Aniversare poeta Doina BONESCU. La mulți ani binecuvântați!

 

Iubește-mă

de Doina Bonescu

Iubește-mă ca nimeni, altul, în gând având livezi cu flori,

Și liliacul cel sălbatic, sau adormitele ninsori...

Iubește-ma, la gura sobei, cu lemn arzând și foc nestins.

Iubește-mă ca-ntr-o poveste, în care nimeni nu a scris.

Iubește-mă...rău să nu-ți pară, se vor topi zăpezi în doi,

Și poate-o scurtă primăvară și-aduce aminte și de noi...!

Poesis - Doina BONESCU

 

DE VORBĂ CU TIMPUL

M-am întâlnit cu timpu-n cale, am vrut ca să-l opresc o clipă,

Să-i spun că-s fericită acum să-i mulțumesc că sunt iubită!

Dar timpu-n drum nu s-a oprit...mergea grăbit pe o cărare....

-Nu pot să stau cu tine-acum, m-așteaptă unul în salvare.

Un altul stă închis demult, într-o celulă oarecare,

Îi pare că eu merg încet și-i este greu, la închisoare.

Nu pot să stau cu tine azi, o mamă mâna îmi întinde,

Zicând:-Mai stai nu mă lăsa....am cinci copii și un părinte.

Mă cheamă toți îndrăgostiții, să fiu eterna lor poveste,

Mă roagă-n versuri toți poeții, să îi păstrez în lăzi cu zestre!

Și uite, așa, cu mâna-ntinsă, să prind a timpului sclipire,

Îl urmăresc în dimineață, când s-o opri să-mi dea de știre.

Poezia sufletului - Doina Bonescu

 

IUBIRE şi CREDINȚĂ

Degeaba, în genunchi te rogi, într-o biserică creştină,

Dacă acasă când ajungi, prin fapte, inima-i haină.

Degeaba-mparţi la cei săraci, cadou, în zi de sărbătoare,

Dacă, în rest, îți pare rău să dăruieşti măcar o floare...

De furi, urăşti sau umileşti pe cel sărman fără de casă,

Vei arăta în caracter, partea umbrită şi hidoasă.

Şi dacă ponegreşti în gând, vecin, prieten sau un frate,

Să nu te miri, când Domnul Sfânt, va face într-o zi dreptate.

De poți să faci un bine, fă-l, să nu aştepţi recunoştinţă,

Aceasta înseamnă să fii om, să ai iubire şi credinţă.

DOINA BONESCU

versuri, din vol. SCRISORI PE FRUNZE

Poesis - Doina Bonescu

 

Mândrie şi vis

din vise ce-s născute-n primăveri
hrănit-am seva iubirilor de ieri
ce-a mai rămas în cupa de cristal
e greu de spus sau poate fi banal.

mai rătăcesc prin umbră pe alei
cu dor uscat ca florile de tei
în ape limpezi imi înec amarul
şi-n apa vremii din mal îl duce valul

privesc în depărtarea singurătăţii mele
ce aş putea schimba şi pune-n fiare grele?
orgoliul şi mândria balanţa o înclină
şi visul îmi şopteşte..., doar ele sunt de vină.

Poesis - Doina BONESCU

 BABA

la căsuța văruită în albastru ,,Voroneț,,

nu mai arde nicio lampă și în tindă e îngheț

o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară

pe un corb ce coborâse din senin fără de scară

ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid

purta mândre lopătare și era cam obosit.

altfel...liniște deplină, ușa este descuiată

și visa bătrâna casă cum era când era fată

.

n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur

astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun

însă cerul o veghează și din stele o coroană

peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.