Fotografia zilei - Vinerea Mare

 

                                                                Adoratio crucis

Vinerea Mare...

 

A fost o neagră dimineaţă
După o noapte de suspine,
O zi ce începea semeaţă
Cu vizită de oşti străine.

Din convoiul cu ciomege
Conducând acea cohortă,
Un chip totuşi se distinge,
Era o faţă cunoscută…

Culcat-a fost şi ea cândva
Poate pe pieptul lui Isus,
Dar acum vrea altceva...
Pe soldaţi la El i-a dus.

A facut o plecăciune
Şi apoi L-a sărutat,
Era semnul lor anume…
În mâinile lor L-a dat.

Veniţi ca dup-un tâlhar,
Cu săbii multe, cu ciomege
Era modul lor barbar
Nu puteau a-L înţelege.

S-a ‘mplinit astfel Scriptura:
La Sinedriu, la Pilat,
L-au trimis, pierzând măsura,
La moarte L-au condamnat.

Valentin JOIȚA

Tradiţii în Vinerea Mare din Ardeal

 

În Vinerea Mare comemorăm moartea şi îngroparea lui Iisus. Tradiţia populară e plină de personaje care ne vizitează fie cu recompense, fie cu pedepse. În Vinerea Mare comemorăm moartea şi îngroparea lui Iisus, iar seara credincioşii asistă la Denia Prohodului. Şi pentru că este ziua în care Iisus a răscumpărat neamul omenesc de sub păcatul strămoşesc, tradiţia spune că este bine să ţinem Post negru.  

Există o credinţă legată de un personaj – nici nu ştiu dacă să-i spun malefic sau nu -, Joimăriţa. Este un personaj care sperie gospodinele care fac ceea ce nu trebuie făcut în Săptămâna Mare, conform tradiţiilor din Oltenia, Muntenia, Banat, Dobrogea, chiar şi sudul Transilvaniei. Se spune că Joimăriţa vine pe la casele oamenilor în noaptea care desparte Joia Mare de Vinerea Mare. Femeile nu au voie să toarcă, să facă lucruri care nu mai sunt specifice acestei perioade, altfel Joimăriţa le arde degetele.

Este interzis cusutul şi tunsul în Vinerea Mare. Dar dacă astăzi se întâmplă să plouă, să nu vă necăjiţi, pentru că ploaia în Vinerea Mare e semn de belşug pentru tot anul.

Maria Golban Şomlea, etnolog

Despre Ana, Caiafa, marii preoți și preoții de seamă și Iisus Hristos!

 

Vinerea Mare. Despre Ana, Caiafa, marii preoți și preoții de seamă și Iisus Hristos

Caiafa era căsătorit cu fiica lui Ana, care fusese mai marele preoților înaintea lui. Se pare, o căsătorie aranjată cu mulți ani înainte…o alianță avantajoasă între familii pentru a le conserva privilegiile și veniturile mai mult decât generoase.

Ambele familii făceau parte din aristocrație, și aveau venituri grase din marile proprietăți pe care le administrau în Ierusalim. Ana și Caiafa făceau parte din clasa saducheilor în poporul evreu la acea vreme. La început poziția de mare preot, se moștenea la evrei din tată-n fiu…acesta fiind practic un serviciu pe viață.

Dar în sec. al ll lea î.e.n. hașmoneii au uzurpat înalta preoție, iar apoi Irod cel Mare a numit și destituit marii preoți după cheremul și interesele sale, arătând astfel că el și nu altcineva, reprezintă autoritatea.

Guvernatorii romani au procedat la fel. În urma acestor evenimente, s-a favorizat astfel crearea unui grup, al unei clase numite preoții de seamă sau înalții preoți.Deci la vremea lui Iisus existau vreo patru clase sau grupuri: fariseii, saducheii, înalții preoți și zeloții.

Fariseii erau cam ce sunt evreii ortodocși astăzi, aceia așa ziși tradiționali cu zulufi. Cu toate că guvernatorii romani nu-i agreau pe conducătorii evrei, care disprețuiau stăpânirea romană…ei numeau marele preot, care era practic și conducătorul politic al evreilor.

Roma aștepta astfel din partea aristocrației evreiești să păstreze ordinea și să-i apere interesele. Era astfel în interesul ambelor părți să coopereze în vederea unei guvernări stabile.

Ana fusese numit mare preot de Quirinius, guvernatorul roman al Siriei în anul 6 sau 7 e.n. Tradiția rabinică spune că lăcomia, corupția, nepotismul, asuprirea și violența erau prezente și caracterizau cele mai importante familii aristocrate evreiești. Asta făcuse ca ginerele lui Ana, Caiafa…să avanseze rapid în ierarhia marilor preoți de la templu.

În jurul anului 15 e.n. guvernatorul Iudeii de atunci, Valerius Gratus l-a destituit pe Ana din funcția de mare preot. După Ana au urmat alți trei mari preoți, printre care și unul din fiii săi, iar Caiafa a fost numit în această dregătorie în anul 18 e.n. Ponțiu Pilat care a preluat guvernarea Iudeii în 26 e.n. l-a lăsat pe Caiafa ca mare preot pe timpul guvernării sale.

Așadar romanii permiteau aristocrației evreiești, deci marilor preoți, ca să se ocupe de problemele administrative ale Iudeii și astfel Roma putea să controleze provincia și să strângă taxele fără ca să trimită prea mulți soldați în Iudeia.

Cea mai mare minune pe care Iisus o făcuse în cei trei ani și ceva cât a predicat printre evrei, a fost Învierea lui Lazăr.

În Evanghelia după Ioan găsim: ,,Preoții de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au început să zică:<<Ce trebuie să facem, pentru că acest om face multe semne? Dacă îl lăsăm așa, toți își vor pune credința în El, și vor veni romanii și ne vor lua locul, cât și națiunea>>”(Ioan 11:47,48)

Sinedriul a văzut o amenințare așadar la adresa autorității lor religioase și a ordinii publice, iar Pilat îi putea considera responsabili de dezordine. Romanii puteau interpreta drept sedețiune ceea ce se petrecea și era pericolul ca să se amestece în treburile evreilor.

Ca saducheu, Caiafa nu credea în Înviere. Plus că mândria și aroganța care i-o dădea înălțimea funcției sale, acea de mare preot și deci conducător politic al evreilor, o dregătorie coruptă până în măduva oaselor, nu-i permitea să vadă adevărata față a lui Iisus.

La fel cum Irod n-a fost la înălțimea momentului și a pus să fie uciși toți pruncii de teamă ca Iisus să nu-i ia locul de împărat.

Deși nu a putut să nege că Iisus înfăptuise mari minuni, acesta n-a putut în ruptul capului să admită că fiul unui tâmplar obscur, pe nume Iosif este Împăratul. Ba mai mult, când Iisus a afirmat că este Fiul lui Dumnezeu, Caiafa și-a rupt veșmintele de pe el și a considerat aceasta, ca dovada cea mai clară a blasfemiei.

El a luptat practic ca să-și apere interesele din poziția pe care o avea și autoritatea.

Uciderea lui Iisus nu era suficientă, și de aceea s-au sfătuit să-l omoare și pe Lazăr, care era dovada Dumnezeirii lui Iisus. Numai că Lazăr, îndrumat de Duhul Sfânt…a luat imediat drumul bejeniei și s-a dus în Cipru unde a înființat Biserica lui Hristos.

Răutatea lui Caiafa a fost demascată când le-a spus conducătorilor evrei: ,,Nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor și nu să fie distrusă întreaga  națiune”.

Și cum gura păcătosului adevăr grăiește, Caiafa nu a înțeles pe deplin semnificația cuvintelor sale. Și cum slujea ca mare preot, el chiar a profețit. Moartea lui Iisus avea să aducă foloase, dar nu numai evreilor. Jertfa sa de răscumpărare urma să facă posibilă răscumpărarea întregii omeniri din sclavia păcatului și a morții.

E clar că DUMNEZEU ne iubește nespus, pe noi oamenii. Atenție, pe toți oamenii!

Îmi pun întrebarea, legitimă dealtfel…și cred că fiecare creștin și-o pune. Putea DUMNEZEU să găsească altă cale de mântuire a lumii, decât jertfirea pe Cruce a Unicului Său Fiu? Cred că da. Dar așa cum spune și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, cred că dovada sublimă a dragostei lui DUMNEZEU față de noi, este tocmai aceasta. A jertfirii pe Cruce a Fiului, Unul din Sfânta Treime.

,,Fiindcă atât de mult a iubit DUMNEZEU lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”(Ioan 3:16)

Îmi amintesc de Marele Constantin Brâncoveanu, Voievodul nostru martir. Ce inimă curată a avut, când înaintea jertfei lui în fața lui DUMNEZEU…și-a jertfit copiii. Unde era dragostea lui? DUMNEZEU, Familia și Neamul. Să luăm aminte, Nație Română! Nimic n-a fost degeaba și întâmplător făcut.

Caiafa a fost se pare, principalul instigator, și tot el i-a prezentat cazul lui Pilat când acesta a vrut să-l elibereze pe Iisus.

Tot Caiafa a ațâțat mulțimile ca să ceară eliberarea unui criminal în locul lui Iisus și s-a aflat deasemenea printre preoții de seamă care au spus cu ipocrizie: ,,Nu avem alt rege decât pe Cezar”. – Ioan 19:15; Marcu 15:7-11

Și a strigat apoi: ,,Pe stâlp cu El! Pe stâlp cu El!” – Ioan 19:4-6.

Caiafa a respins deasemenea cu violență, dovezile că Iisus înviase. El s-a opus lui Petru, lui Ioan și lui Ștefan.

Tot Caiafa l-a autorizat pe Saul să-i aresteze și să-i omoare pe creștinii pe care i-ar fi găsit în Damasc. Dar întâlnirea pe drumul Damascului al lui Saul cu Hristos, i-a schimbat lui Saul întreaga viață, devenind Apostolul Neamurilor, Sfântul Apostol Pavel.

În jurul anului 36 e.n. Caiafa a fost destituit de Vitelius, legatul roman al Siriei.

În scrierile evreiești, familia lui Caiafa este prezentată într-o lumină destul de proastă și în Talmudul babilonian s-ar găsi urmatoarea lamentație: ,, Vai de mine din cauza casei lui Hanin(Ana), vai de mine din cauza șoaptelor(calomniilor) acestora.”.

Descriindu-i pe marii preoți, un erudit a afirmat că aceștia erau ,,duri, abili, inteligenți și foarte, foarte aroganți”.

Din cauza mândriei și a aroganței, Caiafa nu l-a acceptat pe Iisus ca fiind Mesia.

Exact astăzi vedem că foarte mulți oameni, din cauza mândriei…resping mesajul Sfintei Scripturi.

Nu degeaba se spune că unde este multă deșteptăciune, acolo este și multă prostie.

Eu cred că în general, oamenii necinstiți și lacomi…dacă mai au și puțină școală, sunt cuprinși foarte repede de sentimentul mândriei și al aroganței, și asta îi face să-l respingă pe HRISTOS tocmai atunci când ar avea nevoie de El.

Alții dau dovadă de falsitate și nu de puține ori, joacă rolul fariseului din Sfânta Scriptură.

Caiafa ar fi putut să-și ajute compatrioții ca să-l accepte pe Iisus ca Mesia, dar setea lui de putere și aroganța, l-au împins să facă ceea ce a făcut. Și așa probabil că s-a comportat până la sfârșitul vieții.

Alții săracii, ca Iuda Iscarioteanul…care văzuse toate minunile pe care le-a făcut Iisus, din cauza păcatului lăcomiei și al mândriei, ignoranța l-a făcut să greșească iremediabil.

Iisus l-a iubit enorm și l-a avertizat, dar mândria l-a făcut doar să se căiască și nu să se și pocăiască. Dacă accepta pocăința ca Petru și ca ceilalți Apostoli și-și cerea iertare la Iisus, HRISTOS îl ierta!

Iată că după ce murim, în urma noastră nu rămân decât oasele și orice am strânge material se risipește. Așa că singura măsură cu care ne prezentăm în fața Mântuitorului sufletelor noastre sunt faptele bune sau rele pentru care vom da socoteală cu toții.

Și Sfântul Apostol Pavel, cel care era mort și a înviat pe Drumul Damascului, ne spune foarte frumos în Epistola întâi către Corinteni: „Dacă nu există înviere a morților, atunci nici HRISTOS n-a înviat. Iar dacă HRISTOS n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e și credința voastră.” – am citat din traducerea Epistolei întâi către Corinteni, a Leului Ardealului – Vlădica Bartolomeu Anania.

 Autor : Gabriel Brânzaru

 Post scriptum este despre propovăduirea Apostolului Pavel în Grecia, în Corint. Grecii îl ascultau foarte atenți și le plăcea filozifia și Viața lui Iisus. Dar când le spunea despre Înviere, îi pierdea pur și simplu.

SPĂLAREA TRUPULUI

Am rugat-o pe MARIA MAGDALENA să ia crinii și să ne dea coșul pentru a pune în el cârpele însângerate.

NICODIM îmi dădea la mână feșele înmuiate în apă de aloe și în vin, pentru spălat, iar Iosif, ulei, unsori aromate și mirodenii...

Am tras cu atenție primul piron din mână, pe care l-a luat Iosif. Apoi NICODIM İ-a spălat palmele, degetele și le-a uns. Am scos pironul al doilea, pe care l-a luat NICODIM.

Coroana de spini era tare îndesată pe cap, și, silindu-mă să o scot, m-am rugat în gând "Doamne, ajută- mă să nu rup Sfânta-Ți frunte mai mult!"

Atunci mi- a venit ideea să torn de jur împrejurul coroanei de spini, ulei cât mai mult, și astfel cele trei nuiele din care era împletită s-au desprins lesnicios, lăsând spinii în cap. Coroana fără de spini a fost luată de Manachen. Doamne, Dumnezeule mare!!!... tot creștetul era numai cocoloașe de sânge închegat, amestecat cu păr.

İ-am spălat capul, İ l-am masat cu ulei de migdale și am cules toți spinii înfipți în piele.

Au fost patruzeci și doi și i-am vârât într-un buzunar al meu.

În locul lor, au rămas tot atâtea găuri.

İ-am uns pielea cu aromate și mirodenii, İ-am pieptănat barba, pe care o curățasem de scuipat și de sânge.

Fața și chipul fuseseră numai șiroaie de sânge închegat.

Dar când am ajuns la umeri și la spate, am crezut că mă pierd, căci, până la brâu, era o masă de carne tocată și ciopârțită. În douăzeci și șase de ani, cât am practicat medicina, am întâlnit tot felul de chinuiți, rupți, flagelați, arși, ciopârțiți, cu ochii scoși, jupuiți, dar n-am văzut un spate așa sfărâmat.

Vai, câtă durere îndurase!

Și fără să murmure, măcar!

De aceea, pe drumul GOLGOTEI, cădea la tot pasul. Deși bărbați, toți plângeam, inclusiv încercatul ANTONIUS. Numai eu și cu MANACHEN ne-am ținut firea, însă mulțumită licorii băută din timp, care nu-și pierduse încă efectul.

Văzându-i cum hohotesc, le-am șoptit:

- Întoarceți-vă capetele spre noi, să nu mai vadă MARIA că plângeți, că o ucideți.

MANACHEN L-a ținut în sus, pe când eu İ-am spălat spatele, L-am acoperit cu mirodenii, L-am dat cu unsori, L-am acoperit cu o fașă curată, după care am pus, între El și cruce, alt așternut de cârpe și apoi am trecut mai departe.

Tot restul trupului era numai șiroaie de sânge închegat.

În picioarele răsucite unul peste altul bătuseră un piron cât degetul mare de gros și lung de un cot.A vrut să-l ia DIONISOS.

I-am șoptit: "E al tău. Dar nu acum" Și l-am vârât în buzunarul jiletcii mele.

Ocupat cum eram, nu am băgat de seamă că se înnoptase. Abia când MANACHEN ne-a spus să privim în sus, am observat întunericul dimprejur, iar când am ridicat ochii, am văzut deasupra capetelor noastre o splendoare de nor de forma unui disc, mare cât roata carului, având culorile curcubeului și răspândind o lumină mângâietoare. 

Tot MANACHEN ne-a șoptit:

- Prezența lui Dumnezeu e cu noi ! Curcubeul este simbolul cerului și al lui Dumnezeu!

M-am ridicat în picioare ca să privesc mai cu luare-aminte feericul nor. Abia atunci urechile mi-au vibrat, percepând o melodie armonioasă, ca un ecou îndepărtat; nu mi-am dat seama pe loc dacă era vocală sau instrumentală; știu doar că mă umplea de încântare și distingeam doar cuvintele: " Osana, Osana..."

În același timp am simțit o mireasmă balsamică, de parcă intrasem într-o grădină și toate florile se întreceau să-mi dezmierde nările și întreaga ființă cu proaspătul și suavul parfum pe care îl răspândea. NICODIM m-a trezit din visare.Trebuie să punem trupul pe pat.

L-am înfășurat în giulgiu, L-am trecut trecut binișor pe năsălie și am pornit spre groapă, urmați de femei. Feericul nor înainta odată cu noi, oprindu-se în același timp cu micul cortegiu, deasupra gropii. Alături de mormânt am așezat năsălia, de care s-a apropiat

MARIA-MAMĂ și a îngenuncheat împreună cu noi.

Mă uitam la ea. Era o adevărată MATER DOLOROSA. Câtă umilință, câtă supunere și ascultare față de voia lui Dumnezeu !

În același timp decență, demnitate și noblețe imperială.

În necuprinsa-i durere sufletul ei plângea...MARIA-MAMA, a vârât mâna pe sub ceafa Fiului ei, I-a înălțat puțin capul, s-a aplecat și I-a atins obrazul de-al ei, dându-İ "Sărutul sufletului"...

... Sărutul sufletului este pură atingere, de la obraz la obraz, este sărutul Ingerilor din Cer.

Punându-I apoi capul, cu mare grijă, la loc s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan, pe când Nicodim făcea ultimele pregătiri înaintea îngropăciunii. Eu priveam cu luare- aminte scena pe care o aveam în față: la fiecare colț al gropii era o Marie îndoliată."

(DIN JURNALUL DOCTORULUI SOTIRIOS CROTOS) - România Ortodoxă

Vinerea Mare...

Cerul plânge, omul plânge...

Și natura se-întristează

Se aud clopotele de jertfa

Și pe Cruce EL oftează...

Iartă Doamne neputința omului, că-i păcătos...

Arată-i Calea cea dreaptă, pe unde-a trecut Hristos!

Vinerea mare

 

„Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paștelui, și astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, Vinerea Seacă, pentru că mulți români au obiceiul de a posti post negru. Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite „Triduum Sacrum" din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Isus care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Unii creștini țin în această zi un post sever, numit și post negru. Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara, în timpul căreia se citesc „cele douăsprezece Evanghelii“ care vorbesc despre Pătimirile Domnului; Ceasurile împărătești au loc vineri dimineața, Vecernia, în timpul căreia se face și „Punerea în mormânt“ sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare și Pavecernița.”

Rareori ne gândim la cele bune, în rest ne ocupăm de dușmănie, chiar ură. N-aș vrea să exagerez, ci doar să punctez ceea ce suntem. Suntem oameni falși, asta suntem. Biserica, mânăstirea schitul sunt singurele locuri unde nu putem intra cu răutatea din noi. O lăsăm cu grijă afară, dar nu uităm să luăm înapoi din puținul ei care a rămas de la vânt.

Cunosc oameni foarte răi, dar care fac semnul crucii mai apăsat decât o măicuță convinsă. Cunosc femei destul de „pătate” care se laudă că țin post, își pun batic pe cap când intră-n biserici și fac rost de smerenie pentru o arăta celor din jur...

Suntem în lumea păcatului, a necredinței și umblăm cu masca Domnului peste tot.

Facem băi cu răutate crudă și căutăm biserici unde să ne închinăm, dar neapărat să fim și văzuți de cineva.

Cerul se tot îndepărtează de noi și nenorocirile ne copleșesc.

Războaie, cutremure, inundații și ură.

Multă, multă ură.

Prin gurile păcătoase umblăm mereu cu Dumnezeu.

De ce ne mirăm că nu ne mai ajută Domnul?!

Iartă-ne, Doamne, pe noi, păcătoșii!

Și înviază, Doamne odată, poate vom reuși să gonim răutatea care ne sufocă!

(Sunt sigur că cei mai păcătoși mă vor trage de urechi)

Puiu Răducan

14042023-B. Olănești

Vinerea Mare! „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?”

 

În Joia Mare când se citesc Deniile și în genunchi trăiești calvarul hristic, la auzul citirii de către preot a Celor Doisprezece Evanghelii nu poți să nu fi cutremurat și solidar cu suferințele atroce ale lui Iisus Hristos. Pe Cruce, Iisus, prin durerea și umilințele cumplite, a fost mai mult om decât Dumnezeu. Deși și-a prevăzut moartea în versetele și pildele evanghelice, pe care apostolii nu le-au înțeles, răstignirea este atât de reală și dureroasă încât și pe Iisus l-a cuprins deznădejdea. În batjocura iudeilor și fariseilor de la poalele crucii, care-L ispiteau pe Iisus cu blasfemii și provocator, El i-a privit cu milă. La acuzele ironice „pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El, Domnul Iisus le răspunde cu dragoste: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac“ (Luca 23, 34). Scena crucificării de pe Golgota este atât de reală și crudă, repetându-se anual în Vinerea Mare de dinainte de Paștile Învierii în comuniune cu întreaga lume creștină. Și totuși, înainte de a muri, Iisus strigă la propiu cunoscutele cuvinte: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” – forma aramaică – adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Poetul argentinian Borges, care era ateu și materialist-socialist, a ironizat strigătul de disperare al lui Iisus, ca pe o formă de lașitate. În schimb, poetul rus Vladimir Vîsoțki în celebrul poem ”Ale paradisului mere de aur” percepe crucificarea lui Iisus ca o perpetuă scenă a suferinței umane în care Mântuitorul plânge de durerea și mila dramei și nevolniciei omului.

Iisus pe Cruce nu a jucat teatru. Răstâgnirea nu a fost o scenetă, un spectacol, în care Mântuitorul știa că are să Învie a treia zi ”după Scripturi” așa cum le-a provăduit apostolilor la intrarea și la Cina de Taină din Ierusalim, ci o dramă cumplită, un calvar al Omului care a băut pâna la fund paharul suferinței și spălării păcatelor prin jertfă. E paradoxul creștinismului. Pe Cruce, Iisus a fost om până la capăt, cu durerile și slăbiciunile umanității răstignite la propriu de păcat și de cea mai cumplită pedeapsă din dreptul roman, țintuirea trupului cu piroane pe lemnul de supliciu. Iisus pe Cruce și-a asumat deliberat toată suferința umană în fața durerilor și a morții iminente, deși era Fiul Omului. Pentru a spăla prin jertfa supremă, în durerile cumplite ale execuției păcatele căderii, Iisus a fost omul plenar, care a suferit la fel ca toți oamenii care trec printr-o astfel de execuție atroce. El a trăit toate ironiile și umințele făcute de cei din jur, de la militari, la farisei și trecătorii care l-au ales pe Baraba la judecata omului. Da, Iisus a avut prin strigătul „Eli, Eli, Lama Sabactani” un moment de îndoială, care este firească și umană. Tocmai această îndoială confirmă autenticitatea crucificării, care nu a fost un spectacol regizat sau o scenetă cu un Iisus, Fiul Omului, ce le-ar fi făcut semne ucenicilor să stea liniștiți că trece execuția și va învia ”a treia zi după Scripturi”. Nu a făcut asta Fiul Omului, pentru că Iisus, care și-a asumat natura umană a suferit total și s-a îndoit ca tot omul. Pe Cruce, Iisus a fost cum ar spune Spinoza ”o trestie gânditoare”, care s-a îndoit la fel cum a făcut-o mai târziu Descartes – „Dubito ergo cogito, corgito ergo sum”. Iisus strigând înainte de moartea pe Cruce nu a fost ”laș” cum a considerat poetul Borges, ci Omul răstignit care plânge de durerea și mila umanității, așa cum scria frumos poetul rus Vîsoțki. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit” este strigătul lui Iisus, care confirmă realitatea dureroasă a crucificării naturii umane căzute din Paradis, că doar prin jertfă și suferință s-au spălat păcatele oamenilor pentru a se restaura Chipul Omului, atunci când se vor deschide porțile Judecății de Apoi și ale mântuirii. „Eli, Eli, Lama Sabactani”, deși pare un strigăt al deznădejdii absolute, este de fapt o mărturie de credință a umanității că va Învia la cea de-a doua venire a lui Hristos.

Ionuț Țene

Vinerea Mare. Semnificatii si traditii. Denia Prohodului

 Vinerea Mare este ultima zi de vineri dinaintea Pastelui, si astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numita si Vinerea Pastelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea Seaca. Se numeste Vinerea Pastilor, pentru ca este ultima vineri dinaintea Pastelui, Vinerea Patimilor, deoarece in aceasta zi a patimit si a fost rastignit Iisus Hristos, Vinerea Seaca, pentru ca multi romani au obiceiul de a posti post negru. Este una dintre cele trei zile de sarbatoare religioasa crestina numite „Triduum Sacrum” din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare si Sambata Mare.

Dupa credinta crestina, in aceasta zi a fost rastignit si a murit pe cruce Iisus Hristos, pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pacatului stramosesc. Unii crestini tin in aceasta zi un post sever, numit si post negru.

Vinerea Mare. Semnificatii si traditii

In Vinerea Mare se face pomenire la Patimile lui Hristos. Vinerea Mare nu este bine sa mananci urzici si nu e bine sa fie folosit otetul, pentru ca pe cruce Iisus a fost batut cu urzici, iar buzele Mantuitorului au fost udate cu otet.

In Vinerea Mare nu se savarseste niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Din strabuni se stie ca prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

In Vinerea Mare, seara, se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf, care simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant

La terminarea slujbei de seara din Vinerea Mare, femeile obisnuiesc sa mearga la morminte, unde aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, preotul imparte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. In trecut, lumea pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii de venirea zilelor mari. Acestia ocoleau casa de trei ori si, atunci cand intrau, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri negre.

Unii obisnuiesc sa afume casa cu tamaie in Vinerea Mare, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi.

Ce sa faci in Vinerea Mare ca sa fii sanatos

Se spune ca persoanele care trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu vor mai avea dureri de spate, de cap, sau de sale, in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

Unii considera ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in aceasta zi, vor fi sanatosi tot anul.

In unele zone din Moldova se spune ca cine merge azi la frizer va fi sanatos tot anul. In alte zone, insa, se evita mersul la frizer in Vinerea Mare, pentru ca, potrivit, superstitiilor, poate muri cineva.

Ce sa nu faci in Vinerea Mare

In Vinerea Mare trebuie sa se evite lucrarile agricole, in special mersul pe camp, semanatul sau alte activitati asemanatoare.

Aceasta zi mai poarta si numele de Vinerea Seaca si asta pentru ca tot ceea ce se seamana nu rodeste.

 In acesta zi nu se sacrifica pasari sau animale.

In Vinerea Mare este interzis spalatul. De asemenea, in aceasta zi nu se coase si nu se face curatenie.

Vinerea Mare. Denia Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.

Sursa: crestinortodox.ro

Vinerea Mare. Obiceiuri și tradiții

Vinerea Mare a Paștelui. Obiceiuri și tradiții pentru ziua de doliu a întregii creștinătăți. Ce este interzis și ce să facă astăzi ca să îți meargă bine tot anul.

Săptămâna Patimilor. Vinerea Mare a Paștelui

Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paștelui și ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor pentru că este ultima dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor pentru că în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus și Vinerea Seacă pentru că mulți români au obiceiul de a posti post negru.

Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite ”Triduum Sacrum” din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Hristos, care a fost răstignit și și-a dat ultima suflare pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc.

Obiceiuri și tradiții

Unii creștini țin astăzi un post sever, numit și post negru.

Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara, în timpul căreia se citesc ”cele douăsprezece Evanghelii” care vorbesc despre Pătimirile Domnului.

Vineri dimineață au avut loc Ceasurile împărătești, Vecernia, în timpul căreia se face și ”Punerea în mormânt” ori scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare și Pavecernița.

După slujba de seară din Vinerea Mare, femeile obișnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări și își jelesc morții.

La finalul slujbei, preotul împarte uneori flori aduse, care erau considerate a fi bune de leac.

În trecut, oamenii plecau acasă cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle și morții de venirea zilelor mari. Ei ocoleau casa de trei ori și, când intrau, se închinau, făceau o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereți sau numai la grinda de la intrare și păstrau lumânarea pentru vremuri grele.

Din bătrâni se crede că dacă plouă în Vinerea Paștelui anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Astfel, unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoși tot anul.

Ce nu ai voie să faci

Trebuie evitate lucrările agricole, îndeosebi mersul pe câmp, semănatul sau alte activități similare. Ziua mai poartă și numele de ”Vinerea Seacă”, iar asta pentru că tot ceea ce se seamănă nu rodește.

Nu trebuie sacrificate păsări ori animale. Faceți din timp acest lucru pentru a le avea pe masă de Paște.

În Vinerea Mare este interzis spălatul. În această zi nu se coase și nu se face curățenie.

Evită să mergi în această zi la frizer. Cei superstițioși spun că dacă se tund azi le va muri cineva din familie.

                                                                        Cristi SOMEŞAN

VINEREA MARE, tradiții și obiceiuri

  Vinerea Mare mai este cunoscută și ca Vinerea Neagră sau Vinerea Patimilor și este ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce. În această zi, Mântuitorul a fost biciuit, scuipat și răstignit pe cruce alături de doi tâlhari. Având în vedere că azi comemorăm moartea lui Iisus, această zi este una aliturgică, adică în care nu se oficiază Sfânta Liturghie.

Este o zi de post negru, urmată de Denia Prohodului Domnului, în care se cântă Prohodul și se înconjoară biserica de trei ori.

• În Vinerea Mare nu se fac copturi. În dimineaţa de Vineri Mare, înainte de răsărit, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau în apă curgătoare pentru a fi sănătoşi tot anul.
•  În Vinerea Patimilor nu se mănâncă urzici, nu se foloseşte oţet pentru că pe Cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele au fost udate cu oţet.
• În Vinerea Mare nu se spală, nu se coase, nu se sacrifică păsări sau animale. În unele zone se dă cu tămâie în jurul copacilor şi caselor pentru a le feri de dăunători, boli, trăznet şi animale sălbatice.
• În Vinerea Mare nu este bine să te tunzi sau să speli haine.

 VINEREA MARE. O veche superstiție spune că dacă plouă în această zi, va fi un an mănos.

                                                                                                     GDL

Vinerea Mare. Semnificaţie şi tradiţii

Vinerea Mare este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca este ziua in care Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc.

Aceasta zi este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Se mai numeste si Vinerea Patimilor sau Vinerea Seaca, pentru ca e zi de post negru, adica nu se mananca si nu se bea decat apa toata ziua, scrie Agerpres.

In Vinerea Mare se scoate in mijlocul bisericii Sfantul Epitaf (numit si Sfantul Aer) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. Se spune ca cei care trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si spatele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii.

La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, este obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care sunt apoi puse acasa la icoane.

Traditii si obiceiuri

Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.

Fiind ziua in care Iisus Hristos a fost rastignit pe cruce, in aceasta zi nu se ara, nu se seamana si nu se sadesc pomi, intrucat nu vor rodi. Femeile nu au voie sa coaca, sa coasa, sa teasa, sa spele rufe sau sa toarca.

In Vinerea Mare nu se mananca urzici, nu se foloseste otet pentru ca pe Cruce, Iisus a fost batut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu otet. Credinciosii petrec Vinerea Mare in rugaciune.

 In aceasta zi, gospodinele opresc lucrul. Nu se spala si nu se sacrifica pasari sau animale.

Cercetatorii etnografi sustin ca, in comunitatile traditionale, se considera ca Vinerea Mare, odata cu moartea Mantuitorului, deschide un timp al haosului si intunericului, oamenii ramanand fara protectie divina. Se spunea ca Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obisnuite, denumirea de Vinerea Seaca explicandu-se prin postul negru pe care multi oameni obisnuiau sa-l tina. Cine face vreun rau semenului sau in aceasta zi va fi pedepsit inzecit pentru fapta sa.

In unele zone ale tarii se afuma cu tamaie pomii si casele pentru a le feri de animalele salbatice, de trasnete, boli si daunatori. De asemenea, exista traditia ca daca ploua, va fi un an imbelsugat, iar daca nu, va fi mare saracie tot anul.

In popor se crede ca postul negru este bun pentru 'secarea' gusii si vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), ca il va feri pe cel care posteste de toate bolile si il va face sa fie sanatos tot restul anului.

In Vinerea Mare, dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii alergau desculti prin roua sau se scaldau tainic in ape curgatoare: se crede ca cel care se cufunda de trei ori in apa rece in Vinerea Seaca va fi sanatos tot anul.

Decizia ca Vinerea Mare să fie zi liberă creşte cu 30% numărul turiştilor care pleacă în vacanţa de Paşte

Initiativa legislativa prin care angajatii din România mai castiga o zi libera, respectiv Vinerea Mare, va creste cu aproximativ 30% numarul de turisti care vor merge in vacanta de Paste in destinatii interne si externe.

In doar cateva zile de la decizia ca Vinerea Mare sa fie sarbatoare legala, agentiile de turism au primit deja mult mai multe solicitari de vacante in comparatie cu anul trecut, raportat la perioada premergatoare Pastelui.

Romanii cauta atat pachete in tara, cat si in strainatate, conform unei analize de specialitate remise vineri AGERPRES.

Potrivit analizei realizate de Christian Tour, cei care vor sa petreaca sarbatorile in stil traditional, sa participe la slujba de Inviere si sa se bucure de mese cu preparate specifice, aleg sa ramana in tara, iar Valea Prahovei, Bucovina, Maramures, Brasov si Marginimea Sibiului sunt destinatiile alese cu precadere.

De cativa ani, si statiunile balneare, precum Baile Felix, sunt cautate de turisti, precum si statiunile de la Marea Neagra, unde unele hoteluri vor fi deschise de Paste, desi, oficial, sezonul estival incepe la 1 mai.

Delta Dunarii devine si ea o destinatie pentru care turistii romanii manifesta interes in aceasta perioada si, in consecinta, unitatile de cazare de aici au pregatit pachete de Paste.

„Romanii au, in general, una-doua vacante mari pe an, dintre care principala in sezonul estival, cand se indreapta spre o destinatie de litoral. Pe langa acestea, in decursul unui an, tot mai multi turisti pleaca in vacante scurte, legate de zilele declarate nelucratoare.

Aceste minivacante, de Paste, 1 Mai, Rusalii sau Ziua Nationala, aduc mari beneficii atat turismului, cat si angajatilor romani, care au ocazia sa se deconecteze cateva zile, pentru ca apoi sa revina la locul de munca mult mai relaxati”, spune Cristian Pandel, CEO al unui turoperator important din piata.

In ceea ce priveste tarifele, acestea variaza in functie de durata sejurului, facilitatile si conditiile oferite de unitatea de cazare. De pilda, la Baile Felix, un pachet de trei nopti la un hotel de patru stele, cu demipensiune, care include si masa festiva de Paste, costa aproape 1.000 lei pentru doua persoane.

Cei care aleg Delta Dunarii pentru a celebra Invierea Domnului trebuie sa plateasca aproape 800 lei/persoana pentru trei nopti de cazare la un hotel de 4 stele, suma care acopera si toate mesele plus masa festiva de Paste.

Pe Valea Prahovei, una dintre cele mai solicitate destinatii interne, o minivacanta de trei nopti la un hotel de trei stele cu demipensiune costa 2.200 lei/camera, titreaza business24.ro.

Una dintre cele mai solicitate destinatii in aceasta perioada este Israel, unde un pachet care include cinci nopti de cazare cu demipensiune costa aproape 600 de euro. NN

Românii vor avea liber de Vinerea Mare

Presedintele Klaus Iohannis a promulgat, luni, legea prin care ziua de Vinerea Mare devine sarbatoare legala nelucratoare.”Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri inaintea Pastelui si, astfel, ultima vineri din Postul Mare. Este una dintre cele trei zile de sarbatoare religioasa crestina numite Triduum Sacru, din care fac parte Joia Mare, Vinerea Mare si Sambata Mare”, sustin initiatorii proiectul de lege pentru completarea alin. (1) al art.139 din Codul Muncii.

Potrivit expunerii de motive a proiectului de lege, Vinerea Mare este zi legala de sarbatoare in 16 dintre cele 28 de tari ale UE.

Presedintele Comisiei de Munca, deputatul PSD Adrian Solomon, a sustinut proiectul de lege in plen, afirmand ca „vremea lozincilor ca totul se rezolva prin munca ar trebui sa treaca” si ca angajatorii au nevoie de angajati odihniti.

Plenul Camerei Deputatilor, for decizional, a adoptat proiectul, in 28 februarie, cu 233 de voturi „pentru”, 7 „impotriva” si 19 abtineri.

Chiar dacă salariile stagnează, profesorii şi elevii vor avea o nouă... zi liberă !

 Profesorii şi elevii vor beneficia prin lege de o nouă zi liberă, chiar din 2018. Această zi este liberă şi pentru funcţionarii Comisiei Europene, fiind vorba despre „Vinerea Mare”, ultima zi de vineri înaintea Paştelui.

Vinerea Mare este sărbătoare legală în 16 dintre cele 28 de state membre ale Uniunii, iar conform calendarului sărbătorilor legale stabilit de Comisia Europeană va fi în 2018 şi pentru instituţiile Uniunii Europene.

  Vinerea Mare este zi de sărbătoare în următoarele state UE: Germania, Grecia, Spania, Portugalia, Suedia, Finlanda, Slovenia, Cehia, Bulgaria, Danemarca, Lituania, Estonia, Malta, Cipru, Luxemburg, fiind zi oficială de sărbătoare.

 În România Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii prevede 14 zile de sărbători legale, mai puţine faţă de alte ţări din Uniunea Europeană, de exemplu Belgia, Lituania sau Cipru, care au între 16 - 17 zile de sărbători legale.

                                                                                     GDL

Vinerea Mare, ISUS a murit şi pentru tine!

Zi de doliu astăzi pentru credincioșii ortodocşi. Vinerea Mare este ziua în care Isus Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. O zi pe care credincioșii o petrec în rugăciune şi pe care o cinstesc mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului.

Vinerea Mare se mai numeste și Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, pentru că este zi de post negru, adică nu se mănâncă și nu se bea decât apă toata ziua.

Tradiția spune că, fiind ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce, în această zi nu se ară, nu se seamană și nu se sădesc pomi, pentru că nu vor rodi. Femeile nu au voie să coacă, sa coasă sau să spele rufe.

Dacă în unele zone se crede că ouăle nu se vopsesc niciodată în Vinerea Mare, astăzi la Mânăstirea din Şag, sute de ouă vopsite de măicuţe în mod tradiţional, vor lua forma unei cruci şi vor fi împărțite credincioșilor.

Tot astăzi, în mai multe locuri din ţară este refăcut drumul crucii. Cel mai lung traseu este în judeţul Hunedoara, la Lupeni acolo unde mii de pelerini străbat an de an câte zece kilometri din oraş, până la schitul Straja. In Baia Mare sau Baia Sprie acest drum spiritual il face Daniel Les, un olar cunoscut al judetelor din Nord. DIGI 24