Editorial

Între evaluare și reglare de conturi

Una dintre promisiunile făcute la instalarea primului guvern PSD-ALDE imediat după alegeri a fost una foarte mobilizatoare. S-a spus atunci că se va munci pe brânci, din zori până-n noapte, şapte zile din şapte zile pe săptămână. Timpul a trecut, s-au făcut evaluări după evaluări, două soldate cu demiterea întregului guvern, munca pe brânci rămânând un ideal îndepărtat.

A dispărut şi atmosfera de muncă. Se vorbeşte că funcţionarii refuză să semneze diverse acte, iar cum miniştrii nu se pricep pot fi uşor păcăliţi. Cert este că s-a aşternut un aer de „nimeni nu face nimic”. De multă vreme, poate de pe vremea regimului comunist când se spunea „timpul trece, leafa merge”.

„Ei se prefac că ne plătesc, noi ne prefacem că muncim” s-a transformat în „Ei ne plătesc, noi ne prefacem că muncim”. Asta s-a schimbat.

Se vede acest lucru şi de la Bruxelles. Comisarul european Corina Creţu transmite semnale disperate. Nu se fac proiecte şi drept urmare nu se pot accesa fondurile europene destinate României.

Lenea este mare doamnă în multe instituţii ale adminstraţiilor locale şi naţionale. Doar că la nivel local nu se fac evaluări. Primarii, preşedinţii de consilii judeţene au contracte cu funcţiile pe patru ani. Iar dacă partidele din care fac parte îi vor desemna candidaţi şi în 2020 au primele şanse de a-şi reînnoi mandatele.

Evaluarea miniştrilor s-a făcut din motive politice şi electorale. Pe de o parte, Dragnea vrea să scape de cei care au îndrăznit să critice modul în care conduce partidul, iar pe de altă parte, sunt scoşi din guvern cei care se vede de la o poştă că nu au nicio chemare pentru acele funcţii.

Deşi face atâta caz de transparenţă, evaluările s-au făcut la secret. Nu se fac publice nici motivele demiterilor, cu excepţia unuia singur: nu au comunicat.

Deci cine nu vorbeşte nu-i potrivit pentru ocuparea unei funcţii. Nu mai este valabilă vorba „cine tace, face” sau „vorba multă, sărăcia omului”. În politică important este să vorbeşti, indiferent de ce faci sau nu faci.

Şi preşedintelui Klaus Iohannis i se reproşează că nu comunică, nu-şi exprimă opiniile în situaţii-limită, de criză. Comparat cu Traian Băsescu, preşedintele actual ar cădea la o eventuală „remaniere” bazată pe criteriul comunicării.

Cum şi cât vorbeşte primul minstru Dăncilă, ce spune şi cum spune Liviu Dragnea? Cât de buni comunicatori sunt? În comparaţie cu primarul general al Capitalei obţin note mici. Gabriela Firea a fost sabotată de conducerea partidului pentru că îşi făcea prea multă imagine.

PSD este un partid din ce în ce mai ciudat. Pe de o parte Liviu Dragnea este acuzat că are un stil de conducere dictatorial, pe de altă parte şefii de organizaţii judeţene au un cuvânt greu în decizia luată pentru remanierea miniştrilor de la ei din judeţ.

Anunţată ca o mică victorie, ca o dovadă a exigenţelor partidului faţă de demnitari, remanierea se dovedeşte până la urmă o simplă negociere, o reglare de conturi în interiorul PSD. Exclus de la procesul de evaluare, ALDE stă în expectativă.

În aşteptarea unor decizii din partea partenerilor, Tăriceanu avansează ideea unui „armistiţiu” între toate forţele politice în vederea preluării de către România a preşedinţiei Consiliului European.

Cu alte cuvinte, ALDE are în vedere probleme serioase, în timp ce PSD perseverând în greşeli, perpetuează o criză care, indiferent de numărul miniştrilor remaniaţi, are puţine şanse să fie depăşită.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş

Caricatura: Mihai MATEI