Încâlcite
sunt cărările Tale, Doamne! Am scris toate acestea gândindu-mă câtă nevoie de
zâmbet avem. Da! Ați citit bine ... avem nevoie de mai mult zâmbet. Oare ce ne
face să nu zâmbim? Trăim într-o lume ireală, totul este ,,cu susu-n jos”, cum
se prea spune. De ce? Doar noi formăm lumea asta. Mi-ar place să cred următorul
lucru – după citirea acestor rânduri veți fi mai zâmbitori. Evident că fiecare
frază sau propoziție de aici se regăsește în ,,înțelepciunea populară”. Că
v-ați dat seama de fiecare sunt ferm convins. Dar, întrebarea mea este: am
reușit să scot un zâmbet? Dacă da, îmi pare bine, dacă nu ... Poate nu ne știm
prețui îndeajuns, poate suntem mult prea stresați, poate suntem mult prea
nervoși, poate mult prea agitați, poate ... poate din fiecare câte un pic!
Ei,
bine, parcă mi-am dorit să scriu și altfel de lucruri nu doar ca cele cu care v-ați obișnuit: articole, interviuri,
recenzii. Și toate astea din nevoia unui zâmbet. Experiența vieții mă face să
trag următoarea concluzie raportat la lipsa zâmbetului – noi nu conștientizăm
cât bine face un asemenea lucru! Specialiștii au demonstrat științific, faptul
că zâmbetul este printre acele lucruri care ne prelungesc viața. Deci, atenție,
profitați din plin de puterea de-a zâmbi, ca să trăiți cât mai mult! Citeam ieri-alaltăieri despre zâmbet, iar
faptul acesta m-a făcut să scriu, de fapt să povestesc lumii că trebuie să
zâmbim ... nu uitați. omul când zâmbește este fericit, sau când e fericit omul
zâmbește! Care-i varianta ce-o acceptați?
Atunci
când zâmbești transmiți ceva pozitiv și celor de lângă tine. Atunci când
zâmbești înseamnă că ești bucuros, că ești fericit, că ești împlinit, că nu ai
supărări. Ce bine ar fi! Faceți o terapie prin râs și vedeți dacă-mi dați sau
nu dreptate! Zâmbind, transmiți ceva!
Zâmbind spunem și altora (a se înțelege – arătăm) că avem încredere în noi. Da!
Avem încrede în ceea ce facem, în ceea ce suntem, în ceea ce iubim.
Urăsc
falisitatea zâmbetului și de aceea nu voi scrie decât despre zâmbetul real,
adevărat, pur, sincer. Omul fals nu zâmbește – vezi în zâmbetul acestuia
ironie, parșivitate, mârlănie, mizerie. Vă propun o întrebare, simplă
de-altfel: aveți în jurul dumneavoastră oameni ce zâmbesc? Indiferent ce vă
sunt: prieteni, colegi de serviciu, colegi de școală, verișori, vecini. Ei
zâmbesc?! Dacă da, căutați să le vedeți împlinirile. Stați de vorbă cu ei și
veți vedea că aceștia nu se plâng. Ei parcă nu ar avea necazuri niciodată.
Poate nu au, dar un lucru este cert - și ei trăiesc lângă noi, și-atunci ei de
ce ar fi altfel? Ei de ce nu sunt stresați, șterși, obosiți? Pentru că ei
zâmbesc! Dar, chiar să vă mai întteb ceva: când ați zâmbit ultima dată? Nu-mi
răspundeți în grabă, dar dați-mi voie să intuiesc câteva dintre răspunsurile dumneavoastră. Ale
câtorva dintre dumneavoastră, evident, și prin asta să încercăm o generalizare.
De ce nu?
Zâmbind
suntem curajoși, învingem frica sau teama de necunoscut! Ați zâmbit, de exemplu,
atunci când un prieten va făcut cunoștință cu un alt prieten? Poate, unii da,
alții ba! Ei bine, dacă nu ați zâmbit, poate ați simțit din prima clipă o
respingere a celuilalt. Uneori și mie mi se mai întâmplă astfel de lucruri – să
resping o persoană din prima clipă de când am cunoscut-o. Am simțit acel
,,ceva” negativ la el. Am simțit, în primul rând, lipsa zâmbetului.
Zâmbind
avem încredere în noi, în forța și puterea noastră, în noi înșine! El trebuie
să pornească din suflet, să fie spontan, altfel e fals. Cred în spontaneitatea
zâmbetelor și mi se întâmplă de multe ori să zâmbesc tocmai pentru că pot spune
despre mine că sunt o fire spontană. E foarte adevărat că nu toți suntem la
fel, doar că ne asemănăm într-o oarecare măsură. Nu putem fi toți zâmbăreți, e
și aceasta o realitate. Dacă știți astfel de oameni dați-le o șansă, și
spuneți-le cât de frumos este atunci când zâmbești. Zâmbește nu de dragul
zâmbetului cât de dragul terapiei.
Zâmbind
dăruiești frumusețe! Zâmbind dăruiești iubire! Învățati-i pe cei de lângă
dumneavoastră care nu știu zâmbi, să zâmbească. Vor trăi mai mult dar și viața
le va fi altfel. Mult mai frumoasă! Mult mai sănătoasă! Mult mai lungă! Toți
medicii – specialiștii în medicină – spun că metoda zâmbetului este un bun
irigator vascular.
Zâmbind
întinerești! Chiar, ar trebui să se facă (dacă nu este încă!) o clasificare a
zâmbetului. Poate că există, dar eu încă nu am citit despre ea. Se prea poate
să fie. Or fi manuale, unde zâmbetul este clasificat, catalogat, analizat și
iar analizat. Eu încă nu le-am citit, dar
nu este târziu, dar dacă aflu despre așa ceva, promit să revin cu alt
articol să vă informez și pe dumneavoastră. Dar, până atunci vă propun să fiți
veseli, să zâmbiți mult. Te costă ceva să zâmbești? Poate, zâmbindu-i unuia ce
are un necaz, nu faci altceva decât să ți-l apropii, să-l faci să se descarce
sufletește, să-l înțelegi, să-i spui că-l înțelegi și că-i ești alături. Exclud
din discuție varianta ,,dobitocească” (iertare pentru exprimarea
neprincipială), când zâmbind unui prieten aflat în necaz te-ai trezit cu doi
pumni în cap, din partea partenerului, aflat deja în plină criză de gelozie. E
și asta o poveste. Nu discut pe acersastă temă, pentru că nu-mi doresc astfel
de oameni sau parteneri lângă niciunul din dumneavoastră. Lăsați-mă să cred că
nu ați avut parte de așa ceva. Și, chiar vă doresc să nici n-aveți nici o
experiență de acest gen. Ferească, Sfântul!
Invenții - din lumea cu
aforisme – pornind de la o idee:
-
Dumnezeu
ți-a dat! Grijă mare pe unde ascunzi!
-
Ce
rost mai are să te ferești, dacă toți te văd!
-
Nu
zice niciodată – ce mic sunt! Chiar s-ar putea să nu te vadă nimeni!
-
Destinul
va ține cu tine, dacă ai sacul plin!
-
Și
bogații plâng, uneori. Că le este prea mare impozitul!
-
Spune-mi
C.N.P.-ul tău, că-ți spun eu cine ești.
-
Nu-ți
lăsa munca și pe mâine. S-ar putea să rămâi pe șomaj!
-
Prietenul
se cunoaște la nevoie? Asta s-o credeți dumneavoastră!
-
Dragostea
cu cheltuială se ține. Asta dacă ajungi bătrân.
-
Din
cocoș nu faci găină. Dar ce, din găină faci cocoș?
-
Încâlcite
sunt căile Domnului, dar cine te pune să umbli pe-acolo?
-
Să
nu zici niciodată – NU! S-ar putea să-ți pară rău.
-
Lumea
în care trăim e cu susu-n jos! Cum adică? Există cai verzi pe pereți?
-
Aici,
trăiești ca să mori, nu? Păi, atunci nu-mi vine să mai trăiesc, aici!
-
Veșnicia
s-a născut la sat, au zis unii. Alții, spun exact invers, satul nu va fi
veșnic.
-
Iartă
dacă mai poți, sau dacă mai poți, iartă?
-
Ce
dulce mi se pare totul. Ai fost pe la restaurant Amaretto?
-
Când
cineva stă cu degetul în gură, să nu-l deranjezi. S-ar putea să te întrebe – tu
nu ți l-ai băgat niciodată?
-
Nu
lăsa drumul pentru cărare. Întrebare: care este drumul și unde este cărarea?
-
Cine
se scoală dimineață, zice că doarme puțin! Înseamnă că i-a sunat ceasul!
-
Nu
sufla în ciorba altuia, că s-ar putea să te ardă chiar el!
-
Există
oameni perfecți? Or fi, probabil ... om perfect întins!
-
Unde-s
doi, nu cred că mai este loc și de-al treilea!
-
Cică,
e din lumea celor ce nu cuvântă ... păi, atunci să tacă pe vecie!
-
Se
zice că ... ia mai tăceți din gură!
-
Se
crede că ... ia mai crede și în Dumnezeu!
-
O
fi bine? O fi rău? Tu de unde ești de tot întrebi?
-
Pădurea
are urechi și ochi. Păi, nu acolo trăiește Muma Pădurii?
-
Ce
bine seamănă! Sigur, pentru că au aceiași tați.
-
Ce
se aseamănă, nu se mai adună. Acum își scot ochii.
-
Se
poate tinerețe fără bătrânețe? Dar bătrânețe fără tinerețe?
-
Corb la corb ... nu-și taie capul.
-
Învață
pe pielea altuia. Pe-a ta s-ar putea să te coste scump croitul.
-
Când eram mai tânăr ... sau, când voi fi mai bătrân?
-
Se
zice ... când voi fi mai bătrân sau
... când bătrân voi mai fi?
-
Am apucat și ... sau, și-am apucat?
-
Să
nu mai pui mătura în ușă! Trezește câinele când pică!
-
Pisica
noastră dacă n-are clopoței nu mai prinde șoareci. Șoarecilor le place
clopoțelul pisicii.
-
Leneșul
mai mult aleargă? Nu mai e valabil ... proștii aleargă, azi!
-
Cine fuge după ... dar, chiar așa, cine mai fuge azi?
-
E rândul meu? ... sau, este de pe rândul meu?
-
Să
nu faci ce face popa! Păi ce? Popa nostru mai face?
-
Nu
lăsa pe mâine ... treaba ce trebuia!
-
Capul
face, capul trage ... păi, dacă e prins în jug, înseamnă că e bou!
-
Capra
vecinului dă laptele mai alb! Atunci țapul vecinei dă ... Nu se mai zice
așa! Se zice să moară vecina ... de dor
și lipsă profundă!
-
Vecinul
de lângă tine lucrează la ,,doi și-un sfert”? Nu! Atunci trece fluierând
pe-aici!
-
Cine
bea în fogodău? Cel care-și așteaptă pensia! Cel care-l așteaptă pe poștaș!
-
Fie pâinea cât de ... să fie cum zice
dumnealui!
-
Calul bătrân ... și-a uitat primul
stăpân.
-
Dacă dragoste nu e, dați-mi altceva! ...
Cât e un kilogram de cartofi?
-
Iubirea te ridică ... și când cobori...
-
N-a mâncat ceapă – nu-i miroase gura! A
comandat morcovi... de-asta îi put picioarele?
-
N-am
venit la întâlnire, ci doar să-ți tulbur somnul de veci!
-
Ieși rău ... că nu-mi place fără
tine! Unde ai ajuns? În părău!
-
Capul
aplecat ... sau capul a plecat?
-
Să nu-ți văd ochii
pe-aici.
Pot să-i pun în altă parte?
-
Foc fără fum ... sau fum fără foc!
Unde-s pompierii?
-
Mai
dă-mi una! Și-ncă una! ... după o vreme
... Băăă! L-ai omorât!
-
Ce-l
așteaptă ... sau cine-l așteaptă?
-
Taxe
mari ... sau taxi mare?
-
Nu-i ușor a ... și-a tăcut de
greutate!
-
Mai lungă-mi pare calea ... Tu vii pe jos?
-
După femei să nu fugi ... ! S-o crezi tu că e
așa! Ele fug după mine, eu merg încet ... Le-am luat portofelul din geantă!
-
Prost
a fost cel care a inventat prostia ...
-
Sunt ca două picături
...!
Dar cum ai vrea să fie ... ca două murături?
-
Sare,
aveți? Nu! dați-mi, atunci, morcovi ...
-
Eu,
noaptea nu dorm! Evident, ești de serviciu!
-
Se
zice că tinerețea trece ... cum e când trece și bătrânețea?
-
Ce-i
aia o amantă? Întrebă și tu pe unul căsătorit!
-
Copiii
sunt aduși de barză sau sunt făcuți cu barza?
-
Să nu ucizi – e o poruncă! A
respectat porunca și-a fost cât pe-aci să moară el.
-
Obrazul fin se ține ... cu creme!
-
Ce ție nu-ți place fă-i vecinului,
colegului, prietenului. Să vezi dacă lor le face plăcere. Dacă da ... sunt
niște nesimțiți.
-
Ce ție nu-ți place dă-i ... sau fă-i
vecinului, colegului, prietenului!
-
De
la ,,a da - dat” – la ,,a fa – fat”?
-
Stau
pe cheltuiala statului sau ... statul cheltuie când stau?
-
Nici în car, nici în ... puii mei, cumpărăți
mercedes!
-
De cât vai de mine ... mai bine vai de ei!
Apoi, fiecare cu norocul lui!
-
Pune
bază pe loto ... că și loto pune pe tine bază!
-
Fă-te prieten cu ... păi n-am o sută de
prieteni?
-
Spune-mi cine ești? Aha, te interesează ce
salariu am!
-
Prietenul se cunoaște ... Și eu îi cunosc!
-
Calul bătrân cunoaște sau recunoaște?... Dar,
iapa bătrână?
-
A făcut din țânțar ... și-a ieșit vacă!
-
Azi
se știe că ...! Ok! De mâine să nu mai faceți investigații! De mâine sunt
interzise anchetele!
-
Azi pe bani, mâine pe
gratis
... azi cu prieteni, mâine ... cu cine nu cunoaște această regulă!
-
Ar sări și-n foc ... dacă nu s-ar arde!
-
Cine-a pus cârciuma-n
drum?
Atunci nu era drum, era cărare! Apoi s-a bătătorit până s-a făcut drum, apoi
șosea, apoi motel! ... Apoi se vor face autostrăzi!
-
Dacă vrei să-ți pierzi
un prieten
... spune-i de amantă!
-
Dai un ban și ...! Ce-a primit cel care a
dat un leu? Cinci am de pușcărie!
-
Să nu mai faci ce face
popa! Și-a
făcut! Întrebare: popa de ce nu e încă în pușcărie?
-
Să mai faci ce zice popa! Și-a zis! A primit
două palme și-un picior ... gratis!
-
Nemulțumitului i se ... da, i se va
mulțumi!
-
Dar din dar se face... asta era pe vremea
comuniștilor!
-
Dacă dai n-ai! De unde ai avut să
dai?
-
Nici în car, nici ... la fântână!
-
Nu zi hop, până nu sari! Dar dacă
sari și zici hop, cum e? Încearcă să vezi de ți se va deschide parașuta!
-
Vai
și-amar de soarta lui! S-o creadă cel fără carte ...
-
Soacră-soacră poamă dulce ... așa se zice azi.
Poama acră e nevasta! Se pregătește să devină soacră ...
-
Așchia nu sare departe ... azi se taie cu
drujba!
-
Ieri,
n-am văzut, n-am auzit! Azi este prea târziu ... m-am însurat!
-
Nimeni-n lume nu
se-nșeală
... pentru că, toți lucrează cu cap!
-
Ieri
a fost vai de mine ... azi, e vai de noi!
V.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu