de Gelu DRAGOŞ
La primul volum de poezie al domnului Ion Georgescu-Muscel,
„Atelierul de reparat fluturi”, apărut la Editura Eurotip a domnului Pamfil
Godja – prietenul fraţilor Ioan şi Gelu Dragoş –, eu i-am sugerat autorului să
aleagă această editură, fiindcă dorea să includă, pe lângă poezie, şi pictură,
iar despre Eurotip știam că putea
răspunde exigenţelor Domniei sale. Ne-am dus, din Lucăcești, în Baia Mare, cu Dacia mea 1310, de câteva ori ca să se
intereseze în ce stadiu se află cartea, apoi a avut loc lansarea la Biblioteca
Judeţeană „Petre Dulfu” şi tot eu am făcut și
atunci pe şoferul şi omul bun la toate, motiv pentru care Ion Georgescu-Muscel
mi-a propus să-mi… dea ceva bani pentru efort şi benzină. N-am putut accepta,
l-am refuzat cât de politicos am putut; mi-am făcut însă curaj și l-am întrebat dacă nu ar vrea… „în
schimb”… să-i picteze pe părinţii mei! A fost imediat de acord, rugându-mă să
le fac o fotografie sugestivă şi să i-o duc acasă. Mi-am fotografiat părinţii
în curtea casei, pe scaune, aşezaţi ca doi miri, ţinându-se de mână. Am prins
câteva poziții, căutând diverse
unghiuri etc.
Prea banal! Se pare că domnului diriginte Georgescu-Muscel
nu i-au plăcut fotografiile şi, fără să ştim noi, eu şi soţia Ana, într-o zi
când eram amândoi la şcoală, a venit cu aparatul său şi i-a fotografiat citind
natural, nestudiat, din ziarul local „Graiul Maramureşului” cum că (n-am să uit!)…
„în Baia Mare s-a deschis Gold Plaza”. Nu e o glumă, chiar aşa s-a întâmplat.
După spusele mamei, „poştăşiţa” (așa se
zice pe la noi…) le adusese ziarul cu câteva minute înainte de sosirea domnului
Georgescu-Muscel, iar cei doi pensionari tocmai se uitau peste articole.
I-a fotografiat, i-a pictat apoi după acel instantaneu,
reproducând până și detaliile: dacă
priviţi cu atenţie în fundal, puteți
vedea chiar oala care fierbea atunci la un foc cu lemne de stejar din pădurea
Bavna, din apropierea satului (desigur, nu apare în pictură și pădurea…).
Și ce tablou minunat
a ieşit! Îl puteţi admira mai sus!
Într-o zi, m-a vizitat un prieten care-l ştia bine pe tata
şi a apreciat că este „o fotografie, nu o pictură”, atât de bine
„fotografiindu-i” cu pensula pictorul şi poetul Ion Georgescu-Muscel pe Ana şi
Aurel, părinţii mei. Încă o dată, mulţumirile familiei Dragoş, domnule
profesor!
Cam asta ar fi pe scurt povestea genezei tabloului „Bătrâni
privind în ziar”. Nu după multă vreme, opera plastică a fost prezentată,
alături de alte pânze ale domnului Georgescu, într-o expoziție personală organizată în Salonul artelor
al aceleiaşi generoase biblioteci judeţene din Baia Mare, iar moderator la
vernisaj a fost nimeni altul decât dr. Ioan Marchiş! Am stat liniştit, deoarece
se ştia că tabloul nu este de vânzare! Am avut eu grijă de asta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu