Nivel superior de acreditare, muncă, echipă, profesionalism

 

Prin Ordinul nr. 32 din data de 06.02.2023 al Președintelui Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, Spitalul Județean de Urgență Dr. Constantin Opriș Baia Mare a fost încadrat în categoria a II-a de acreditare, de la categoria a V a deținută anterior.

Acreditarea, este un proces complex, care presupune eforturi suplimentare considerabile din partea echipei pentru a menține siguranța pacientului la cel mai înalt nivel. Sunt procese pe care pacientul nu le vede, dar se văd din cei peste 1000 de indicatori de calitate monitorizați zilnic. Procedura de evaluare a urmărit îmbunătățirea calității serviciilor din cadrul spitalului, vizând existența unui demers sistematic din partea conducerii spitalului prin care să fie reduse polifuncționalitățile de natură medicală sau nemedicală. Acreditarea este valabilă pentru o perioadă de cinci ani și reprezintă un proces prin care trebuie să treacă toate spitalele publice, pentru a intra în relații contractuale cu Casele de Asigurări de Sănătate.

”Pentru noi, acest proces de auto-evaluare este esențial și reprezintă angajamentul nostru față de pacient, de a oferi un serviciu medical performant, calitativ și sigur.

 Obţinerea acreditării reprezintă munca în echipă a întregului colectiv din cadrul spitalului, o încununare a eforturilor și proiectelor pe care le derulăm cu susținerea Consiliului Județean Maramureș, implicare și dăruire. Rezultatele se văd și din gradul de satisfacție al pacienților care ne felicită pentru munca în echipă a unității noastre, pentru profesionalism și dedicare, fapt pentru care mulțumim tuturor, de la medicii șefi de secție, compartimente, laboratoare, medici, asistente șefe, asistente medicale, șefi servicii și birouri administrative, personal administrativ și auxiliar. Acreditarea confirmă că avem competențe și că dispunem de resursele umane și materiale necesare în vederea acordării serviciilor medicale oferite de specialitățile din structura spitalului. Astfel, pacientul poate avea încredere în legitimitatea și calitatea serviciilor oferite”, a declarat George Alexandru Oros, manager Spitalul Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș” Baia Mare

Ordin ANMCS

Liber la muncă în Elveţia din 31 mai 2016 !

Protocolul privind extinderea liberei circulatii a persoanelor din Bulgaria si România, aşa-numitul protocol II al ALCP, este în vigoare de la 1 iunie 2009. Acesta prevede o liberalizare progresiva a conditiilor de acces la piata muncii elvetiana pentru cetatenii din cele doua state membre ale UE.

Elvetia a prelungit in doua randuri, in 2011 si in 2014, restrictiile pentru muncitorii romani si bulgari. Aceste restrictii au la baza un sistem de prioritate a muncitorilor, controlul prealabil al conditiilor de remuneratie si munca si un sistem de contingente.

Cum perioada de sapte ani ia sfarsit la 31 mai 2016, dispozitiile tranzitorii privind libera circulatie aplicabile românilor si bulgarilor nu se vor mai aplica de la 1 iunie a.c.

Potrivit articolului 10, paragraful 4c, Elvetia poate stabili din nou cote pana la 31 mai 2019, daca imigratia din Bulgaria si România este mai mare cu 10% decat media celor trei ani precedenti. Consiliul federal se poate pronunta asupra chestiunii la 1 iunie 2017 si apoi la 1 iunie 2018.

Proportia cetatenilor bulgari si romani in randul populatiei straine care locuieste in Elvetia este foarte mica, noteaza site-ul guvernului elvetian. La finalul lui 2015, aceasta era de 0,9%, existand 18.364 de persoane care traiesc in permanenta in Elvetia. Anul trecut, 1.542 de muncitori bulgari si romani au fost primiti in Elvetia pentru un sejur de lunga durata, o diminuare de 22,1% in raport cu 2014.

In 2014, elvetienii au respins introducerea unui salariu minim unic in tara, de aproximativ 3.300 de euro, care ar fi fost cel mai mare din lume, dar chiar si asa salariatii elvetiani primesc unele dintre cele mai mari salarii din Europa.

Potrivit Biroului de Statistica de la Berna, in Elvetia, doar 1 din 10 angajati  cu norma intreaga castiga sub 3.300 euro pe luna, tocmai de aceea si interesul pentru introducerea unui salariu minim a fost scazut.

Daca ar fi fost votat acest venit garantat, acesta ar fi pus Elvetia confortabil in partea de sus a clasamentului in ceea ce priveste salariul minim international. Sindicatele elvetiene sustineau atunci ca este o rusine ca 330.000 de lucratori, in principal tineri si femei dintr-una dintre cele mai bogate tari din lume, sa nu castige suficient pentru a avea un trai decent.

Guvernul elvetian si oamenii de afaceri au avertizat, insa, ca initiativa ar distruge de fapt locuri de munca, ar lovi in angajatii mai putin calificati si ar face mai dificila intrarea tinerilor pe piata muncii. In acest conext, o mare parte din populatie a votat impotriva, temandu-se ca un astfel de salariu minim nu va face decat sa creasca somajul, un fenomen aproape inexistent in Elvetia.

Sursa: InCont.ro

Ţară europeană care începe să renunţe la cele 8 ore de muncă. Beneficiile unui program mai scurt !

O tara europeana adopta intr-un ritm accelerat ziua de munca de 6 ore, iar rezultatele sunt pozitive.

E vorba de Suedia, unde multe companii au facut aceasta schimbare, informeaza Science Alert.

"Cred ca eficienta celor 8 ore de munca pe zi e supraestimata. E o mare provocare sa poti sa te concentrezi asupra unui singur lucru atata timp. In plus, dupa lucru ne e greu sa ne ocupam de viata privata cum trebuie", a transmis Linus Feldt, directorul executiv al firmei Filimundus, ce dezvolta aplicatii.

El a luat decizia anul trecut sa reduca programul la 6 ore de munca, iar angajatii sai sunt foarte multumiti de aceasta schimbare.

"Vrem sa ne petrecem mai mult timp cu familia, sa putem sa invatam lucruri noi sau sa facem mai multa miscare. Voiam sa vad daca exista o cale de a imbina toate aceste lucruri", a explicat antreprenorul pentru Fast Company.

In mod evident, acelasi volum de munca trebuia facut in mai putine ore, asa ca subalternii lui Linus Feldt sunt rugati sa intre rar pe retelele de socializare si sa tina cat mai departe lucrurile care le-ar putea distrage atentia. De asemenea, compania tine doar sedintele si intalnirile care sunt absolut necesare.

Weekendul ar trebui sa dureze trei zile - a fost demonstrat stiintific !

"Acum am impresia ca le e mai usor sa se concentreze mai bine la ce au de facut si le mai ramane destula energie si pentru a avea o viata sociala", a punctat acesta.

Feldt a mai spus ca gradul de productivitate a ramas acelasi, conflictele intre angajti sunt mai putine, iar oamenii sunt mai fericiti si mai odihniti.

6 ore de munca de 13 ani

Filimundus s-a inspirat de la centrele Toyota din Gothenburg, care au program de lucru de 6 ore inca din 2002.

Si acolo angajatii sustin ca sunt mai fericiti si mai incantati. Directorul Martin Banck a mentionat ca profitul a crescut cu 25%, o parte din acest succes datorandu-se faptului ca cei care lucreaza acolo nu sunt extenuati de programul lung, arata The Guardian.

In februarie, un camin de batran a implementat programul de 6 ore pentru asistente, fara a umbla la salarii.

Experimentul va dura pana in 2016, pentru a vedea daca merita efortul financiar de a angaja inca 14 persoane, care sa acopere orele, si daca pacientii sunt mai bine ingrijiti, iar personalul are moralul mai ridicat.

Studiu Oxford

Cercetatorii de la Oxford au aflat, in urma unui studiu, ca ora 9 dimineata este nepotrivita pentru a incepe programul, la serviciu, fiind similara cu o tortura pentru organism.

E motivul pentru care multi angajati se imbolnavesc, sunt extrem de obositi si stresati, sustin ei.

La Oxford s-a descoperit ora ideala la care ar trebui sa incepem munca, altfel jobul te omoara cu zile. Potrivit acestora, ora de incepere a lucrului ar trebui sa se afle in stransa legatura cu ceasul nostru intern. Iar potrivit acestuia, pana la varsta de 55 de ani, ora 9 nu este una la care ar trebui deja sa muncim.

Faptul ca, totusi, cei mai multi angajati incep la aceasta ora programul, sfarsindu-l la 17.00, face ca performantele sa fie slabe, starea de spirit una deloc buna, la fel ca si sanatatea mintala.

                                                         Constantin Pescaru

Câţi ani trebuie să muncească un român, un maghiar sau un francez pentru a-şi cumpăra un apartament de 50 de metri pătraţi în capitală

Dacă un român ar reuşi să-şi pună deoparte tot salariul, fără să cheltuiască nimic din el, după 13 ani ar putea să-şi achiziţioneze un apartament de 50 de metri pătraţi situat în Bucureşti. Luând în considerare faptul că salariul mediu net în România este de 320 de euro, asta înseamnă că la finalul celor 13 ani cumpărătorul nostru ar putea deţine aproape 50.000 de euro, cât costă un apartament de două camere în Bucureşti.

Din acest punct de vedere, comparaţia cu celelalte ţări europene dă rezultate spectaculoase.

Românii trebuie să muncească de circa trei ori mai mult decât ungurii pentru a-şi putea cumpăra un apartament în centrul capitalei, dar reuşesc să îi devanseze în top pe bulgari, slovaci şi polonezi, europeni care trebuie să pună de-o parte banii câştigaţi pe o perioadă mult mai mare de timp pentru a-şi putea permite o locuinţă.

De asemenea, cehii şi francezii trebuie să-şi economisească banii pentru a achiziţiona un apartament amplasat într-un imobil dintr-o zonă rezidenţială centrală pe o perioadă cu 16 ani, respectiv cu 13 ani mai extinsă decât în cazul românilor.

Ziarul Gândul a realizat o analiză la zi a sectorului imobiliar rezidenţial şi a determinat perioada în care o persoană trebuie să-şi economisească întreg salariul câştigat lunar pentru a-şi putea permite să cumpere un apartament situat într-una dintre principalele capitale europene.

În realizarea analizei gândul au fost utilizate cele mai recente date ale biroului de statistică al UE (Eurostat) pentru determinarea câştigului salarial mediu net al angajaţilor din 15 state europene (România, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, Spania, Marea Britanie şi Irlanda) şi cele mai noi oferte de vânzare publicate pe site-urile principalelor agenţii imobiliare şi portaluri specializate în domeniu din ţările menţionate mai sus.

Pe baza datelor colectate, gândul a realizat estimări ale preţului mediu de vânzare pe metru pătrat, respectiv suma necesară pentru achiziţionarea apartamentelor vechi cu o suprafaţă utilă de 50 de metri pătraţi amplasate în imobile din Bucureşti, Sofia, Atena, Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Amsterdam, Bruxelles, Luxemburg, Paris, Madrid, Londra şi Dublin.

Câţi ani trebuie să-şi economisească un român veniurile pentru a cumpăra un apartament în Capitală

Deşi Bucureştiul poate fi considerat una dintre cele mai ieftine capitale europene, un român trebuie să îşi pună deoparte veniturile mai bine de 13 ani pentru a-şi putea permite un apartament aici, dacă luăm în considerare salariul mediu net lunar pe care îl poate câştiga un angajat, de 320 de euro, şi o locuinţă cu o suprafaţă utilă de 50 de metri pătraţi.

Aşteptarea lui este cu trei ani mai mică decât cea a unui bulgar, care îşi poate cumpăra, din salariul său net lunar de 213 euro, un apartament similar într-un imobil amplasat în Mladost, unul dintre cele mai moderne cartiere din Sofia, abia după 16 ani.

Faţă de români, vecinii unguri de pot lăuda cu preţurile mici de vânzare ale locuinţelor din Budapesta, cea mai ieftină capitală europeană, dar şi cu faptul că ei trebuie să-şi economisească salariul net obţinut lunar timp de doar 4 ani pentru a-şi putea achiziţiona un apartament cu o suprafaţă utilă de 50 de metri pătraţi situat într-o clădire dintr-o zonă centrală.

Cum vor evolua preţurile apartamentelor vechi din România până la finalul anului 2013

Costul unui apartament vechi cu o suprafaţă de 50 de metri pătraţi ajunge în Bucureşti la ora actuală la circa 50.300 de euro, în timp ce câştigurile anuale nete ale unui angajat român sunt de doar 3.836 de euro.

Preţurile de tranzacţionare ale locuinţelor vechi au scăzut însă în primele şase luni ale anului 2013 cu aproximativ 2% - 3%. Cu toate acestea, există o diferenţă între preţurile de listare şi cele de tranzacţionare ale locuinţelor, fiecare evoluând în mod diferit.

"Deşi tendinţa a fost în continuare de scădere, ultimele 18 luni au arătat semne de stabilizare. Un procent de 3% - 5% poate fi considerat nesemnificativ la nivelul unui an întreg ţinând cont că o negociere poate să scadă preţul pe loc, nu după o aşteptare de un an, cu un procent mai ridicat", au declarat pentru gândul reprezentanţii companiei Coldwell Banker care oferă servicii de evaluare, de administrare a proprietăţilor şi de consultanţă în domeniul imobiliar.

 "Estimăm că piaţa rezidenţială va avea în 2013 o evoluţie similară cu cea înregistrată în 2012", ne-au mai explicat aceştia, adăugând că rămâne de văzut ce impact va avea asupra pieţei imobiliare trecerea programului Prima Casă în garanţii oferite exclusiv în lei.

"Este dificil de realizat o estimare ţinând cont de multitudinea de factori care trebuie luaţi în calcul, de la gradul de îndatorare al celor care au accesat până acum un credit în euro prin Prima Casă până la reacţia instituţiilor financiare la scăderile succesive de dobândă monetară realizate de Banca Centrală", susţin cei de la Coldwell Banker.

"Considerăm că nu se va ajunge în niciun caz la un blocaj pe piaţă, caracterizat printr-o scădere semnificativă a numărului de tranzacţii sau o scădere a preţurilor similară cu cea din 2009, însă există premisă pentru o scădere a preţurilor, într-un ritm însă mai redus decât în perioada 2008 - 2011", au concluzionat reprezentanţii companiei.

Topul europenilor care trebuie să aştepte cel mai puţin pentru a-şi cumpăra o locuinţă

Belgienii se pot considera, alături de unguri, cei mai norocoşi europeni, ei fiind nevoiţi să-şi pună deoparte veniturile timp de 3,83 ani, respectiv 4,16 ani, pentru a-şi permite să cumpere un apartament în Bruxelles sau în Budapesta.

 Un angajat belgian obţine lunar un salariu mediu net de 2.426 euro, potrivit datelor Eurostat, cu 195 de euro mai mare decât preţul mediu pe metru pătrat al unei locuinţe scoase la vânzare în Bruxelles (2.231 euro/mp).

Astfel, pentru a cumpăra un apartament cu o suprafaţă utilă de 50 de metri pătraţi într-una dintre capitalele Uniunii Europene acesta trebuie să economisească circa 111.500 euro.

Suma este cu aproape 88.000 de euro mai mare decât cea de vânzare a unui apartament similar într-unul dintre cartierele centrale ale Budapestei.

Avantajul locuitorilor Ungariei, aflaţi pe locul al doilea în topul europenilor care trebuie să aştepte cel mai puţin pentru a-şi permite o locuinţă în capitală, este acela că ei câştigă un salariu mediu net lunar egal cu preţul mediu de vânzare pe metru pătrat al unui apartament (472 de euro/ mp).

Ultimul loc al podiumului este ocupat de germani care îşi pot permite să achiziţioneze un apartament în cartierul untracentral Mitte, aflat de-a lungul râului Spree, în puţin peste 5 ani.

 Ei sunt urmaţi în top de către irlandezi, greci şi luxemburghezi care sunt nevoiţi să îşi economisească veniturile sub 10 ani pentru a-şi permite o locuinţă de 50 de metri pătraţi în centrul Dublinului, al Atenei, respectiv al Luxemburgului.

Cehii, francezii şi polonezii trebuie muncească mai bine de 20 de ani pentru a-şi permite o locuinţă

La polul opus al clasamentului se găsesc cehii, francezii şi polonezii care trebuie să aştepte peste 20 de ani pentru a-şi putea cumpăra un apartament în centrul oraşelor Praga, Paris şi Varşovia, acestea având un preţ mediu de vânzare de 233.900 euro, respectiv 609.250 euro şi 111.500 euro.

Un ceh obţine anual din partea angajatorului venituri nete de 8.003 euro, deci 667 de euro lunar. Suma este de şapte ori mai mică decât valoarea de vânzare pe metru pătrat a unei locuinţe în centrul capitalei, în districtele 1, 2 sau 3.

Astfel, în cazul în care acesta nu ar cheltui niciun ban, abia în 29 de ani şi-ar permite o locuinţă aici. Un francez care vrea să locuiască în Paris trebuie să aştepte peste 26 de ani pentru a-şi putea cumpăra un apartament de 50 de metri pătraţi, având în vedere faptul că veniturile sale nete anuale ajung la 22.604 euro, iar metrul pătrat se vinde în "Oraşul luminilor" cu 12.185 de euro.

 Polonezii, care obţin în medie un salariu net lunar de 452 de euro pot economisi suma necesară pentru achiziţionarea unui apartament similar în cartierul central al Varşoviei - Śródmieście în puţin peste 20 de ani.

Topul celor mai ieftine capitale europene

Budapesta poate fi considerată, potrivit estimărilor gândul realizate pe baza ofertelor publicate pe site-urile agenţiilor şi portalurilor imobiliare locale, una dintre cele mai ieftine capitale europene.

Aici, preţul mediu de vânzare al locuinţelor este de circa 472 de euro pe metru pătrat, de două ori mai redus decât în Bucureşti şi de aproape 26 de ori mai mic decât cel din Paris.

 Pe locul al doilea în top se află capitala Bulgariei - Sofia, unde metrul pătrat se vinde cu circa 828 de euro, aceasta fiind urmată de capitala României - Bucureşti, unde preţul de vânzare al locuinţelor vechi este de 1.006 euro pe metru pătrat.

Preţuri sub 3.000 de euro pe metru pătrat se înregistrează şi în Atena, Varşovia, Bruxelles, Bratislava şi Dublin.

Topul celor mai scumpe capitale europene

"Oraşul luminilor" se află în fruntea clasamentului celor mai scumpe capitale europene atunci când vine vorba despre preţurile de vânzare ale apartamentelor vechi.

În centrul Parisului locuinţele sunt scoase la vânzare de către proprietari cu circa 12.185 de euro pe metru pătrat, potrivit estimărilor gândul.

 Suma este cu peste 4.000 de euro mai mare decât cea înregistrată în capitala Marii Britanii, londonezii scoţându-şi la vânzare locuinţele cu 8.011 euro pe metru pătrat.

Următoarele locuri ale clasamentului sunt ocupate de Amsterdam (5.643 euro/mp), Luxemburg (5.155 euro/mp), Praga (4.678 euro/mp), Madrid (4.095 euro/mp) şi Berlin (3.017 euro/mp).

                                                                         Scris de Corina VÂRLAN

http://www.gandul.info/financiar/cati-ani-trebuie-sa-munceasca-un-roman-un-ungur-sau-un-francez-pentru-a-si-cumpara-un-apartament-de-50-de-metri-patrati-in-capitala-11263047

Editorial - Parlament al României, fă-te că lucrezi ?!

 Ca în celebra zicere din decembrie 1989 de la televiziune liberă (?!) ,aşa se întâmplă astăzi în Parlamentul României ales de câteva luni bune! Este o stare de somnolenţă mai ceva ca la Horincia lui Pătraşcu din Săpânţa! Şi apoi, parlamentarii noştri mai mult au fost liberi decât au lucrat! Am sperat că dacă parlamentul de aici se face că lucrează, măcar europarlamentarii noştri să muncească pentru România! Însă iar m-am înşelat! Despre performanţele EBEi în Parlamentul European aţi văzut cu toţii la televizor când viitoarea mămică europarlamentară era pe lângă subiect de au trebuit să-i taie microfonul!

      La toate acestea, reprezentanţii noştri pot veni cu o scuză plauzibilă, se spune că IQ-ul mediu global va scădea de la 94, cât este acum, la 86 în următorii ani! Dar iarăşi nu mă mir, deoarece tot mai mare masă a populaţiei României devine mai neinformată sau sunt informaţi prost, cu bună ştiinţă! Pentru că o populaţie fără cultură generală inclusiv electorală, cu oameni creduli şi nehotărâţi, fără frică de Dumnezeu, pot fi manipulaţi mai uşor, nu? Şi toate acestea se întâmplă în România anului 2013, la două decenii de libertate, pentru că accesul la educaţie şi la cultură, pentru a asimila cunoaştere şi valori spirituale, este din ce în ce mai greu de realizat de către românul de rând! Doar pe hârtie educaţia este gratuită până la nivelul de 10 clase în România! Să vă dau un exemplu, nu s-au mai plătit abonamentele elevilor de liceu de un semestru întreg (!!!) şi mulţi părinţi nu mai au bani pentru a-şi trimite copiii la şcoală! Credeţi că-i interesează pe guvernanţi şi pe Ministrul educaţiei?! Eu cred că nu, din moment ce nu plătesc aceşti bani indispensabili familiilor sărace! Şi vai, multe familii sunt în această situaţie!

        Nici oamenii în vârstă nu o duc mai bine iar cei cu pensii de 350 lei de la CAP chiar sunt disperaţi! Mănâncă pe caiet şi mănâncă prost! Mai prost ca puşcăriaşii! Bine că au dat o ordonanţă ai noştri conducători şi cel mai bun pământ din Europa, Bărăganul, se vinde la greu la străini! De altfel România este pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte grija pentru pensionari şi bolnavi! Nici nu mă mai mir. România în acest moment, după guvernarea PDL şi în guvernarea USL nu este un STAT DE DREPT ci o REPUBLICĂ BANANIERĂ condusă de o gaşcă ( şefi de trib ) de şmecheri! ROMÂNII SUNT AI NIMĂNUI iar bogăţiile ţării sunt ale ...străinilor din Europa şi mai ales a celor de peste ocean, pe care ai noştri i-au aşteptat atâta amar de vreme cu braţele deschise!

    Pentru a avea o ţară puternică, sănătoasă, democratică în toate structurile ei trebuie doar să le asigurăm tinerilor de azi accesul la educaţie şi cultură, într-un format acceptat şi înţeles de ei. Într-o prima fază, educaţia şi cultura ar trebui să fie centrată pe tineri, să le satisfacă nevoile şi interesele existente, apoi, odată ce această conexiune s-a realizat, putem începe să le schimbăm nevoile şi interesele şi să-i ajutăm să-şi dorească mai mult, pentru ei şi ţară. Deoarece o cultură mare şi o educaţie bună sunt nu doar cele care satisfac nevoi, ci mai ales cele care făuresc o naţie puternică aşa cum este Germania ori ţările nordice de exemplu!

Revin şi spun, toate acestea se pot realiza cu o clasă politică responsabilă, unită în jurul unor idei de interes naţional, cu o justiţie dreaptă şi multă muncă. Din partea fiecărui român!

                                                                               Gelu DRAGOŞ

Românii muncesc cel mai mult dintre toţi europenii

Angajatii cu normă întreagă din România au avut anul trecut cea mai lungă săptîmână de lucru din UE, de 41,3 ore în medie, la fel ca în 2010, în timp ce la zile libere în sărbători legale au fost ultimii, iar la zile de concediu plătit au ocupat penultima poziţie la nivel european. Media săptămânii de lucru este, în UE, de 39,7 ore, iar în zona euro de 39,5 ore. Orele lucrate se refera doar la locul de muncă principal, excluzând o a doua slujbă sau activităţi part-time.

Românii sunt urmaţi de Luxemburg (40,7 ore), Germania (40,6 ore), Estonia şi Marea Britanie (ambele 40,5), Austria şi Bulgaria (40,3), Cehia şi Polonia (40,2), potrivit unui raport al Fundaţiei Europene pentru îmbunatatirea Conditiilor de Munca si Viata (Eurofound). La polul opus se situeaza angajatii din Finlanda, cu 37,8 ore. Acestia lucreaza cu 3,5 ore pe saptamana, sau cu 4,5 saptamani pe an, mai putin decat românii.

Programul de lucru negociat colectiv este de 40 de ore pe saptamana in România, maxim in UE, si la fel ca in Ungaria, Estonia, Polonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg si Malta.

România se situeaza pe penultima pozitie in UE la concediul mediu anual platit, cu 21 de zile. Pe ultima pozitie, cu cate 20 de zile, se afla zece tari, majoritatea din Europa de Est, respectiv Ungaria, Estonia, Polonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Bulgaria, Slovacia, Cipru si Belgia. Germanii, francezii si danezii au avut anul trecut cele mai lungi concedii, de cate 30 de zile.

Angajatii din România au avut anul trecut cele mai putine zile libere de sarbatori legale (se exclud sarbatorile libere care cad duminica), numai 6, la egalitate cu Olanda, care in 2010 a avut 5. Restul tarilor in care angajatii au un concediu platit de numai 20 de zile au intre 7 si 12 zile libere de sarbatori legale. Spania are cele mai multe zile libere de sarbatori legale, 14, urmata de Malta şi Slovacia, cate 12.

Eurofound este un organism comunitar infiintat in 1975 de Consiliul European, pentru a contribui la planificarea si proiectarea unor conditii mai bune de viata si munca in Europa.Preluare Mediafax

                                                                    Cristian LAURENŢIU

Iarba verde de acasă!

Pleacă cu duiumul românii tineri în lumea largă, pentru a-şi cîştiga cele de trebuinţă. Dar adesea, îi înmoaie dorul de acasă, de familie şi revin.

De curînd, l-am întîlnit cu bucurie pe consăteanul meu Ioan Vasile Mortocean din Asuajul de Jos, în vîrstă de 41 de ani, tată a doi copilaşi - fetiţa Ioana şi noul născut Ionuţ.

S-a întors acasă şi  ne-a  mărturisit povestea vieţii lui: "Am fost tare sărac, orfan de tată de la 13 ani, am pornit de pe iarba verde... Am lucrat mai  întîi la "Mina Săsar" vreme de 7 ani, unde l-am avut coleg preţios pe artistul Ioan Petreuş, apoi am ajuns disponibilizaţi un an şi apoi am tras  încă 7 ani de muncă grea la "Romplumb". Naveta devenea tot mai dificil de făcut de la Asuajul nostru pînă la Baia Mare.

O verişoara plecată mai demult în Spania m-a contactat asigurîndu-mă că acolo ar fi de lucru pentru mine. Mare amăgire. Am plecat în 20 iulie 2006, lăsîndu-mi nevasta în prag de naştere. Nu erau, nici în Spania, cîinii cu colaci în coadă, nici vorbă de lucru şi după o săptămînă, ruinat şi fără bani, m-am întors acasă. Dar vine şi norocul peste om. Vecinul meu Paul Noadiş ce conduce o firma de construcţii la Paris mi-a aruncat "colacul de salvare" şi de 4 ani lucrez acolo. Iată dovada: casă noua, masă şi familie frumoasă.

Este o criză globală peste întreaga lume, dar omul vrednic dovedeşte. A izbîndit şi Văsălică din Asuaj.

                                                                      Prof. Emil DOMUŢA