El pe unde a umblat
În faţa lor s-a înclinat
Şi-acum e aplecat de spate,
S-ar îndrepta, dar nu mai poate!
Nistor I. BUD
În faţa lor s-a înclinat
Şi-acum e aplecat de spate,
S-ar îndrepta, dar nu mai poate!
Nistor I. BUD
Guvernul are un scop precis
De-a ne schimba destinele
Şi-ntr-o şedinţă au decis
Să ne scurteze...zilele!
EPIGRAMISTUL
Are rolul de bufon
Vede vicii, caractere
Şi c-un pix, ori un creion
El te-nţeapă cu plăcere.
AU INVENTAT O NOUĂ TAXĂ
Taxa cea pe lăcomie
E de-a dreptul o prostie
Căci mai toţi de la putere
Ne-aduc drame şi durere.
LA AMANTĂ TE POŢI PLÂNGE
Plângerea la soaţă-i inutilă,
Căci nu te-ascultă, n-are milă,
Dar la amantă e util, că ea te-ascultă...
ca pe-un copil!
Nistor I. Bud, Gelu Dragoş, Ioan Şiman
Cârmacii noştri
Avem prea mulţi incompetenţi
Să meargă treaba bine-n ţară,
În şcoli au fost tot repetenţi
Şi-acum fac ţara...de ocară!
Ce-i amanta?
E-o muiere mai cu moţ
Domină în căsnicie,
E un rău pentru soţie
Şi o dulceaţă pentru soţ.
Amărâtul lăudăros
Când trec pe la magazine
Simt că-mi lasă gura apă,
Dar când trec pe la vecine,
Nici o damă nu îmi scapă.
Unui afacerist
Are casă, vile, bani,
Să citească nu prea ştie,
C-a studiat doar patru ani
Dar şi-aceia-n puşcărie!
Parlamentarii noştri
Ei cu drag şi sârg muncesc
Şi cât pot ne ocrotesc,
Dar când urcă la tribună,
Din adevăr, ei fac...minciună!
Discutând despre fidelitate
Îmi spune un amic aseară,
Soaţa-i fidelă, nu te înşeală,
Ci doar aşa, din plictiseală,
Ea cu alţii...te compară!
Numai la Fersig
Deşi e criza tot mai mare
Şi nu sunt hribe de vânzare
Acum la Fersig servim:
Cu bere, hribi şi-un vin sublim!
Mărturisire
Când mă-ntorc devreme-acasă
Soaţa mea e drăgostoasă,
Dar de vin spre dimineaţă
Are nevoi şi nu-i glumeaţă.
Căutare zadarnică
De trei luni tot umbi lela
Să o afli pe Ghizela,
Dar o cauţi în zadar,
C-a fugit c-un pădurar.
La noi în casă
Eu cu soaţa mă împac
După cum e şi fireşte
Astăzi scumpa mea vorbeşte
Mâine-i rândul meu să ...tac!
Unui crai
Încă din
pruncie m-am îndrăgostit definitiv de Rezervaţia de stejar pedunculat Bavna
Lucăceşti-Fersig. În fericita mea copilărie îmi închipuiam că acolo trăiesc
zâne, pitici, că sunt cabane în care
vânătorii au în curtea lor căprioare, cerbi, iepuraşi şi veveriţe, că
pădurarii vânează urşi, porci mistreţi şi lupi. După ce am crescut mai măricel
am descoperit pârâul Măriuş când mergeam cu tata sau unchii mei Ioan şi Vasile
la cules de hribe. M-au impresionat „cetele”, păsări foarte asemănătoare cu
berzele. În adolescenţă, cred că eram în clasa a XI-a la liceu, eram la cules
de cartofi cu familia mea în locul numit „ La Pădure”, cel mai apropiat teren
agricol de Rezervaţia Bavna, despărţit de aceasta de păşunea satului. Atunci
l-am cunoscut pe profesorul Ioan Nădişan, care venind pe un drum lăturalnic,
s-a împotmolit cu Dacia sa 1300 şi ne-a rugat să împingem de maşină ca să iasă
din noroiul în care intrase. Mama mea curioasă l-a întrebat ce caută un „domn”
în zonă, iar acesta ne-a povestit tuturor ce bogăţie verde avem lângă noi. Ne-a
mai spus că merge să monitorizeze colonia de stârc cenuşiu („Ardea cinereea”) înainte
de a pleca în ţările calde, şi că
acestea şi-au găsit lăcaş pe o arie de aproximativ 71 de stejari, în partea de
nord a rezervaţiei, la o distanţă de aproximativ 80-100 metri de liziera
pădurii. Tatăl meu Aurel, brigadier de câmp l-a întrebat de unde ştie atâtea
lucruri, iar acesta şi-a continuat cu patos discursul spunând că sunt
aproximativ 160 de cuiburi, câte 3 până la 7 cuiburi într-un copac.
Am lăsat
maşina undeva la vreo 300 metri de pădure din cauza terenului denivelat şi
ne-am continuat drumul pe jos. Astfel am aflat că se documentează pentru o
carte pe care o să o tipărească cu alţi colegi cercetători biologi. Pentru
prima dată am aflat că această pădure de stejar este un eşantion al codrilor
seculari de odinioară iar ghinda recoltată se duce pentru producere de puieţi
în pepinierele Direcţiei silvice, că are o vârstă de peste 150 de ani, o
suprafaţă de 26 ha şi a fost înfiinţată de Regina Maria Tereza prin plantarea
de stejărei aduşi pădurile Imperiului Austro-Ungar. Curiozitatea mea a fost
satisfăcută în totalitate şi se părea că domnului profesor Nădişan chiar îi
făcea plăcere să-i fie puse întrebări. Am mai aflat că în Pârâul Răchichişa se
cuibăreşte raţa mare („Platyrhynnchos”) datorită peştilor care se găsesc aici.
Mi-a povestit apoi despre laleaua pestriţă („Fritillaria meleagris”) care
înfloreşte la începutul lunii aprilie, că această floare este considerată
monument al naturii încă din 1963 de către Comisia Monumentelor Naturii. Şi eu
ştiam despre stârci, de „cupe”, deoarece aşa le ziceam noi, lucăcenii, dar nu
ştiam în acea perioadă cât este de valoroasă şi că trebuie ocrotită. Fie vorba
între noi referitor la lalele, mulţi localnici, în necunoştinţă de cauză, le
luau cu bulb cu tot când înfloreau şi le plantau în grădina din faţa casei.
UNUI PROLIFIC
La unii care ne conduc.
Armaghedonul - distruge numai răul
Scriitorul şi epigramistul Toma G. Rocneanu a citit, în stilul său inconfundabil o cronică a evenimentelor parcurse ţi trăite de "spinişti" în ultima lună de zile.