Avem nevoie de zâmbet, asta-i clar!

Încâlcite sunt cărările Tale, Doamne! Am scris toate acestea gândindu-mă câtă nevoie de zâmbet avem. Da! Ați citit bine ... avem nevoie de mai mult zâmbet. Oare ce ne face să nu zâmbim? Trăim într-o lume ireală, totul este ,,cu susu-n jos”, cum se prea spune. De ce? Doar noi formăm lumea asta. Mi-ar place să cred următorul lucru – după citirea acestor rânduri veți fi mai zâmbitori. Evident că fiecare frază sau propoziție de aici se regăsește în ,,înțelepciunea populară”. Că v-ați dat seama de fiecare sunt ferm convins. Dar, întrebarea mea este: am reușit să scot un zâmbet? Dacă da, îmi pare bine, dacă nu ... Poate nu ne știm prețui îndeajuns, poate suntem mult prea stresați, poate suntem mult prea nervoși, poate mult prea agitați, poate ... poate din fiecare câte un pic! 

Ei, bine, parcă mi-am dorit să scriu și altfel de lucruri nu doar ca cele cu  care v-ați obișnuit: articole, interviuri, recenzii. Și toate astea din nevoia unui zâmbet. Experiența vieții mă face să trag următoarea concluzie raportat la lipsa zâmbetului – noi nu conștientizăm cât bine face un asemenea lucru! Specialiștii au demonstrat științific, faptul că zâmbetul este printre acele lucruri care ne prelungesc viața. Deci, atenție, profitați din plin de puterea de-a zâmbi, ca să trăiți cât mai mult!  Citeam ieri-alaltăieri despre zâmbet, iar faptul acesta m-a făcut să scriu, de fapt să povestesc lumii că trebuie să zâmbim ... nu uitați. omul când zâmbește este fericit, sau când e fericit omul zâmbește! Care-i varianta ce-o acceptați?

Atunci când zâmbești transmiți ceva pozitiv și celor de lângă tine. Atunci când zâmbești înseamnă că ești bucuros, că ești fericit, că ești împlinit, că nu ai supărări. Ce bine ar fi! Faceți o terapie prin râs și vedeți dacă-mi dați sau nu dreptate!  Zâmbind, transmiți ceva! Zâmbind spunem și altora (a se înțelege – arătăm) că avem încredere în noi. Da! Avem încrede în ceea ce facem, în ceea ce suntem, în ceea ce iubim.

Urăsc falisitatea zâmbetului și de aceea nu voi scrie decât despre zâmbetul real, adevărat, pur, sincer. Omul fals nu zâmbește – vezi în zâmbetul acestuia ironie, parșivitate, mârlănie, mizerie. Vă propun o întrebare, simplă de-altfel: aveți în jurul dumneavoastră oameni ce zâmbesc? Indiferent ce vă sunt: prieteni, colegi de serviciu, colegi de școală, verișori, vecini. Ei zâmbesc?! Dacă da, căutați să le vedeți împlinirile. Stați de vorbă cu ei și veți vedea că aceștia nu se plâng. Ei parcă nu ar avea necazuri niciodată. Poate nu au, dar un lucru este cert - și ei trăiesc lângă noi, și-atunci ei de ce ar fi altfel? Ei de ce nu sunt stresați, șterși, obosiți? Pentru că ei zâmbesc! Dar, chiar să vă mai întteb ceva: când ați zâmbit ultima dată? Nu-mi răspundeți în grabă, dar dați-mi voie să intuiesc  câteva dintre răspunsurile dumneavoastră. Ale câtorva dintre dumneavoastră, evident, și prin asta să încercăm o generalizare. De ce nu?

Zâmbind suntem curajoși, învingem frica sau teama de necunoscut! Ați zâmbit, de exemplu, atunci când un prieten va făcut cunoștință cu un alt prieten? Poate, unii da, alții ba! Ei bine, dacă nu ați zâmbit, poate ați simțit din prima clipă o respingere a celuilalt. Uneori și mie mi se mai întâmplă astfel de lucruri – să resping o persoană din prima clipă de când am cunoscut-o. Am simțit acel ,,ceva” negativ la el. Am simțit, în primul rând, lipsa zâmbetului.

Zâmbind avem încredere în noi, în forța și puterea noastră, în noi înșine! El trebuie să pornească din suflet, să fie spontan, altfel e fals. Cred în spontaneitatea zâmbetelor și mi se întâmplă de multe ori să zâmbesc tocmai pentru că pot spune despre mine că sunt o fire spontană. E foarte adevărat că nu toți suntem la fel, doar că ne asemănăm într-o oarecare măsură. Nu putem fi toți zâmbăreți, e și aceasta o realitate. Dacă știți astfel de oameni dați-le o șansă, și spuneți-le cât de frumos este atunci când zâmbești. Zâmbește nu de dragul zâmbetului cât de dragul terapiei.

Zâmbind dăruiești frumusețe! Zâmbind dăruiești iubire! Învățati-i pe cei de lângă dumneavoastră care nu știu zâmbi, să zâmbească. Vor trăi mai mult dar și viața le va fi altfel. Mult mai frumoasă! Mult mai sănătoasă! Mult mai lungă! Toți medicii – specialiștii în medicină – spun că metoda zâmbetului este un bun irigator vascular.

Zâmbind întinerești! Chiar, ar trebui să se facă (dacă nu este încă!) o clasificare a zâmbetului. Poate că există, dar eu încă nu am citit despre ea. Se prea poate să fie. Or fi manuale, unde zâmbetul este clasificat, catalogat, analizat și iar analizat. Eu încă nu le-am citit, dar  nu este târziu, dar dacă aflu despre așa ceva, promit să revin cu alt articol să vă informez și pe dumneavoastră. Dar, până atunci vă propun să fiți veseli, să zâmbiți mult. Te costă ceva să zâmbești? Poate, zâmbindu-i unuia ce are un necaz, nu faci altceva decât să ți-l apropii, să-l faci să se descarce sufletește, să-l înțelegi, să-i spui că-l înțelegi și că-i ești alături. Exclud din discuție varianta ,,dobitocească” (iertare pentru exprimarea neprincipială), când zâmbind unui prieten aflat în necaz te-ai trezit cu doi pumni în cap, din partea partenerului, aflat deja în plină criză de gelozie. E și asta o poveste. Nu discut pe acersastă temă, pentru că nu-mi doresc astfel de oameni sau parteneri lângă niciunul din dumneavoastră. Lăsați-mă să cred că nu ați avut parte de așa ceva. Și, chiar vă doresc să nici n-aveți nici o experiență de acest gen. Ferească, Sfântul!     

Invenții - din lumea cu aforisme – pornind de la o idee:

-         Dumnezeu ți-a dat! Grijă mare pe unde ascunzi!

-         Ce rost mai are să te ferești, dacă toți te văd!

-         Nu zice niciodată – ce mic sunt! Chiar s-ar putea să nu te vadă nimeni!

-         Destinul va ține cu tine, dacă ai sacul plin!

-         Și bogații plâng, uneori. Că le este prea mare impozitul!

-         Spune-mi C.N.P.-ul tău, că-ți spun eu cine ești.

-         Nu-ți lăsa munca și pe mâine. S-ar putea să rămâi pe șomaj!

-         Prietenul se cunoaște la nevoie? Asta s-o credeți dumneavoastră!

-         Dragostea cu cheltuială se ține. Asta dacă ajungi bătrân.

-         Din cocoș nu faci găină. Dar ce, din găină faci cocoș?

-         Încâlcite sunt căile Domnului, dar cine te pune să umbli pe-acolo?

-         Să nu zici niciodată – NU! S-ar putea să-ți pară rău.

-         Lumea în care trăim e cu susu-n jos! Cum adică? Există cai verzi pe pereți?

-         Aici, trăiești ca să mori, nu? Păi, atunci nu-mi vine să mai trăiesc, aici!

-         Veșnicia s-a născut la sat, au zis unii. Alții, spun exact invers, satul nu va fi veșnic.

-         Iartă dacă mai poți, sau dacă mai poți, iartă?

-         Ce dulce mi se pare totul. Ai fost pe la restaurant Amaretto?

-         Când cineva stă cu degetul în gură, să nu-l deranjezi. S-ar putea să te întrebe – tu nu ți l-ai băgat niciodată?

-         Nu lăsa drumul pentru cărare. Întrebare: care este drumul și unde este cărarea?

-         Cine se scoală dimineață, zice că doarme puțin! Înseamnă că i-a sunat ceasul!

-         Nu sufla în ciorba altuia, că s-ar putea să te ardă chiar el!

-         Există oameni perfecți? Or fi, probabil ... om perfect întins!

-         Unde-s doi, nu cred că mai este loc și de-al treilea!

-         Cică, e din lumea celor ce nu cuvântă ... păi, atunci să tacă pe vecie!

-         Se zice că ... ia mai tăceți din gură!

-         Se crede că ... ia mai crede și în Dumnezeu!

-         O fi bine? O fi rău? Tu de unde ești de tot întrebi?

-         Pădurea are urechi și ochi. Păi, nu acolo trăiește Muma Pădurii?

-         Ce bine seamănă! Sigur, pentru că au aceiași tați.

-         Ce se aseamănă, nu se mai adună. Acum își scot ochii.

-         Se poate tinerețe fără bătrânețe? Dar bătrânețe fără tinerețe?

-         Corb la corb ... nu-și taie capul.

-         Învață pe pielea altuia. Pe-a ta s-ar putea să te coste scump croitul.

-         Când eram mai tânăr ... sau, când voi fi mai bătrân?

-         Se zice ... când voi fi mai bătrân sau ... când bătrân voi mai fi?

-         Am apucat și ... sau, și-am apucat?

-         Să nu mai pui mătura în ușă! Trezește câinele când pică!

-         Pisica noastră dacă n-are clopoței nu mai prinde șoareci. Șoarecilor le place clopoțelul pisicii.

-         Leneșul mai mult aleargă? Nu mai e valabil ... proștii aleargă, azi!

-         Cine fuge după ... dar, chiar așa, cine mai fuge azi?

-         E rândul meu? ... sau, este de pe rândul meu?

-         Să nu faci ce face popa! Păi ce? Popa nostru mai face?

-         Nu lăsa pe mâine ... treaba ce trebuia!

-         Capul face, capul trage ... păi, dacă e prins în jug, înseamnă că e bou!

-         Capra vecinului dă laptele mai alb! Atunci țapul vecinei dă ... Nu se mai zice așa!  Se zice să moară vecina ... de dor și lipsă profundă!

-         Vecinul de lângă tine lucrează la ,,doi și-un sfert”? Nu! Atunci trece fluierând pe-aici!

-         Cine bea în fogodău? Cel care-și așteaptă pensia! Cel care-l așteaptă pe poștaș!

-         Fie pâinea cât de ... să fie cum zice dumnealui!

-         Calul bătrân ... și-a uitat primul stăpân.

-         Dacă dragoste nu e, dați-mi altceva! ... Cât e un kilogram de cartofi?

-         Iubirea te ridică ... și când cobori...

-         N-a mâncat ceapă – nu-i miroase gura! A comandat morcovi... de-asta îi put picioarele?

-         N-am venit la întâlnire, ci doar să-ți tulbur somnul de veci!

-         Ieși rău ... că nu-mi place fără tine! Unde ai ajuns? În părău!

-         Capul aplecat ... sau capul a plecat?

-         Să nu-ți văd ochii pe-aici. Pot să-i pun în altă parte?

-         Foc fără fum ... sau fum fără foc! Unde-s pompierii?

-         Mai dă-mi una! Și-ncă una! ... după o vreme ... Băăă! L-ai omorât!

-         Ce-l așteaptă ... sau cine-l așteaptă?

-         Taxe mari ... sau taxi mare?

-         Nu-i ușor a ... și-a tăcut de greutate!

-         Mai lungă-mi pare calea ... Tu vii pe jos?

-         După femei să nu fugi ... ! S-o crezi tu că e așa! Ele fug după mine, eu merg încet ... Le-am luat portofelul din geantă!

-         Prost a fost cel care a inventat prostia ...

-         Sunt ca două picături ...! Dar cum ai vrea să fie ... ca două murături?

-         Sare, aveți? Nu! dați-mi, atunci, morcovi ...

-         Eu, noaptea nu dorm! Evident, ești de serviciu!

-         Se zice că tinerețea trece ... cum e când trece și bătrânețea?

-         Ce-i aia o amantă? Întrebă și tu pe unul căsătorit!

-         Copiii sunt aduși de barză sau sunt făcuți cu barza?

-         Să nu ucizi – e o poruncă! A respectat porunca și-a fost cât pe-aci să moară el.

-         Obrazul fin se ține ... cu creme!

-         Ce ție nu-ți place fă-i vecinului, colegului, prietenului. Să vezi dacă lor le face plăcere. Dacă da ... sunt niște nesimțiți.

-         Ce ție nu-ți place dă-i ... sau fă-i vecinului, colegului, prietenului!

-         De la ,,a da - dat” – la ,,a fa – fat”?

-         Stau pe cheltuiala statului sau ... statul cheltuie când stau?

-         Nici în car, nici în ... puii mei, cumpărăți mercedes!

-         De cât vai de mine ... mai bine vai de ei! Apoi, fiecare cu norocul lui!

-         Pune bază pe loto ... că și loto pune pe tine bază!

-         Fă-te prieten cu ... păi n-am o sută de prieteni?

-         Spune-mi cine ești? Aha, te interesează ce salariu am!

-         Prietenul se cunoaște ... Și eu îi cunosc!

-         Calul bătrân cunoaște sau recunoaște?... Dar, iapa bătrână?

-         A făcut din țânțar ... și-a ieșit vacă!

-         Azi se știe că ...! Ok! De mâine să nu mai faceți investigații! De mâine sunt interzise anchetele!

-         Azi pe bani, mâine pe gratis ... azi cu prieteni, mâine ... cu cine nu cunoaște această regulă!

-         Ar sări și-n foc ... dacă nu s-ar arde!

-         Cine-a pus cârciuma-n drum? Atunci nu era drum, era cărare! Apoi s-a bătătorit până s-a făcut drum, apoi șosea, apoi motel! ... Apoi se vor face autostrăzi!

-         Dacă vrei să-ți pierzi un prieten ... spune-i de amantă!

-         Dai un ban și ...! Ce-a primit cel care a dat un leu? Cinci am de pușcărie!

-         Să nu mai faci ce face popa! Și-a făcut! Întrebare: popa de ce nu e încă în pușcărie?

-         Să mai faci ce zice popa! Și-a zis! A primit două palme și-un picior ... gratis!

-         Nemulțumitului i se ... da, i se va mulțumi!

-         Dar din dar se face... asta era pe vremea comuniștilor!

-         Dacă dai n-ai! De unde ai avut să dai?

-         Nici în car, nici ... la fântână!

-         Nu zi hop, până nu sari! Dar dacă sari și zici hop, cum e? Încearcă să vezi de ți se va deschide parașuta!

-         Vai și-amar de soarta lui! S-o creadă cel fără carte ...

-         Soacră-soacră poamă dulce ... așa se zice azi. Poama acră e nevasta! Se pregătește să devină soacră ...

-         Așchia nu sare departe ... azi se taie cu drujba!

-         Ieri, n-am văzut, n-am auzit! Azi este prea târziu ... m-am însurat!

-         Nimeni-n lume nu se-nșeală ... pentru că, toți lucrează cu cap!

-         Ieri a fost vai de mine ... azi, e vai de noi!

                                                                                          V.B.

Gluma zilei - 1 Aprilie...

Olimpiada Națională de Relie este organizată în Baia Mare, Maramureş

 Ministerul Educației Naționale organizează în Baia Mare, județul Maramureș, în perioada 19-22 aprilie 2018, Olimpiada Națională de Religie pentru seminarii și licee teologice ortodoxe, conform calendarului olimpiadelor naționale școlare, anul școlar 2017-2018.

La această competiție națională desfășurată de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș și găzduită de Seminarul Teologic Liceal “Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare sunt așteptați un număr de 150 de elevi participanți, însoțiți de 42 de cadre didactice. Comisia Centrală de organizare și desfășurare este compusă din 20 de cadre didactice din Ministerul Educației Naționale, profesori din învățământul universitar și preuniversitar. Această ediție a Olimpiadei Naționale de Religie pentru seminarii și licee teologice ortodoxe este susținută de către Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului.

Protocolul care a nenorocit Justiția: Procurorii, transformați în informatori SRI

Lumea Justiției anunță că va formula plangere penala la PICCJ impotriva semnatarilor protocolului 003064 din 2009, incheiat intre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Serviciul Roman de Informatii, întrucât acesta i-a transformat pe procurori în informatori au SRI. Iată ce a scris Luju.ro pe această temă:

Consideram ca suntem indreptatiti sa sesizam autoritatile competente pentru transformarea prin Protocolul PICCJ-SRI a sute de procurori, obligati sa se constituie in echipe comune cu ofiteri SRI, in informatori si colaboratori benevoli ai Serviciului Roman de Informatii, activitate interzisa de art. 7 din Legea 303/2004, care prevede la alin. (1) ca “Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii”, la alin. (4) stabilindu-se ca “Incalcarea dispozitiilor alin. (1) conduce la eliberarea din functia detinuta, inclusiv cea de judecator sau procuror”. Ceea ce inseamna ca toti procurorii care din echipele mixte care au devenit informatori ai SRI trebuie dati afara din magistratura.

Protocolul secret dintre PICCJ si SRI a fost dat publicitatii, vineri 30 martie 2018, dupa ce documentul a fost declasificat de cele doua institutii. Asa cum era de asteptat, protocolul PICCJ-SRI semnat de George Maior , Laura Kovesi, Florian Coldea si Tiberiu Nitu, cuprinde prevederi ingrozitoare, care au nenorocit Justitia din Romania. Pe langa transformarea procurorului in informator si colaborator al SRI, aspect mentionat mai sus, acelasi protocol prin dispozitiile semnatarilor a permis incalcarea cu brutalitate a secretului anchetelor, dar si functionarea pana la finalizarea dosarelor penale in instanta a “campului tactic” pe care l-a recunoscut generalul SRI Dumitru Dumbrava si care a functionat in baza acestui protocol pana la finalizarea dosarelor penale in instanta. Foarte important: Protocolul PICCJ-SRI prevede posibilitatea incheierii unor acte aditionale. Or, in acest sens, Parchetul General si Serviciul Roman de Informatii trebuie sa precizeze clar daca au fost incheiate acte aditionale, iar in caz afirmativ ele trebuie la randul lor desecretizate de urgenta.

Iata in continuare cateva prevederi pe langa lege din protocolul PICCJ-SRI:

“-Art. 2. – Partile coopereaza, potrivit competentelor si atributiilor prevazute de lege, in activitatea de valorificare a informatiilor din domeniul prevenirii si combaterii infractiunilor impotriva securitatii nationale, a actelor de terorism, infractiunilor ce au corespondent in amenintarile la adresa securitatii nationale si a altor infractiuni grave, potrivit legii”.

Formularea “si a altor infractiuni grave” este una extrem de generala si permisiva, caci nicaieri nu se precizeaza ce inseamna “alte infractiuni grave”. Evident, “alte infractiuni grave” a dat posibilitatea celor doua institutii sa colaboreze si coopereze nu doar in cazul activitatilor impotriva securitatii nationale si de terorism, ci in cazul oricarei infractiuni, inclusiv pentru cele de drept comun.

“Art. 3 lit. g) – Constituirea de echipe operative comune care sa actioneze in baza unor planuri de actiune pentru exercitarea competentelor specifice ale partilor, in vederea documentarii faptelor prevazute la art.2”

“Art.3 lit. I) – Elaborarea si derularea de catre parti, in domeniile complementare, de strategii, actiuni si programe, comune;

Art. 3 lit. m) – Participarea la programe comune de formare, specializare, pregatire sau perfectionare profesionala”.

Este dovada clara a existentei echipelor mixte dintre procurori si colaboratori, situatie negata de sefa DNA Laura Kovesi.

-“Responsabilitatile Parchetului

Art. 6. – (1) Comunica, in mod operativ, dar nu mai tarziu de 60 de zile, modul de valorificare a informarilor sau sesizarilor primite de la Serviciu, referitoare la infractiunile prevazute in art.2, cu exceptia cazurilor in care, inainte de implinirea termenului mentionat, se solicita informatii suplimentare in legatura cu cauza.

(2) Termenul de 60 de zile curge de la data inregistrarii informarii sau sesizarii la Parchet”.

Este o dispozitie halucinanta, prin care practic procurorii au fost obligati sa dea explicatii si lamuriri Serviciului Roman de Informatii despre cum s-au finalizat sesizarile primite de la SRI. O prevedere contra naturii si contra legii, care a transformat procurorul in informator al SRI. Obligarea procurorului de a tine la curent SRI cu valorificarea informatiilor primite, deci cu mersul dosarului penal, este total pe langa lege, in conditiile in care SRI se ocupa doar cu culegerea de informatii, neavand nicio atributie legala in legatura cu modul de solutionare a dosarelor deschise dupa sesizarile pe care le-a trimis. Ca sa nu mai spunem de obligatia procurorului de a nu dezvalui date din ancheta. Iata insa ca SRI, prin art. 6 alin. (1), a avut posibilitatea sa afle daca unei persoane i s-a facut dosar.

“Responsabilitatile Parchetului

Art. 7. – (1) Pune la dispozitia Serviciului, la cerere sau din oficiu, date si informatii care prin natura lor prezinta interes operativ pentru contracararea sau prevenirea unor amenintari la adresa securitatii nationale.

(2) Pune la dispozitia Serviciului, datele si informatiile referitoare la implicarea unor cadre militare sau salariati civili ai acestuia in pregatirea sau savarsirea de infractiuni, daca apreciaza ca, prin aceasta, nu se impiedica sau ingreuneaza aflarea adevarului in cauza”.

Alte doua prevederi prin care procurorii au fost transformati in informatori ai SRI. Practic, procurorul trebuia sa divulge informatii catre SRI, in baza unor aprecieri personale prin care constata ca acestea pot reprezenta amenintari la adresa securitatii nationale. De asemenea, uluitor, procurorul trebuia sa informeze SRI despre implicarea unor ofiteri ai Serviciului in comiterea de infractiuni. Cu alte cuvinte, daca impotriva unui ofiter SRI se formula un denunt la DNA, Serviciul era informat de urgenta. De altfel, un asemenea caz chiar s-a intamplat.

“Responsabilitatile Serviciului

Art.14 – (1) Acorda sprijin, prin compartimentele specializate, pentru completarea informatiilor in cauzele complexe dintre cele prevazute de art.2, aflate pe rolul Parchetului, scop in care desfasoara activitati de investigatii si supraveghere operativa”.

Din nou avem o formulare generala care permite implicarea SRI in ancheta penala. Nu exista o definitie clara a formulei “acorda sprijin, prin compartimente specializate”, ceea ce inseamna ca SRI putea participa in orice mod, prin orice mijloace, la derularea anchetei.

“Art.16 – Efectueaza, prin lucratori operativi anume desemnati, activitatile prevazute in art. 224, alin.2 din Codul de Procedura Penala, in cazurile prevazute la art.2”.

Aici avem o mare problema. Art. 224, alin 2, din Codul de procedura penala aflat in vigoare la data semnarii protocolului prevede urmatoarele:

“Capitolul IV

Efectuarea urmaririi penale

Sectiunea I

Sesizarea organelor de urmarire penala

Art. 224

Acte premergatoare

(1)In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.

(2)De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale”.

Trecand peste nelegalitatea prevederii ca “organe de stat cu atributii in domeniul securitatii nationale” sa poata participa la efecturarea de acte premergatoare urmaririi penale, trebuie precizat ca aceasta posibilitate se referea evident doar la cazuri privind punerea in pericol a sigurantei nationale. Or, documentul semnat de Maior si Kovesi vorbeste despre faptul ca SRI efectueaza asemenea activitati “in cazurile prevazute la art. 2” din protocol. Iar, asa cum am vazut, la art. 2 din protocol se mentioneaza pe langa infractiuni de terorism si la adresa sigurantei nationale, orice alte “infractiuni grave”. Ceea ce inseamna ca ofiterii SRI puteau participa la acte premergatoare urmaririi penale in orice dosar, indiferent de infractiunile vizate de ancheta.

“Reguli generale

Art.22 – In cauze complexe, cooperarea efectiva se realizeaza pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor doua institutii, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecarei parti”.

“Reguli speciale

Art.25 – Planul comun de actiune, prevazut Ia art.3 lit.g) si art.22 se intocmeste pe baza analizei situatiei operative si a solutiei tehnice si va cuprinde masurile si responsabilitatile concrete pentru desfasurarea activitatilor”.

Avem de-a face, in opinia noastra, cu o prevedere extrem de grava. Asta intrucat din nou se adauga la lege, si chiar la protocol, in conditiile in care SRI si parchetele puteau incheia “planuri comune” atunci cand ele considerau ca este vorba despre cazuri complexe, fara a se explica insa in protocol in ce constau aceste planuri comune. Este obligatoriu ca si aceste planuri comune sa fie desecretizate.

“Valorificarea in cadrul urmaririi penale a informatiilor comunicate de serviciu, cu privire la fapte ce constituie infractiuni

Art.31 – Pentru valorificarea momentelor operative, in situatii deosebite, schimbul de informatii se poate face si cu privire la alte cauze, dupa obtinerea aprobarii verbale a sefilor celor doua institutii sau a inlocuitorilor legali ai acestora, urmand ca, in termen de 24 de ore, sa fie transmise, spre aprobare, la nivelul celor doua institutii, documentele necesare”.

Asadar, procurorii si ofiterii SRI puteau schimba informatii nu doar in cazurile in care colaborau, iar pentru aceasta era nevoie doar de acordul verbal al sefilor.

“Efectuarea activitatilor prevazute de art.91/1-91/5 Cod procedura penala

Art.34 – (1) Serviciul va asigura inregistrarea comunicarilor sau convorbirilor rezultate din interceptare pe suporti de date inseriati, pusi la dispozitie de procuror, precum si trimiterea acestora Parchetului sau parchetelor teritoriale.

(2) In vederea sprijinirii activitatilor specifice desfasurate de Parchet sau parchetele teritoriale Serviciul va asigura transcrierea comunicarilor sau convorbirilor considerate relevante in cauza.

(3) Ulterior, la solicitarea scrisa a procurorului, Serviciul poate asigura redarea altor convorbiri, selectate din traficul inregistrat. Solicitarea trebuie sa contina numarul actului de autorizare, criteriul de interceptare (numar post telefonic, serie IMEI a terminalului mobil, adresa IP, freceventa radio), data si ora efectuarii convorbirii sau comunicarii. In vederea desfasurarii acestor activitati, Parchetul sau parchetele teritoriale vor transmite Serviciului suportii de date continand inregistrarile mentionate la alin.(1 )”.

Concret, SRI a primit autorizatia de a transcrie interceptarile din dosarele penale. Iata insa ce se stipuleaza la art. 91/1 din Codul de procedura penala aflat in vigoare la data semnarii Protocolului:

“Art. 91/3

Certificarea inregistrarilor

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral intr-un proces-verbal de procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, in care se mentioneaza autorizatia data pentru efectuarea acestora, numarul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor intre care s-au purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri ori comunicari in parte si numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea”.

De asemenea, art. 33 alin (3) din protocol contravin caracterului nepublic al urmaririi penale, care stabileste ca doar procurorul si partile au acces la dosar.

“Dispozitii finale

Art.61 – Conducerile celor doua institutii pot conveni, in functie de situatia si dinamica starii infractionale si asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului protocol.

Art.62 – Protocolul poate fi modificat cu acordul partilor, prin acte aditionale, care vor face parte integranta din acesta”.

In traducere, cooperarea dintre SRI si PIICCJ putea fi extinsa si in alte domenii, iar protocolul incheiat putea fi modificat prin acte aditionale. Asa cum mentionam mai devreme, este obligatoriu ca SRI si PICCJ sa precizeze daca au fost incheiate acte aditionale si sa le desecretizeze de urgenta.

Iata protocolul SRI-PICCJ:

Sursa: CorrectNews

Fotografia zilei - Actriţa Hilary SWANK

Pădurea de 52 de ha aflată în Suciu de Jos a fost retrocedată locuitorilor din Libotin

 O nouă victorie a fost repurtată la nivelul comunei Cupșeni, acolo unde primarul Lucia Butcure a reușit să obțină, pentru locuitorii satului Libotin și pentru comuna Cupșeni, cele aproximativ 52 de hectare de pădure situate pe teritoriul UAT Suciu de Jos. Potrivit declarațiilor făcute de edilul comunei Cupșeni, sunt mai mult de două decenii de când se încearcă obținerea acestei păduri care, în acte, aparține de satul Libotin, însă până în prezent nu s-a reușit retrocedarea. O bună înțelegere, însă, între primarul din Cupșeni și primarul comunei Suciu de Sus, Viorel Pașca, a dus la rezolvarea amiabilă a situației, astfel că, la nivelul Comisiei Județene de Fond Funciar s-a constatat doar legalitatea actelor și dosarul a fost validat, fiind dispusă retrocedarea.

”Documentația a fost întocmită de reprezentanții Primăriei Cupșeni, respectiv topograful Bogdan Oniga și secretarul Vasile Roman, alături de reprezentanți ai Primăriei Suciu de Sus și ai Ocolului Silvic Groșii Țibleșului. Odată finalizate actele, acestea au fost predate spre semnare Ocolului Silvic, iar apoi au fost depuse la Comisia Locală de Fond Funciar din comuna Suciu de Sus. Ulterior, după ce toate semnăturile și avizele s-au regăsit pe acte, acestea au ajuns la Comisia Județeană de Fond Funciar. Am întâmpinat anumite greutăți pe parcursul pregătirii întregii documentații, însă am primit ajutorul necesar din partea primarului comunei Suciu de Sus, Viorel Pașca, care și-a arătat disponibilitatea în a ne ajuta să obținem un bun care, de drept, aparține satului Libotin. Îi mulțumesc, așadar, edilului din Suciu de Sus, dar și Comitetului Tehnic din cadrul Comisiei Județene de Fond Funciar pentru operativitate și profesionalism”, a declarat primarul comunei Cupșeni, Lucia Butcure, care a precizat că, retrocedarea pădurii este una dintre promisiunile făcute în campania electorală și care, în acest moment, a fost îndeplinită. 

Evanghelia de duminică: Ierusalimul, locul primirii entuziaste și al jertfei lui Hristos

Duminica a 6-a din post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18

Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

În Antichitate, termenul parousia (sinonim cu latinescul adventus) indica vizita oficială a unui împărat, prinț sau guvernator într-un oraș sau într-o provincie. Evenimentul era socotit extrem de important și se credea că cu prilejul acelei vizite și-ar face apariția o serie întreagă de valori noi. Se organiza un cortegiu maiestuos și se oficiau ceremonii religioase, pentru a ilustra cinstea deosebită de care se bucura personajul din partea locuitorilor. Aceștia îl întâmpinau în afara loca­lității, îmbră­cați sărbă­torește și purtând în mâini cununi de ramuri înverzite, revenind apoi împreună cu personajul și suita sa în localitatea de reședință, în aclamații și strigăte de bucurie.

Și evreii erau familiarizați cu asemenea manifestări, sărbătorindu-și victoriile militare prin desfășurarea unor cortegii triumfale, în care femeile și copii dansau în urma interpreților la instrumente (Jud. 11, 34). Manifestări similare aveau însă loc și în contextul anumitor sărbători religioase. De Sărbătoarea Corturilor, de exemplu, în drum spre jertfa de dimineață, oamenii purtau ramuri, defilând împrejurul altarului arderilor de tot, iar în ziua a șaptea îl înconjurau de șapte ori, în amintirea cuceririi Ierihonului. Ramurile făceau trimitere la o victorie simbolică și importanța lor deosebită în aceste procesiuni este ilustrată și de faptul că în timpul celei de-a doua revolte iudaice, stâlpările vor fi reprezentate și pe monede.

Cu o procesiune asemănătoare a fost întâmpinat și Mântuitorul Hristos la intrarea în Ierusalim, ultima etapă a călătoriei Sale din Galileea spre crucea de pe Golgota sau spre asumarea liberă și conștientă a jertfei răscumpărătoare. „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși să-l dau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu” (Ioan 10, 17-18). Sfintele Evanghelii arată de multe ori faptul că El se îndrepta spre Ierusalim, știind foarte bine sau fiind conștient de ceea ce-l aștepta acolo, deci în deplină libertate.

Drumul de la Ierusalim la Ierihon trece prin Betania (casa curmalelor necoapte), situată la aproximativ 3 kilometri de zidurile Ierusalimului. Lângă Betania se afla și sătucul Betfaghe (casa smochinelor), de unde Apostolii, la porunca Mântuitorului Hristos, vor procura mânzul asinei pe care El va intra în Ierusalim (Luca 19, 30-34).

Pentru că în Betania locuiau și cei trei prieteni ai Mântuitorului Hristos: Lazăr, Marta și Maria, călătoria spre Ierusalim se întrerupe până în duminica dinaintea Paștilor iudaice. În acest interval de timp, se produce minunea învierii lui Lazăr (Ioan 11, 1-53), context în care Mântuitorul Hristos, în discuția cu Marta, face precizări fundamentale în legătură cu jertfa răscumpărătoare de pe cruce și învierea Sa din morți: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne, Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume” (Ioan 11, 27), deci a crezut că El este Hristos – Unsul, Fiul lui Dumnezeu sau Mesia întrupat pentru mântuirea lumii.

Evanghelia de astăzi (Ioan 12, 1-18) ne relatează evenimentele petrecute în sâmbăta și duminica dinainte de Paștile evreilor și se referă la trei momente: cina din casa lui Simon Leprosul (v. 1-8), venirea unui număr foarte mare de oameni în Betania, atrași de învierea lui Lazăr, eveniment care-i determină pe iudei să hotărască și uciderea lui (v. 9-11), intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim (v. 12-18) fiind ultimul moment.

Betania, ultima oprire înainte de Ierusalim

„Cu șase zile înainte de Paști” (Ioan 12, 1), adică sâmbătă, 1 aprilie (8 nisan după calendarul iudaic), Mântuitorul Hristos și ucenicii Săi revin din Efraim în Betania, fiind primiți cu entuziasm de către locuitori; I se pregătește o cină festivă în casa lui Simon Leprosul (Marcu 14, 3), printre comeseni aflându-se și Lazăr cu surorile lui. Maria, „luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de la mirosul mirului” (Ioan 12, 3). Comentând acest moment, Sfântul Chiril al Alexandriei precizează că șederea lui Lazăr înviat la masă, împreună cu Mântuitorul Hristos, le rea­mintește tuturor puterea Lui dumnezeiască. Deși în forme deosebite, Maria și Marta își arată recunoștința față de Binefăcătorul lor, dar prin amândouă se săvârșea fapta desăvârșită a iubirii. Marta reprezintă istoria mântuirii care se împlinește în Noul Testament, contemplația duhovnicească a acestei împliniri manifestându-se ca o masă comună cu Hristos. Pentru acest motiv, simbolul mesei festive este foarte prezent în discursul Mântuitorului Hristos și este expresia comuniunii iubitoare și responsabile, ca o ospătare comună – dialogică dintr-un conținut spiritual comun și unificator, prefigurând și anticipând astfel ospățul spiritual veșnic de după a doua Sa venire.

În urma ungerii picioarelor Mântuitorului Hristos, casa întreagă s-a umplut de mirosul mirului (Ioan 12, 3). Și dacă ungerea este consecința credinței Mariei, cunoașterea Mântuitorului și comuniunea cu El, urmau să umple lumea ca o bună mireasmă, casa simbolizând ­cosmosul întreg. Din trupul răstignit, dar înviat al Mântuitorului, s-a răspândit viața dumnezeiască în toți cei care se împărtășesc de El, tot așa cum cunoașterea învierii Lui a umplut lumea de lumina cu­noașterii adevărate. Replica lui Iuda: „Pentru ce nu s-a vândut acest mir pe trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor” (Ioan 12, 4-5), este comentată negativ de Evanghelistul Ioan: nu iubea săracii, ci lua din banii care se puneau în punga comună. Mântuitorul Hristos o apără, însă: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat” (Ioan 12, 7), știind că peste opt zile Îi va unge trupul pus în mormânt. „Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna” (Ioan 12, 8), adică în scurtul timp cât Îl mai aveau între ei pe Dumnezeu întrupat era necesar un efort susținut pentru cunoașterea persoanei și a învățăturii Lui mântuitoare. După înălțarea Lui la cer, ucenicii se puteau dedica slujirii oamenilor și lumii, urmând exemplul Său.

Vestea că Mântuitorul Se află în Betania determină pe mulți din cei veniți la Ierusalim pentru curățire să-l caute pentru a-L vedea pe El și pe Lazăr înviat (Ioan 12, 9), entuziasmul exploziv nemaiputând fi stăpânit în nici un fel. Cu siguranță, mul­țimea își însușise mărturia Martei: „Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care vine în lume” (Ioan 11, 27). Pentru acest motiv, duminică, 2 aprilie (9 nisan), știind că Hristos vine în Ierusalim, o mare mulțime de oameni I-a ieșit în întâmpinare, intrând împreună apoi în oraș. Și dacă pruncii evreiești, mai înainte vestind biruința învierii, L-au lăudat cu dumnezeiască cu­viință, mai marii cărturarilor și ai fariseilor au hotărât să-L omoare nu numai pe Iisus, ci și pe Lazăr înviat din morți, ca mărturie evidentă și vie a puterii Lui dumnezeiești. Comentându-le atitudinea, Sfântul Chiril al Alexandriei constată că aceștia își ies din minți și se gândesc la moarte peste moarte, socotind că așa pot desființa orice dovadă a minunii, omorând pe cel ce a murit, ca să oprească mulțimea să-l mai caute pe Hristos și să creadă în El (Ioan 12, 11).

Primirea entuziastă denotă recunoașterea lui Iisus ca Mesia

Mulțimile care Îl conduceau din Betania și cele venite în întâmpinare din Ierusalim au format o procesiune măreață și entuziastă; oamenii îi așezau în cale crenguțe înverzite și haine, purtau în mâini ramuri de finic și-L aclamau, zicând: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel” (Ioan 12, 13). Cuvintele sunt preluate din psalmul 117, pe care iudeii, în procesiune și având în mâini ramuri de finic, mirt și salcie, îl cântau la Sărbătoarea Corturilor.

Osana înseamnă mântuiește acum sau mântuiește-ne, Te rugăm. Expresia arată că, deși El a intrat în Ierusalim ca om, a venit în același timp și ca Domn sau ca acela care nu depinde de cineva chiar din perspectiva umanității asumate, în virtutea unirii ipostatice.

„Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei»” (Ioan 12, 14-15). Chiar și la ocazii festive, evreii foloseau măgarul sau catârul, calul fiind folosit numai la război; El vine ca Împărat al păcii (Zaharia 9, 9), lucru pe care ucenicii îl vor înțelege mai târziu (Ioan 12, 16), ca Mesia Împăratul, nu ca un cuceritor sângeros. Mântuitorul stă pe asin pentru a arăta nașterea unui popor nou, dintre neamuri, nesupus Lui până acum și pe care El îl va duce la starea de dreptate și la noul Ierusalim, sugerat de Ierusalimul vechi. Intrarea în Ierusalim, șezând pe asin, mai indică și blândețea împăratului veșnic al Împărăției cerurilor. Nu forța, ci iubirea va caracteriza relațiile în acea Împărăție, membrii ei fiind nevinovați asemenea copiilor.

„Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când s-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că acestea I le-au făcut Lui” (Ioan 12, 16). Înțele­gerea apostolilor referitoare la persoana și lucrarea Învăță­torului crește în profunzime și intensitate, fiind alimentată de evenimentele de după răstignire: catapeteasma s-a rupt în două, ca să cu­noaștem că nimic din cele ascunse nu mai rămân acoperite celor cre­dincioși și iubitori de Dumnezeu; după înviere, cu­noașterea se luminează sau crește în intensitate prin suflarea Mântuitorului în fața lor, apostolii devenind, din ceea ce erau, alții; și mai mult s-au luminat de ziua Cincizecimii, când au fost pre­schimbați prin puterea Sfântului Duh venit la ei.

Primirea entuziastă de care S-a bucurat Mântuitorul la intrarea în Ierusalim demonstrează faptul că El a fost recunoscut ca fiind Cel ce vine, adică Mesia, Fiul lui David și Împăratul Păcii, despre care vorbiseră prorocii. Mulțimea își însușise convingerea Martei, exprimată înainte de învierea lui Lazăr: „Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume” (Ioan 11, 27). Și dacă înainte de aceste evenimente, Mântuitorul Hristos nu agrea astfel de manifestări, acum acceptă acla­mațiile mulțimii, recunoscându-Se ca Împăratul căruia I S-a dat toată puterea în cer și pe pământ (Matei 28, 18) și după umanitatea Sa asumată și îndumnezeită, prin jertfă și înviere.

Mirul de nard curat și de mare preț cu care Maria unge trupul Mântuitorului și despre care El a zis că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat, deci ca simbol al morții și al îngropării, a devenit în Biserică Sfântul și Marele Mir cu care se sfințește Sfânta Masă ca simbol al mormântului în care a fost pus trupul mort al Mântuitorului Hristos, precum și Sfântul Antimis care simbolizează punerea în mormânt. Cu Sfântul și Marele Mir este uns și trupul celui botezat, în vederea activării sau punerii în lucrare a puterilor primite prin Botez (Nicolae Cabasila) sau pentru ca nașterea (Botezul) să se manifeste ca viață spre Împărăția cerurilor, prin intrarea în viața Sfântului Duh sau a Bisericii, imposibilă fără înțelegerea Mirungerii ca o Cincizecime personală a creștinului.

Sărbătoarea Floriilor este și o anticipare a Paștilor, ca bi­ruință asupra păcatului și a morții, prin moarte, sau din interiorul ei, prin puterea Sa de Dumnezeu devenit om. „A primit un trup (iadul) – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea.”

Începând cu Sâmbătalui Lazăr și Duminica Floriilor, participăm și noi la drama Golgotei

Pentru acest motiv, florile pe care le purtăm în mâini nu amintesc doar de evenimentul petrecut cu mult timp în urmă, ci exprimă convingerea noastră fermă, comună cu a Martei și a mulțimilor, că Mântuitorul este Cel ce vine și pentru noi. Întâmpinându-l așa, manifestăm atât mulțumirea noastră recunoscătoare, dar în egală măsură, răspunzând iubirii Lui necon­diționate, ne și angajăm să-L însoțim în Săptămâna Patimilor, pentru a ajunge împreună cu El la înviere. Astfel, vom descoperi și noi în ziua cea dintâi a săptămânii (duminică), dis-de-di­mineață, mormântul gol, convingându-ne de realitatea învierii Lui și, în urma propriei convingeri dobândite, entuziaști ca și copiii de odinioară, să transmitem și altora Evanghelia (vestea cea bună) că Hristos a înviat cu adevărat!

Întâmpinarea caldă și entuziastă de acum a Mântuitorului, la intrarea Sa în Ierusalim, arată disponibilitatea noastră spre asumarea stării de jertfă personală, din puterea jertfei Lui, în vederea învierii proprii, făcută posibilă prin învierea Lui. Stâlpările binecuvântate la biserică le aducem acasă și le așezăm la icoane, arătând astfel că dacă Mântuitorul Hristos este prezent în sufletele noastre, în egală măsură este prezent și în casele noastre, anticipând astfel cerul nou și pământul nou. Făcând efortul acum și aici de a ne conforma propria umanitate uma­nității asumate, înviate și înăl­țate la cer de Mântuitorul Hristos, folosind instrumentele puse la dispoziție de El în Biserică, la sfârșitul chipului actual al lumii, îl vom putea întâmpina și noi, împreună cu morții înviați, în văzduh, în vederea comuniunii eterne cu Dumnezeu și cu semenii, comuniune care va genera și susține o existență veșnic fericită (1 Tes. 4, 16-17). Întâmpinarea entuziastă de acum condițio­nează întâmpinarea fericită și eternă de la sfârșitul chipului actual al lumii. Amin!

Pr. Prof. Dr. Tache Sterea, 01 Aprilie 2018

Iohannis și-a semnat demisia, doar că el nu știe încă

Situația politică din România s-a schimbat foarte mult în ultimii trei ani pentru că actorii politici s-au schimbat. Câștigarea alegerilor de către Iohannis a părut, în prima fază, un nou început cu eliminarea treptată a vechillor reprezentanți ai regimului Băsescu. PDL a dispărut, odată cu el s-a retras și echipa de șoc Videanu-Berceanu-Blaga, pentru Elena Udrea au început problemele penale, au urmat Gabriel Oprea, Victor Ponta, Onțanu și Piedone.

Apoi Iohannis a devenit ”președinte jucător” și și-a pus ”guvernul său”, care a fost o adunătură de securiști pe filiera SIE – Bruxelles și care și-au făcut propriile jocuri și au uitat cine i-a pus acolo.

A urmat episodul Ghiță – Coldea și demisia prim-adjunctului SRI. Asta a fost prima mare victorie a lui Iohannis, de la acel moment lumea se aștepta ca Iohannis să se desfășoare, dar el a ales să plece în vacanță. În ianuarie 2017, au venit protestele legate de OUG13, pe care el le-a speculat elctoral, dar nu a obținut nimic. În vremea guvernelor Grindeanu și Tudose, președintele a încercat mai multe rebeliuni împotriva lui Dragnea, dar toate au eșuat lamentabil. Acum lucrurile la guvern sunt închise, iar Iohannis s-a resemnat. După acceptarea guvernului Dăncilă, Iohannis a început să facă o serie de gafe în lanț.

Greșelile lui Iohannis

În prezent, președintele este legat de Koveși, fără ca șefa DNA să depindă din punct de vedere al imaginii de președinte, ea reușind să-și autonomizeze imaginea. Astfel, Ioahnnis e obligat de declarațiile anterioare și de electoratul său să o păstreze pe Koveși cu orice preț, deși acest lucru îi aduce prejudicii enorme de imagine în ochii publicului rațional și chiar în rândurile PNL.

Aici lucrurile devin interesante. Iohannis nu prea s-a preocupat de PNL în acești ani de mandat la Cotroceni, ba chiar a încercat să fugă cât mai departe de liberali considerându-i elemente ce-i pot afecta imaginea. Cel mai probabil, în 2019, liberalii vor răspunde la fel, iar securitatea nu te poate face președinte fără un partid în spate.

Acest ping-pong al președintelui între PNL și USR este ridicol. USR este primul ONG care ajunge în Parlamentul României, reprezintă o mână de figuranți care fac zgomot de fond, dar nu produc nimic. În lupta pentru prezidențiale, aportul lor va fi neglijabil, pentru că electoratul USR oricum nu are altenativă, deci va alege Iohannis oricum.

Greșeala majoră a lui Iohannis este însă că tace mult, iar atunci când spune ceva, o face foarte prost și de obicei pe lângă subiect. România fierbe din cauza dezvăluirilor despre DNA, legile justiției sunt discutate și para-discutate, avem schimb dur de mesaje între Comisia Europeană și Executiv, iar Iohannis evită subiectele de zici că el este la Cotroceni doar în vizită.

Iohannis va pleca acasă în 2019, nu la Bruxelles

Poziția ambiguă a președintelui și indiferența din ultimele șase luni în ceea ce privește politica internă începe să semene cu semnarea unei demisii. Au apărut speculații ca va fi ales în locul lui Donald Tusk la Cosiliul European, dar acest tip de dezinformare este în aceeași logică cu numirea lui Băsescu șef al comandamentului NATO sau cu plecarea lui Koveși comisar european pe Justiție.

În afara concediilor, singurul loc în care va pleca Iohannis va fi Sibiul. Lipsa de strategie și apărarea lui Koveși îi vor cauza pierderea mandatului doi. În continuare este important cine va deveni noul Iohannis, pentru că așa cum știm, PSD are interzis la prezidențiale deci, așteptăm opoziția.

Autor: Alexandru David

CJ Maramureș pregătește cererea de finanțare pentru reabilitarea tronsonului DJ 185 Valea Vișeului – Lunca la Tisa

 Consiliul Județean Maramureș intenționează pregătirea cererii de finanțare și a documentelor însoțitoare pentru accesarea fondurilor externe nerambursabile prin Programul Operațional Comun România – Ucraina pentru reabilitarea tronsonului DJ 185 Valea Vișeului – Lunca la Tisa. Proiectul își propune inițierea procesului de dezvoltare a sistemului de infrastructură rutieră între România și Ucraina, precum și întărirea capacității instituționale a celor două comunități de a iniția procese de dezvoltare socio-economice comune.

Proiectul răspunde nevoilor identificate la nivelul local privind asigurarea accesibilității locuitorilor comunelor Valea Vișeului, Bistra, Petrova, Leordina, Repedea, Ruscova, Poienile de sub Munte la punctul de frontieră Sighetu Marmației, a căror intervenție pe sectorul de drum DJ 185 Valea Vișeului – Lunca la Tisa este mult îngreunată și nu se poate realiza în timp oportun.

Claudia Breban, directorul executiv al Direcției de Dezvoltare și Implementare Proiecte din cadrul Consiliului Județean Maramureș a arătat că ”pentru îndeplinirea obligațiilor pe care România și le-a asumat în vederea securizării frontierei externe și executarea în condiții normale a supravegherii frontierei de stat, a fost oportună și necesară adoptarea Proiectului de Hotărâre privind solicitarea trecerii drumurilor forestiere și a terenurilor aferente acestora din domeniul public al Statului Român și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, în domeniul public al județului Maramureș și în administrarea Consiliului Județean Maramureș”.

Astfel, având în vedere posibilitatea promovării spre finanțare prin Programul Operațional Comun România – Ucraina a reabilitării tronsonului DJ 185 Valea Vișeului – Lunca la Tisa, Expunerea de Motive a Președintelui Consiliului Județean Maramureș și Raportul Direcției de Dezvoltare și Implementare Proiecte, aleșii județeni au adoptat, la ultima ședință a plenului, solicitarea transmiterii unor drumuri forestiere și a terenurilor aferente acestora, din domeniul public al Statului Român și din administrarea Regiei naționale a Pădurilor  - Romsilva, în domeniul public al județului Maramureș și în administrarea Consiliului Județean Maramureș. Instituția județeană va respecta prevederile art. 7, alin. 3 din Legea nr. 46.2008 privind Codul Silvic, care interzice trecerea drumurilor forestiere și a terenurilor aferente din domeniul public al județului Maramureș în domeniul privat al acesteia, prin hotărâre de CJ. După emiterea Hotărârii de Guvern de transfer a terenurilor și a mijloacelor fixe se modifică în mod corespunzător inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al județului Maramureș.

                                                                                                CJMM