Articolul care urmează pornește de la informații obținute pe surse de presă și confirmate, cu variații minore, din mai multe direcții – dar rămase, la ore bune după explozia din presă, neconfirmate oficial nici de CCR, nici de Guvern.
Dacă se dovedesc false, tot ce scriem aici cade.
Dacă se confirmă – și nimeni, pînă acum, nu le-a dezmințit, deși exista timp
berechet și motivație serioasă – atunci vorbim despre unul dintre cele mai
grave incidente instituționale din ultimii ani. Nu că am fi dus lipsă de așa
ceva. Și nu că Tănăsescu ar fi la prima gravă abatere.
Președinta Curții Constituționale, Elena Simina
Tănăsescu, s-a întîlnit cu premierul demis Ilie Bolojan, președintele PNL,
conform unei relatări a știripesurse.ro. Locul de rendez-vous, biroul
președintelui Senatului, Mircea Abrudean – nu sediul CCR, nu Palatul Victoria,
ci un teritoriu neutru, ales parcă anume să nu lase urme. Discuția s-ar fi
încheiat pe la 14:30, cei doi au fost văzuți ieșind separat, la interval, ca să
nu fie surprinși împreună.
Trei zile mai tîrziu, luni, 17 august, CCR urmează
să judece exact genul de lucruri de care Bolojan are nevoie disperată să iasă
cum ”trebuie”: noua Lege a integrității – cea care-l vizează pe Dominic Fritz
și care ar putea arunca marele aliat USR în aer – și legea Strategiei naționale
pentru biodiversitate, ambele jaloane PNRR, cu o miză cumulată de aproape două
miliarde de euro.
Nu e nevoie de multă imaginație ca să vezi problema,
e nevoie doar de un calendar. Iar gravitatea nu stă doar în ce s-a discutat, ci
în primul rînd în faptul că s-a discutat.
Nu contează, strict juridic, dacă cei doi au vorbit
despre vreme, despre sărbătoarea Sfintei Maria sau despre motivarea deciziei
CCR. Contează că președinta unei curți care ar trebui să fie ultima redută de
imparțialitate a statului a ales să se vadă, pe ascuns, neanunțat, cu una
dintre părțile direct interesate de soluția pe care urmează să o dea – cu trei
zile înainte de pronunțare.
Fostul președinte CCR Augustin Zegrean a spus-o fără
ocolișuri la RTV, în seara asta: între CCR și Guvern nu există niciun raport de
subordonare, deci „nu au ce discuta în birouri pe nu știu unde”. Fostul
judecător Toni Neacșu a mers și mai departe, comparînd situația cu un caz care
a stîrnit scandal recent – o judecătoare surprinsă la un festival cu patronul
unei firme pe care urma să o judece – și a conchis că poziția Siminei Tănăsescu
e „mai flagrantă” decît acel episod.
Reacția politică a venit rapid și de pe ambele
flancuri ale opoziției. Senatorul PSD Daniel Zamfir a cerut explicații,
întrebînd retoric ce a căutat președinta CCR în biroul lui Abrudean, și a
adăugat o acuzație suplimentară, cu potențial exploziv: că Tănăsescu și-ar fi
auto-repartizat dosarul legii integrității. AUR a cerut, la rîndul său,
„clarificare rapidă și transparentă”, tocmai pentru a elimina orice suspiciune
asupra Curții. Cînd PSD și AUR cer același lucru în același timp, de obicei
înseamnă că lucrurile chiar au ieșit din matcă.
Și aici ajungem la partea care transformă acest
episod dintr-un incident izolat într-un tipar. Pentru că nu e prima dată cînd
numele Simina Tănăsescu apare lipit de o întîlnire foarte discutabilă cu cineva
interesat de o decizie a Curții. În 2018, tot într-o zi de 14, pe vremea cînd
era consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis, Tănăsescu s-a văzut cu
judecătorul CCR de atunci, Petre Lăzăroiu – o întîlnire care a stîrnit exact
același tip de întrebări pe care le auzim acum, și care s-a încheiat cu demisia
ei de la Cotroceni. A plătit atunci prețul pentru aparența de imixtiune într-o
instituție care trebuia lăsată în pace. Dar nu a plătit prea scump: după cîteva
luni, Iohannis a numit-o la CCR fix în locul lui Lăzăroiu.
Opt ani mai tîrziu, aceeași persoană, ajunsă între
timp chiar președinta instituției, repetă mecanismul – de data asta din poziția
inversă, nu pentru a exercita presiuni, ci, foarte posibil, pentru a se
exercita asupra ei presiuni. Diferența e doar de nuanță.
Dacă în 2018 puteam vorbi despre o greșeală, în 2026
nu mai putem vorbi decît despre o atitudine sfidătoare. Pentru Simina
Tănăsescu, întîlnirile neprincipiale, în locuri ferite de ochii lumii, cu
oameni grei ai statului, nu par accidentul – par regula.
Legea, e drept, nu interzice explicit unui judecător
constituțional să se întîlnească cu un premier. Dar legea nu poate acoperi tot
ce distruge încrederea într-o instituție – pentru asta există bunul-simț
instituțional, exact acela pe care Tănăsescu l-a invocat, teoretic, atunci cînd
și-a dat demisia în 2018, pentru a proteja președinția de suspiciunea de
imixitiuni nepermise.
Dacă atunci un simplu consilier prezidențial și-a
asumat consecința pentru o aparență de conflict de interese, cu cît mai mult ar
trebui să și-o asume astăzi președinta unei curți constituționale, prinsă a
doua oară în exact același gen de scenariu?
Întrebarea nu mai e dacă CCR ca instituție datorează
românilor o explicație – asta e evident, și explicația se cere deja din toate
direcțiile. Întrebarea reală, cea pe care nimeni n-o pune încă tare, e dacă
Simina Tănăsescu mai are, moral, dreptul să rămînă în fruntea Curții
Constituționale după ce a demonstrat, de două ori, că nu știe – sau nu vrea –
să țină o graniță pe care ea însăși a plătit-o cîndva cu propria carieră.
O demisie, la acest punct, n-ar mai fi un gest de
eleganță instituțională. Ar fi singura formă rămasă prin care Curtea
Constituțională mai poate arăta că a înțeles diferența dintre a fi independentă
și a se preface că este.
P.S. Ar putea exista o scuză pertinentă, totuși,
pentru Simina Tănăsescu. Acum două zile, ea s-a întîlnit cu ambasadoarea
Columbiei, Divia Desideria Cepeda Rojas, căreia i-a prezentat condoleanțe
pentru dezastrul produs în țara asta de un cutremur cumplit.
Dacă Tănăsescu va spune într-un comunicat că s-a
văzut cu prim-ministrul Bolojan pentru a-i transmite condoleanțe pentru
dezastrul produs de guvernarea lui în România, zicem că ar putea fi iertată…
Autor:
Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa:
Redactia
9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu