in
memoriam poetei Ioana Ileana Ștețco,
spre
nordul adevărat tăioasa lumină
migrează întrebându-se-n somn
dacă mai ști-va să se-ntoarcă
peste țărmurile-nvelite în abisul de verde
peste
desenul în alb-negru fluturele
aripa-și pleacă
îl lasă
prin noapte de departe venind
timpul
se șterge revenindu-și în
pădurea
de unde-ai plecat –
tot
mai sigur și tot mai singur –
apropiindu-mă de toamna visării
și
totuși
poate că acesta-i motivul pentru care
ai plecat să fii pentru totdeauna
singurul tău cuvânt în calea
alfabetelor dispărute
pentru pajiștea pe care-ai visat
pentru
fiecare singurătate
ai
să dai seamă, doamnă
eu la fel ca tine doar mai devreme
decât tine voi merge pe
spre cealaltă parte a întunericului
înconjurat de vicioase iluzii
a lipsei de drum
în
ritmul versurilor tale
amurgul îmi șoptește
povestea ținutului interzis
într-o imposibilă vinere ♦»
Echim VANCEA (22 iulie 2022)