În caz că nu ştiţi, Alexandra
Stan este o guristă. Aia de cânta piesa aia despre cum îi place sexu beat,
sentiment cu care mă identific, sau ceva. Nu ţin minte clar cum era melodia că
eu ascult muzică, nu mizerii. Dar întâi să vedem care este diferenţa dintre
gurist şi muzician.
Un muzician este un om care compune. Transpune o idee în
cântec. Aproape nimeni din industria muzicală pop de la noi nu face asta. De
text se ocupă nişte băieţi, de linia melodică alţi băieţi. În general aceiaşi
băieţi cam la toată lumea. De-aia şi sună toate la fel. Au acelaşi tată.
Guriştilor noştri le vine melodia pe mail. De toată treaba
asta se ocupă impresarul. Guriştii doar cântă cuvintele scrise de alţii pe
muzică scrisă de alţii. N-au nici o contribuţie creativă sau decizională. Dacă
ar fi să considerăm muzica un produs, ei sunt ambalajul, nu fabricantul. Să o
lăsăm pe Cristina Spătar, cunoscută ca „Regina R&B” de către doi redactori
de tabloide şi de către mă-sa, să ne explice aportul ei creativ:
“Trebuia să primesc un single, la care să fac şi videoclip.
Nu m-au lăsat să fac videoclip la ultima piesă pentru că îmi tot spuneau că
vine alta. Şi nu a mai venit, aşa că voi face videoclip în toamnă”
De-aia nu le poţi spune artişti sau muzicieni. Pentru că
i-ai jigni pe oamenii care chiar fac muzică.
Impresarul vorbeşte cu muzicienii şi are grijă ca gurista
să-şi primească „single-ul”. Tot impresarul se ocupă şi de restul detaliilor.
Concerte, scandaluri în tabloide care cresc notorietatea guristei, apariţii
mondene. Tot ce face gurista e să cânte 10 cuvinte. Nici măcar nu trebuie să le
cânte bine, că vine băiatul cu auto-tune să le corecteze după.
Deci am stabilit că impresarul face toată munca. Gurista e doar
ambalajul. Partea aia care se vede a produsului finit. Evident, grosul banilor
se duce tot la impresar. Că doar el a făcut toată munca. Ambalaj găseşti pe
toate străzile. Tot ce îţi trebuie e o tipă care să arate binişor şi să aibă
voce. Dacă te duci în orice liceu din ţară, găseşti între 50 şi 100.
Dar pentru ambalaj asta e o oportunitate. Ajunge faimoasă.
Face bani. O scoate din foame. Aşa că evident impresarul o să aleagă pentru
faimă pe tipa pe care o poate controla cel mai uşor. Pentru că gurista are
nevoie de impresar, şi nu invers.
Aşa că nu e de mirare că acest tip de relaţie degenerează
într-una de tip curvă-peşte. Curva are nevoie de peşte. Fără el nu poate
presta. El îi dă teritoriu, el îi aduce clienţi, el o scoate din foame. Şi el
abuzează de ea când şi cum vrea. Pentru că îşi permite. Pentru că dacă ea nu
acceptă, în cel mai apropiat liceu se află 50 tipe la fel de vag talentate cu
care o poate înlocui. Evident că i-o şi trage în orice gaură vrea el şi la
orice oră vrea el.
Alexandra Stan a recunoscut că şi-o trăgea cu impresarul ei.
Cam când voia el. Ea era proprietatea lui.
Radu Groza, alt impresar cunoscut a fost în foarte multe
scandaluri în care era acuzat că succesul oferit era strict legat de favoruri
sexuale. Era cu una dintre tipele de la Trident. O blondă care arăta fix ca o
prostituată de lux. El e bătrân, obez, rozaliu şi ridicol. Când tipa a început
să protesteze că parcă s-a săturat să stea capră la asemenea specimen, s-a
terminat şi cariera ei.
Acum Radu Baron arată la fel şi e cuplat cu altă guristă pe
care o impresariază: Roxana Nemeş. O tipă cu mai puţine pretenţii la călăreţ.
Inna era o fătucă
urâţică şi grăsună din Mangalia. Impresarul/iubitul ei a construit-o de la
zero. Ar fi putut să facă din orice tipă din Mangalia o Inna. Dar a ales-o pe
ea. Vă daţi seama că tipa e la mâna lui.
Şi da. Cred că e bine că peştii îşi bat şi îşi abuzează
prostituatele. E bine ca femeile ălea să nu ducă o viaţă frumoasă. Să fie
controlate şi terorizate. Să facă puţini bani şi să umble cu faţa umflată. Şi e
bine să ştie toată lumea asta. Ca să se înţeleagă clar că prostituţia nu e o
alegere înţeleaptă de carieră. Dacă ar fi o meserie superbă ar face-o toate
femeile.
Şi la fel şi cea de guristă. Ai vag voce şi eşti proastă? Nu
eşti în stare să compui o melodie dar vrei să ajungi faimoasă cântând piese
mediocre, scrise de alţii? Se poate. Dar trebuie să fii pregătită să i-o sugi
impresarului mereu când bate din palme. Şi să taci din gură şi să faci cum zice
el, altfel îţi iei palme peste ochi. Pentru că meseria de guristă e mai
apropiată de cea de prostituată decât de cea de muzician.
Şi trebuie să fie degradantă, umilitoare şi plină de
compromisuri altfel ar vrea să o facă toată lumea. Nu îi mai plângeţi de milă
Alexandrei Stan, că ştia în ce s-a băgat. Impresarii spun la zeci de tipe „Vrei
să fii faimoasă? Fain. Deschiloţarea că am trei prieteni care vor să-ţi testeze
anusul.”. Multe o să zică nu. Iar ălea care vor în aşa hal de tare să facă bani
uşor încât ar face orice, în afară de muncă trebuie abuzate.
Dacă citiţi din declaraţiile ei, nu e prima oară când şi-o
ia peste ochi. Prima oară când s-a întâmplat ar fi putut să plece. Dar n-ar mai
fi venit banii uşor. Ar fi trebuit să se apuce de muncă. Aşa că a preferat bani
rapizi la pachet cu umilinţă. A fost tot timpul o alegere clară în capul ei
între muncă şi umilinţă. De ce să îi plângem de milă? Că preferă să dea
chiloţii jos şi să-şi ia palme peste ochi numai ca să evite trezitul de
dimineaţă şi dusul la muncă ca noi, restul? Vai, săraca de ea. M-am umplut de
lacrimi.
Pentru cariera ei e o mişcare foarte bună oricum. Compasiune
de la societate. A primit deja 4000 de like-uri noi în două zile. E moment
perfect să mai lanseze un single. Dacă i-l scrie cineva. Acum o să spuneţi că e
urât că mă uit cinic şi pragmatic la un eveniment nefericit. Un bărbat a bătut
o femeie. Nu e aşa. O femeie a stat la bătaie pentru că a venit la pachet cu o
existenţă lipsită de griji. Şi ea probabil vede treaba la fel de cinic. Şi
probabil vede cum îi creşte popularitatea şi se bucură. Singurul ei
inconvenient e că o vede cum creşte doar cu un ochi, săptămâna asta.
Şi de la spital a plecat împreună cu el. L-a iertat deja.
Pentru că nu e un băiat care a bătut-o. E cariera ei muzicală. El a făcut-o.
Toată cariera ei e băiatul ăla. Şi-a luat un pumn în ochi de la cariera ei
muzicală. N-are cum să se despartă de cariera ei doar pentru un pumn în ochi.
Ar trebui dup-aia să intre în clasa muncitoare şi să vândă la butic pe 8
milioane. Spuneţi şi voi, nu e mult mai nasol decât un pumn în ochi? Dacă aţi
spus nu, înseamnă că nu aveţi mentalitate de curvă. Şi ea are. Nu e o fată
abuzată pentru că nu are opţiuni şi e prinsă acolo. E o fată care preferă să
fie abuzată decât să fie cetăţean obişnuit. Sigur, tipul ăla e un căcat cu ochi
că o bate şi-i dă la buci când are el chef. Dar e alegerea ei. Cum aş putea să
am compasiune pentru aşa ceva? Preluare www.piticigratis.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu