucidă!) decît să facă alianță cu PSD-ul!? Țărăniștii au mai cultivat o asemenea ură oarbă. Au mers după fenta propagandei și s-au prăpădit. N-a fost și Orban în PNL pe vremea USL-ului? Atunci era bun? Că așteptările liberalilor au fost înșelate de Victor Ponta? Mare brînză! Toți avem așteptări mai mari sau mai mici, mai bune sau mai rele. Ce acorduri negociate și ce înțelegeri scrise au avut PSD și PNL pe vremea hulitei USL? Și Ponta și Crin Antonescu ne-au vrăjit (mințit) o bună bucată de vreme că baza Alianței USL (făcută praf ceva mai tîrziu!) este prietenia dintre ei. Prietenia lor, un soi de veresie, o biată și interesată amiciție politică n-a rezistat nici la două ploi și la un vînt puternic! Că Victor Ponta a trișat? Nu era greu să trișezi un plezirist și un pokerist bun de gură la microfon, ca bietul Crin Antonescu!

Revin. Să excluzi din viitorul politic al partidului tău o colaborare cu o mare forță politică (păcătoasă, incoerentă, cîrpită și ea, populată la fel de mult de oportuniști) rămîne o mare prostie. Adică semn de foarte puțină abilitate politică. Nu face decît să-l repete pe Vasilică Cîțu care și-a trecut în documentele partidului interzicerea negocierii cu PSD și pe urmă tot el, ca un școlar repetent, s-a grăbit să o șteargă pentru că îi ardea buza să ceară un sprijin.

Ludovic Orban își imaginează că se salvează și se relansează politic prin atacurile la Iohannis și la Cîțu (plus la ceata de „lobotomizați”), asta cînd cea mai mare parte a populației își descarcă nemulțumirea pe cei doi și pe clica lor. Dacă numai asta este nou în demersul lui Orban, mulțumim frumos! Nu avem nevoie! Oricum o facem mai abitir și mai bine decît el.

Ca să se ridice, Ludovic Orban ar trebui „să ia la mînă”, adică să supună unui examen critic, locurile comune din tot ce merge prost în societatea românească. Mă refer la educația păcălită de Iohannis și de Băsescu cu tot soiul de figuranți la pupitru și cu stoluri de măsuri aiuritoare. Dacă vrea respect, credibilitate și susținere, Orban ar trebui să devină apostolul apărării pădurilor, al monumentelor istorice și al tradițiilor, un purtător de steag la extinderea și modernizarea infrastructurii, un paznic al resurselor și al intereselor românești. Ludovic Orban ar trebui să convingă că deține idei, programe, chiar și soluții pornind de la accesul omului în dificultate la sistemul sanitar pînă la restrîngerea mecanismelor de protecție ale statului gonflat și suficient sieși. Dacă nu vrea să subțieze statul umflat și bine uns (cu bani, nu cu reguli și disciplină!), dacă nu înțarcă serviciile secrete de la bugetul public și așa supercăpușat, dacă nu spune clar ce vede rău în funcționarea parchetelor și altor mecanisme din justiție sau din instituțiile de forță, atunci Orban chiar nu merită atenție. Și dacă nu se bate pentru scoaterea serviciilor secrete cu firmele lor fantomă din economia de piață, chiar nu este de crezut că din troaca prin care s-a scăldat Ludovic Orban a rămas un om cu fibră și gîndire liberală.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

Ultimul nostalgic

 

Ludovic Orban închide cercul celor care au intrat în viaţa politică în revoluţionarul an 1990.

Readuse la viaţă de personalităţi care supravieţuiseră regimului comunist, partidele istorice nu s-au confruntat la modul serios decât cu un singur partid, la rândul lui condus tot de un supravieţuitor al regimului comunist.

Pe de o parte Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu, pe de altă parte Ion Iliescu, au fost primii lideri politici care au fost receptaţi de opinia publică, de alegători, de întrega populaţie a României, ca politicieni în adevăratul sens al cuvântului.

Ludovic Orban, la fel ca Valeriu Stoica, Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăricenau, Viorel Cataramă, dar şi Theodor Stolojan a crescut şi s-au format pe lângă seniorii liberali, Radu Câmpeanu, Dinu Zamfirescu, Mircea Ionescu Quintus etc. Ca ultim reprezentat al primei generaţii de liberali apăruţi după 1990, este normal să fie dominat de o nostalgie după vremurile trecute. Va fi Ludovic Orban ultimul nostalgic liberal? După piruietele pe care le-a făcut PNL de la reînfiinţare nu se ştie niciodată.

La rândul lui,  Ion Iliescu a format câţiva politicieni din generaţia mai tânără, Petre Roman, Traian Băsescu,Vasile Blaga, tineri ce se vor despărţi destul de repede de abilul vulpoi neocomunist. Un Adrian Năstase avea să rămână lângă Ion Iliescu, dar spiritul celui ce se autodefinea ca emanaţie a revoluţiei din 1989, încă nu s-a stins.

Evoluţia şi involuţia partidelor istorice renăscute după căderea regimului autoritar comunist se cunoaşte. PN|CD a dispărut ca principală forţă politică după un singur mandat guvernamanetal.  În aceeaşi perioadă a preşedintelui Emil Constantinescu, Partidul Social Democrat din România, condus de Sergiu Cunescu, a fost anihilat după fuziunea cu PDSR, care i-a preluat numele, nu şi spiritul şi moştenirea istorică.

PNL este singurul partid istoric care a supravieţuit făcând o serie de compromisuri, de jocuri politice, mai mult sau mai puţin onorabile, intrând în diferite combinaţii, întâi cu partidul lui Petre Roman preluat de Traian Băsescu, apoi chiar cu PSD-ul  condus de Victor Ponta, nepotul politic al tandemului Ion Iliescu şi Adrian Năstase.

Până la urmă PNL a fuzionat cu ceea ce a rămas din prima fracţionare a FSN-ului, la iniţiativa lui Vasile Blaga. Cel ce avea să-l inventeze şi pe Klaus Iohannis, ca soluţie de succes în confruntarea cu PSD.

Aşadar,  actualul PNL a cărui preşedinţie a fost pierdută de Ludovic Orban este un amestec de oameni şi curente politice, de nepoţi şi strănepoţi ai foştilor lideri politici afirmaţi în primul deceniu de după Revoluţie, precum şi din frământatele mandate prezidenţiale ale lui Ion Iliescu şi Traian Băsescu. De această stare fluidă a PNL-ului nu este străin nici preşedintele Iohannis.

Se poate aprecia fără nicio rezervă că Ludovic Orban a fost ultimul preşedinte PNL cu rădăcinile bine înfipte în pământul bătătorit al istoriei partidului liberal.

Campania internă a PNL din acest an, discursul lui Orban, dar şi desprinderea lui de Klaus Iohannis, este, în fapt, ultima zvâcnire a vechiului spirit liberal care închide în sine desueta sintagmă „naţional”.

De altfel noul preşedinte Florin Cîţu, de la tribuna Congresului, a anunţat că se intră într-o nouă etapă. PNL  renunţă la moştenirea istorică, brătiană, devenind o  „mişcare”.

În general, formarea unui partid politic urmează câteva etape bine definite.

Porneşte de la o stare de spirit, aşa cum, în cazul cazul PSD (FSN), au fost emoţionantele evenimente din decembrie 18989.   În a doua etapă se transformă într-o „mişcare”, aceasta urmând să fie confiscată de un grup restrâns. Acelaşi grup restrâns va transforma „mişcarea” într-un partid politic pe care va încerca să-l controleze cât mai mult timp.

Noul grup care conduce vechiul PNL propune revenirea partidului  la stadiul de „mişcare”. La fel proceda şi Traian Băsescu după ce a pierdut controlul PDL. Dar fără să existe o stare de spirit, Partidul Mişcarea Populară nu a prins cheag.

  O formaţiune care a urmat reţeta clasică este AUR. A existat o stare de spirit, sesizată de partidele bătrâne,  dar ignorată. Sărind peste etapa de „mişcare”, AUR s-a transformat direct în partid. Drept pentru care nu are o doctrină.  Ceea ce a împrumutat de la formaţiunile anti-sistem, sau anti-covid, din Europa este inconsistent şi greu de asimilat din punct de vedere politic. 

„Mişcarea” propusă de „echipa câştigătoare”  din PNL nu este rezultanta unei stări de spirit. Axul în jurul căruia vrea să se închege această mişcare sunt cele 80 de miliarde de euro pe care România urmează să le primească de la Uniunea Europeană.

Cel care se pare a fi sesizat această oportunitate de afirmare politică pentru noul PNL este Rareş Bogdan.

În ciuda cuvântării sale înflăcărate, în spiritul unui Ştefan cel Mare din „Apus de soare”, de care ar fi fost mândru şi un Gheorghe Calboreanu, zecile de delegaţi care şi-au auzit rostite numele de la înalta tribună a Congresului, au fost făcuţi atenţi şi la cele 80 de miliarde de euro primiţi de la Uniunea Europeană.

PNL a luptat pentru PNRR  precum :tefan cel Mare la Podul Înalt. Acelaşi Rareş Bogdan a făcut cunoscut un episod incredibil, cu un Florin Cîţu bătând cu pumnul în masă la Bruxelles, pentru a forţa mâna birocraţilor din Comisia Europeană să majoreze suma ce-i revenea României.

Da, un premier român care bate cu pumnul în masă la Bruxelles este un moment de răscruce în relaţiile cu UE, o imagine care ar trebui să facă istorie în România. Dacă până acum s-a tot spus că România a negociat cu UE şi NATO în genunchi, iată că apare unul care dă cu pumnul în masă. Incredibilă imagine.

Ar fi o prostie să nu acceptăm o nouă „mişcare”, indiferent de cine o propune. Se înţelege că este vorba despre o mişcare politică de sus în jos.

Este exact ceea ce se propuneau liberalii la începuturile modernizării României, ce, trebuie recunoscut, coincindea cu apariţia Partidului Naţional Liberal. Este adevărat că şi conservatorii, la fel ca liberalii, considerau că orice reformă trebuie făcută de jos în sus.

Ce s-a schimbat în România politică după 145 de ani? În primul rând senzaţia că reformele se fac de jos în sus. PSD a devenit un adevărat maestru al magnetismului social, reuşind să lase impresia că tot ce face este pentru popor, pentru cei mulţi.

Reuşind cu mari eforturi să-şi formeze şi să-şi păstreze un bazin electoral relativ stabil,  PNL şi-a păstrat elitismul, dar cu privirea aţintită spre popor, numit de Florin Cîţu „români”.

Este deja un fapt demonstrat că rezultatul tuturor alegerilor este intrinsec legat de numărul membrilor pe care îi are fiecare partid. Excepţie fac formaţiunile politice născute din spuma stărilor de spirit  apărute periodic, în urma unor crize economice şi sociale.

Cum se va descurca PNL atâta vreme cât are pondere relativ redusă în parlament, şi este certat cu toate partidele parlamentare? PSD este adversarul natural. Întregul program electoral al PNL este gândit ca o contracare a PSD. Cine nu este anti-PSD nu este liberal. AUR iese din discuţie, iar USR PLUS nu-l acceptă pe Florin Cîţu ca prim ministru.

O altă întrebare aflată pe buzele tuturor este dacă Ludovic Orban, asemeni lui Tăriceanu, Ponta sau Băsescu, îşi va face un partid? Ludovic Orban nu va repeta greşelile foştilor şefi de partid care şi-au pierdut funcţiile. Relativ tânăr, va aştepta să-şi ia revanşa.

Ultimul nostalgic liberal încă nu acceptă postura de ultim mohican. Dar pentru dezarmostarea oricărui nostagic, în politică, există o soluţie clasică: excluderea.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Ziar pro-guvernamental de la Budapesta, atac la Ludovic Orban: ”Este un bărbat maghiar care serveşte statul român – la fel ca şi tatăl său, fost ofițer de securitate”

 Publicația pro-guvernamentală Magyar Nemzet îl critică dur pe președintele PNL, Ludovic Orban, după ce acesta a declarat că prin investiții economice în Ținutul Secuiesc ar putea fi schimbată compoziția etnică din zona preponderent locuită de maghiari.

Oficiosul guvernului de la Budapesta, prin articolul semnat de Tamás Pataki, îl ‘trage de urechi’ pe Ludovic Orban, arătând-ui originile maghiare. Mai mult, este acuzat, la fel ca președintele Iohannis, că ‘îşi construieşte capital din sentimente antimaghiare.’

Sursa citată subliniază că tatăl liderului PNL ‘a fost ofiţer de securitate maghiar’ și Ludovic Orban a fost botezat în oraşul său natal, în religia unitariană.

‘Potrivit cunoscuţilor săi, vorbeşte bine limba maghiară, dar numai între patru pereţi’, mai arată ziarul de la Budapesta. Cu toate acestea, autorul Tamás Pataki concluzionează că speră ca Ludovic Orban să revină la identitatea maghiară, ‘pe acel drum spre Damasc’.

Iată un fragment din articolul publicat de Magyar Nemzet:

‘Transilvania este bântuită de un zombi, un zombi al lui Ceauşescu. A revenit la viaţă, nu au fost de ajutor nici usturoiul, nici inima străpunsă de săgeţi – este adevărat că aceste metode au efect doar împotriva vampirilor, dar la urma urmei şi un zombi este un băutor de sânge care a trecut imediat la înghiţirea maghiarilor.

Acum, zombi-ul român din toate timpurile s-a trezit tocmai în Ludovic Orban, deoarece liderul PNL a spus ceva la care se gândeşte şi în spiritul căruia acţionează fiecare politician român, dar fără a vorbi astfel în public despre aşa ceva: politicianul celui mai mare partid român de guvernământ a ameninţat Ţinutul Secuiesc cu investiţii economice – aşa ceva putea apărea doar într-o piesă a lui Örkény sau Caragiale.

Însă trebuie să ne fie la fel de teamă de cadoul lui Orban ca şi de cel al grecilor, deoarece politicianul român vrea să schimbe prin aceste investiţii componenţa etnică a judeţului Harghita din Ţinutul Secuiesc locuită în procent de 85% de maghiari.

Până acum guvernele românești din toate timpurile au încercat să-i înfometeze pe secui, dar ei s-au dovedit mai rezistenţi, iar acum schimbă strategia, ar dori să creeze o viaţă mai bună pentru venirea migranţilor economici – adică muncitorii sezonieri români. Pare o idee stranie privind dinspre Ungaria să auzi aşa ceva din partea unui politician liberal, numai că nu există nicăieri în lume un tip de om mai şovin decât un politician liberal.

Un aspect interesant în această poveste este faptul că Ludovic Orban este originar din Braşov, tatăl său a fost ofiţer de securitate maghiar, el a fost botezat în oraşul său natal în religia unitariană, iar împreună cu fratele său au fost şi confirmaţi religios. Potrivit cunoscuţilor săi vorbeşte bine limba maghiară, dar numai între patru pereţi.

Adică Ludovic Orban este un bărbat maghiar care serveşte statul român – la fel ca şi tatăl său. Poartă aceeaşi „pantofi” ca şi preşedintele de stat, sas de origine, care îşi construieşte capital din sentimente antimaghiare.

Însă, dacă îl preocupă atât de mult dezvoltarea economică a regiunii, de ce în calitate de ministru al transporturilor, apoi ca premier nu a promovat construirea autostrăzii care traversa şi Ţinutul Secuiesc?

Dar să întreb ceva şi mai curios: dacă se doreşte dezvoltarea regiunii transilvane, de ce nu se retrocedează în totalitate pădurile şi pământurile proprietarilor maghiari – să li se dea înapoi munţii! -, deoarece oricum nu pot întreţine castelele, gospodăriile, şi să întărească Biserica catolică din Transilvania, să retrocedeze Biblioteca Battyháneum şi să nu mai încerce să naţionalizeze Colegiul Székely Mikó.

Fiţi curajos, domnule Orban, rupeţi-vă de obiceiul balcanic, comunist! Doar că va fi un lucru greu, deoarece statul român este un stat şovinist din momentul conceperii sale. Statul român are un singur scop: realizarea statului naţional român pur din punct de vedere etnic. Nu a renunţat la acest scop nici până azi, pentru asta luptă, de aceea a întemniţat doi maghiari nevinovaţi declarându-i drept terorişti, deşi nu luptau decât pentru autodeterminarea secuilor”, conform traducerii realizate de Imola Stănescu pentru DC News.

Sursa: NapocaNews

Orban din calitatea de slujitor zelos al sistemului, a ajuns in pozitia de prigonit, alungat cu răcnete şi pietre!

 Ritualul ghilotinei. Orban este cazul paradoxal al politicii care se practică astăzi în România. Din calitatea de supus şi lunetist de elită al Cotroceniului, slujitor zelos al sistemului, a ajuns in pozitia de prigonit, alungat cu răcnete şi pietre. 

Linşarea lui pune în lumină caracterele execrabile, laşitatea şi trădarea ancestrală ale politicianului român, ale cărui interese personale şi sete de putere au distrus de-a lungul istoriei, ţara. Pasivitatea cetăţeanului acceptă orice, sentimentul de onoare a dispărut.

Astăzi, privirea mulţumită a Sfinxului, îngăduie, încurajează. În jurul puterii supreme s-a strâns o întreagă putere ocultă, mafiot-securistă care ţese cu răbdare de păianjen, plasa unei posibile dictaturi; Preşedintele Iohannis este profilul perfect al acestui cinism şi detaşări studiate. Sentimentalismul său se rezumă strict la naveta care-l conduce săptămânal la Sibiu, caz unic in Europa. Pentru Domnia Sa, poporul ar trebui să-i reprezinte numai pe cei care slujesc interesele şi viziunea sa despre democraţie ; ceilalţi, pe care îi dispreţuieşte, îl încurcă.

Grandoarea sufletească, patriotismul, dragostea de popor şi prezervarea armoniei naţionale sunt noţiuni lipsite de interes, nu-i folosesc. Pare un împărat chinez aparţinând dinastiei Ming, înconjurat la nesfârşit de învelişuri defideli colaboratori, consilieri, armata, securitate, guvern, parlament, partid, justiţie, mass-media, ong-uri…toate sub binecuvântarea UE şi a partenariatului atlantic. Totul îl protejează, îi aparţine, a devenit statul român! Poate declama ca şi Regele Soare — Ludovic al XIV-lea. „L’ Etat c’est moi !”.

Sub aparenţa unei stăpâniri de sine şi a unui calm olimpian, ascunde indiferenţa şi intoleranţa. Simpla apariţie (indiferent că în 6 ani de domnie nu a avut nici un proiect adevărat de tară, în afara distrugerii şi aservirii prin Dancu şi Ciolacu a PSD-ului; iar „România educată” datorită lipsei de investiţii suficiente în cultură şi învăţământ, a ajuns un produs electoral vidat de substanţă) îmbrăcat impecabil, cu aliură sportivă, bronzat, impresionează electoratul feminin…. „Avem cel mai bărbat preşedinte de la Bruxelles, cinste României!

Ce proiecte de ţară…, nu vedeţi ce bine arată…ce mai vreţi şi proiecte?”. Mahatma Gandhi, cel care a îngenunchiat colonialismul britanic, nu ar fi avut nici o trecere în Romania! N-avea faţă de top model! Si acum la moda europeană este să te oferi colonie, mai ales dacă ai bogăţii în subsolul patriei şi mână de lucru ieftină.; sau la ..sparanghel.. „Norocul” nostru cu „progresismul”, ne ajută să…. involuăm! Si nu-i decât în fază incipientă, va urma apogeul şi mega involuţia! — USR-ul aşteaptă! — Singura tristeţe a Preşedintelui nostru, este că încă nu s-a desfiinţat „Secţia de investigare a infractiunilor din justiţie”, însă toate tunurile interne şi externe vor face cei mai independenţi şi integri procurori din lume.

Oare Preşedintele Iohannis ştie ca nu s-a făcut nici un audit într-o dezbatere naţională, nu de oamenii PNL-ului, pentru a verifica cum s-au distribuit zecile de miliarde împrumutate de Câţu, favoritul palatului? Sau numai initiaţii sistemului au acest drept? Pe post de prim ministru, şi un cizmar poate să distribuie bani şi să facă rectificări bugetare, mai ales in folosul serviciilor. Asa cum şi o statuie umană, poate deveni un preşedinte de comisie culturală…, suntem inventatorii dadaismului, nu?

Majoritatea observatorilor consideră ca soarta lui Orban este pecetluită. Fals! Orban, dacă ar avea demnitate, curaj şi putere de sacrificiu, dacă ar avea anvergură politică, ar putea face să tremure întreg sistemul; l-ar dezvălui în adevărata luigoliciune şi perfidie! Orban este pus în fata unei dileme existenţiale: de a alege între martir şi om fără onoare! Si nu cred că are forţa de caracter necesară. Doreşte să se menţină asa cum este, însă această fractură care s-a creat între el si sistem,a devenit de nesurmontat.

Pentru anumite declaraţii, nu va fi iertat. Lui Iohannis nu-i plac „scheletele din dulap” şi nici să-i vorbeşti fără respect serviciile sale, că ale poporului, oricum nu sânt! Singura carte câstigătoare a lui Orban, îi impune să renunţe la sine pentru a câstiga o cauză nobilă, pentru a renaşte şi a-şi construi, în sfârsit, o adevarată conştiinţă civică (după ce a călcat-o în picioare în poziţie de drepţi), şi poate o posibilă nouă carieră politică, o transformare a unei părti liberale într-un adevărat partid, epurat de securitate, fără cleptocraţie, progresism si „prostocraţie”, care sa lasa fara replica dublul limbaj al Bruxellului!

Este constrâns să joace la ruleta rusească! Riscă enorm, dar poate să şi câstige enorm! Răul pe care l-a produs, va fi compensat de adevărul care ne era ascuns. Are Orban o asemenea dimensiune eroică, are acest suflu patriotic, să servească intereselor tării, şi prin comparaţie să-i arate pe ceilalţi în splendoarea urâteniei, trezind oprobiul popular? Mă îndoiesc. I-a trebuit un „şut în dos” pentru a fi nevoit să recunoască existenţa unui stat paralel, fără să uite că de pe scaune înalte o contesta cu vehemenţă, la ordinele Cotroceniului şi serviciilor!

„Dulce ca mierea era glonţul patriei”…. Lux , calm si voluptate…. Orban deţine elemente şi adevăruri fundamentale, ar comite o greşeală strategică să le folosească la negocieri cu uşile închise. Hidra nu iartă! Şi el ştie că această hidră securistă face legea în România, ştie că suntem soldaţi de plumb plasaţi pe harta câmpului tactic, că STS-ul vegheaza, ştie semnificaţia protocoalelor secrete, stie de injustiţiile comise de DNA, care au distrus oameni şi cariere! Nu oricine posedă o asemenea forţă! Această poziţie aparent precară, paradoxal este asul lui din mânecă, depinde cum îl foloseşte. Surprinzător, chiar dacă pare utopic! În cazul în care va accepta o „ciozvârtă” moare a doua oară! 

Ţara aceasta trebuie să revină poporului ei, care s-a săturat să trăiască cu chirie în propria patrie, o vrea înapoi!! Bogăţia ei aparţine acestui popor, din „tată în fiu!” nu din părinte nr.1 in interese europene, ea nu se transferă la troc! De nimeni!! Dacă aveţi constiinţă şi onoare, sunteţi obligat să o faceţi, domnule Orban! Altfel vom asista în piaţa publică la ritualul ghilotinei. Veţi rosti, memorabil, „N-am înţeles nimic… Trăiască sistemul! Viaţă eternă serviciilor!”

Autor: Hanibal Valentin

sursa: cotidianul.ro