Balada aflătorilor în treabă

Cu harurile-i nepereche,

cândva de România se spunea

ba că-i grădina Maicii sfinte,

ba că Edenul o pețea.

Dar au trecut acele vremi

cum toate trec pe lume-n grabă –

azi țara-i cum s-au străduit

s-o facă aflătorii-n treabă:

Ocean de vise în derivă

și de speranțe obosite,

în care doar rechinii zburdă

printre grămezi de legi sucite!

Au fost din ăștia și-nainte,

când omul nou era forjat

după rețete bolșevice,

căci la români nu-i un păcat

să te prefaci că doar muncești

ca-n zisa foarte înțeleaptă:

„Timpul trece,

leafa merge,

noi ne vedem de-a noastră soartă...”

Dar și mai și, după schimbarea

politicilor de fațadă,

ei au ajuns majoritari

cum cere democratica obadă.

(Democrația, așadar,

e-n primul rând cantitativă

și-abia pe urmă calitatea

va deveni forță activă;

un adevăr necunoscut

într-un cuprins ca România,

unde-i acasă șmecheria

și hoții-s fruntea prin statut...)

Atâția aflători în treabă

se-nghesuie la ce mai este,

încât puțini români roșesc

văzându-și țara de poveste.

Iar dintre ei, mulți incapabili

de adaptare la șutit,

l-au ascultat pe președinte

și-n grabă s-au cărăbănit

spre-abrupte zări din lumea largă

cu dorul înfășat în ie,

lăsându-i pe aleși să-și facă

făcutele prin tâlhărie.

C-așa e moda la românii

de parvenire îmboldiți:

Pe găinari politica-i preschimbă

în niște bravi nelegiuiți,

care de jertfă și onoare

vor trăncăni la nesfârșit,

fără să simtă pic de jenă

pentru ridicolul stârnit!

Și-apoi să-i vezi pe șobolani

când barca apă stă să ia –

ei primii o vor părăsi

și, demni, în alta vor urca...

Dar iarăși spun că-i imposibil

să definești azi România

fără de toți aceia care

nemuritoare fac mafia:

Ciocoi, tâlhari și politruci

și mulți alți aflători în treabă,

la țâța țării dau năvală,

deși o furajează ca pe-o gloabă.

*

Români,

pe de-alde ăștia

- niște borfași înveterați –

voi îi tratați

cu-ngăduință și respect,

când an de an au dovedit

că scopul lor ticăloșit

este cu sacii să se vadă

în al puterii car hâit,

ca-ndată-apoi cu legea-n mână

și-uniți prin cumetrii suspecte,

din pungășii să facă arte

și-un crez să-și facă din minciună.

Nu-i mai lăsați să vă trișeze

secătuind această țară!

E țara lor de-i tolerați

să fure mai ceva ca-n codru,

iar voi grumazul vi-l plecați

ca sabia să nu-l reteze?...

Sau lumea-n cap voi v-o luați

printr-o revoltă mai aparte

ce-n jocul lor infect e parte,

când faptele îi recomandă

să fie grabnic alungați.

Dar nu oricum, ci despuiați

de bunurile tâlhărite,

ca-n ceas de cumpănă să-nvețe

pe pielea lor ca de toval,

că gol pe lume omul vine

și gol apoi în lut se-ntoarnă

oricât ar fi de sus pe val...

Români,

e ceasul deșteptării

cum imnul nostru ne-o tot spune!

Nu v-amăgiți cu vreo schimbare

care-i nutrită de răbdare,

c-atunci se-avântă resemnarea

cu sporul ei de-amărăciune.

Priviți Balcanii cum se mișcă

prin turci, bulgari și grecotei,

deși ai lor sunt mult în urmă

de-ai noștri guvernanți mișei,

care se știe foarte bine

că miliarde au păpat,

ca România cu creanțe

s-ajungă stat înfeudat,

conform celebrei axiome

pentru infami și a lor ceată:

În ape tulburi pescuitul

zadarnic nu e niciodată!

De-aceea spun: Cum toți aceștia

nu-s vrednici de tovărășie

cu Ceaușeștii împușcați,

măcar să piară înfierați

într-un afund de pușcărie.

            Sighetu Marmației,                                                            George PETROVAI

               1-3 iulie 2013