În perioada 25 – 31 iulie 2018 a avut loc un eveniment
literar remarcabil; o Tabără literară şi de creaţie, aflată la a doua ediţie.
„Tabăra prieteniei literare - De Amicitiae”, cum spune conceptul său
definitoriu, şi-a derulat lucrările la pensiunea Faur din localitatea Petreşti,
edificiu de bun gust şi îmbietoare atracţie, situat în sudul judeţului Alba şi
al municipiului Sebeş.
Evenimentul a dorit să adune, într-un peisaj binecuvântat,
scriitori, poeţi şi critici de toate vârstele literare şi din toate colţurile
ţării, dar şi din afară; diaspora scriitoricească fiind primită cu mult respect
şi fraternă dragoste.
Invitat doar prin hazardul unui concurs de împrejurări, am
avut plăcerea şi onoarea să cunosc şi să ascult literaţi din judeţele Alba,
Constanţa, Cluj, Maramureş, Olt, Vâlcea sau din Republica Moldova, precum şi pe
cei veniţi din Anglia, Austria ori Suedia. Cu toţii aparţinători la diferite
asociaţii (Asociaţia Pentru Civilizaţia Ortodoxă - ASCIOR), ligi (Liga
Scriitorilor Români – LSR) şi uniuni de creaţie, pornind de la cele cu caracter
local ori regional până la cele naţionale (Uniunea Scriitorilor din România -
USR) sau transnaţionale (Uniunea Scriitorilor de Limbă Română - USLR).
Dorind clar să realizeze o cât mai fertilă unitate în
diversitate, evenimentul a avut drept respectabili parteneri Uniunea
Scriitorilor de Limbă Română, Chișinău,
Clubul Artelor „Solteris, Mangalia”, Despărţământul „Vasile Moga” Sebeș, al vechii şi activei Asociaţii „Astra”,
Societatea „Românca”, Londra şi instituţiile de presă: „Mangalia TV”, şi Radio
TV „Unirea” din Austria.
Organizatoarea, amfitrioana şi animatoarea evenimentului,
impecabil manageriat, a fost scriitoarea şi poeta Mariana Moga din Sebeş. Nu de
una singură, desigur! Ajutată substanţial de prieteni, care nu se trag deoparte
la nevoie, dar şi devotatul, omniprezentul, mereu cu toată lumea atentul ei
soţ, domnul Cristian. Sunt convins că în echipa prietenilor s-au inclus şi
harnicii proprietari ai pensiunii care ne-au adăpostit şi hrănit exemplar,
convinşi că este mai rentabil şi omenesc „mai puţin de la mulţi, decât mult de
la foarte puţini”.
Cu toţii au reuşit să facă o treabă deosebită, cu costuri
minime şi muncă considerabilă, fără să apeleze la nici un buget local, regional
sau al altei structuri, deşi evenimentul, atât în formă, dar, mai ales, în
conţinut a fost dedicat măreţei sărbători a anului 2018 – Centenarul
Constituirii României Mari.
S-a citit, s-a recitat, s-a cântat, s-a plâns, s-au oferit
diplome, s-a discutat (formal şi informal) despre rolul artei şi condiţia
literaturii în epoca noastră, despre soarta limbii române şi nevoia sa de
chemaţi şi dedicaţi custozi, de nemurirea celor de la 1918, despre obolul adus
de sebeşeni atât în război cât şi la actul propriu-zis al Marii Uniri, despre
ce a însemnat, înseamnă şi va trebui să fie Sebeşul în viitor, despre
posibilităţi şi nevoi.
Mintea mi-a fost provocată de reflexiile scriitorului
umorist clujean Cornel Udrea (USR), ale criticului literar şi scriitoarei
Antonia Bodea (LSR), ale clujencei, critic literar şi poetă, Maria Vaida (Univ.
Cluj), precum şi ale tânărului şi dăruitului istoric sebeşean Mihai Octavian
Groza (Despărţământul „ Vasile Moga” Sebeş - ASTRA).
Auzul ne-a fost „pansat” de înalta sensibilitate şi gândire
a poeţilor: Emilia Dabu din Mangalia (USR), frământată că „amintirile-s
cărunte”, nu ezită să-şi scalde iubirile în neostoite zăpezi; ca şi sebeşeanca
Mariana Moga (USLR) ce stă la „vama dintre poluri” ca „ultim grănicer”; Nicolae
Bălţescu (USLR Chişinău), bocindu-şi soarta crudă a înstrăinatului de ţară,
neam şi limbă; veselul maramureşean Vasile Bele (LSR) asertând indubitabil
„frumos eşti grai românesc”; Doina Bonescu (Societatea Scriitorilor Olteni), ce
nu e „cea de ieri din noaptea lungă de tăceri”; clujeanul Alin Cucuruzan
(USLR), care îşi ia cuvintele drept „aripi pentru zbor”; Gelu Dragoş (USLR),
ale cărui „păsări hoinare zboară întruna peste cărări neumblate” ale
Maramureşului; constănţeanca Garofiţa Jianu (USRL), ce-nchide-n sine „cu reci
zăbrele dor nebun”; Romulus Moldovan (LSR), a cărui ţară „cu lacrimi şi sânge
udată prin jertfă-i străbun legământ”; Viorel Birtu Pîrăianu (Asociaţia
Scriitorilor de Limbă Română Quebec - Canada), la care „şi lacrima este un
cuvânt”, Nastasica Popa din Năvodari (ASCIOR), aflată-n „gara dintre vise” îşi
leapădă „haina de iluzii” şi soţii Constanţa Tanţi şi Constantin Triţă
(Asociaţia Rusidava Culturală) ale căror „iubiri nu vin de două ori”, fiindcă
„femeia-i poezia vieţii”; Ovidiu Vasile (LSR), umplându-şi „spaţiul dintre
veşnicii cu clipe din vecia existenţei”.
În sfârşit, dar nu la urmă, poetele Ionela Flood
(vicepreşedinta RTV „Unirea” din Wiener Neustadt - Austria şi preşedinta
Societăţii „Românca”) al cărei Parfum al Îngerilor „cu sânziene te aşteaptă
despletită să-i pui lumini în păr” şi Ana Podaru (USLR - Anglia), în ale cărei
„firimituri de fericire mereu răsare un lăstar, răsare pasărea de jar”.
Deosebită bucurie au constituit lecturile scriitorilor:
Vasilica Mitrea (USLR şi Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română Quebec -
Canada) a cărui mesaj îndreptător de lume este perpetuu moral, iar Basarabia o
rană ce-şi revendică vindecarea; Alexandru Găină (Anglia) cu ale sale reţete
culinare internaţionale şi Daniel Onaca (Suedia), ce nu uită de Banatul natal
nici în prezenţa distinsei şi discretei sale soţii suedeze.
S-au lansat volumele: Antologia Clepsidra cu sentimente,
apărută la editura Emma Books, coordonată de distinsa doamnă a poeziei
sebeşene, Mariana Moga şi Spinul din talpă, Editura Art Creativ, ce reuneşte
poezii, în limba română, din creaţia sensibilei şi greu încercatei Ana Podaru
(USLR Anglia).
Sufletele ne-au fost atinse de aripa îngerilor prin
glasurile de legendă ale copiilor din grupul vocal „Glasuri de argint” din
Vulcan, al cărui foarte tânăr solist este folk-ist-ul Sergiu Pârvulescu, nimeni
altul decât laureatul premiului întâi la Festivalul „Adrian Păunescu”, ediţia
2018, premiu adjudecat cu propria-i melodie, „mulată” pe versurile Anei Podaru
(Cuibul de ploşniţe). Solista Ileana Berki, formatoarea şi conducătoarea
grupului de copii „Glasuri de argint”, a încheiat seara de 26 iulie 2018
într-un concert susținut alături de
band-ul său.
În aceeaşi notă, în seara următoare, interpretul Aurel Gâţă
şi poetul Romulus Moldovan şi-au pus la dispoziţia creatorilor de frumos
încântătoarele lor melodii ardeleneşti magistral interpretate.
Seara de sâmbătă a fost marcată de un prelungit şi înălţător
moment de muzică şi poezie susţinut de participanţii la Tabără şi potenţat de
cereasca prestaţie a cantautoarei Corina Ofelia Corpodean.
Toţi îndrăgostiţi de artă, de frumos şi de bun gust,
constanţi în prietenie adevărată, nu au necesitat cheltuieli, mulţumindu-se
doar cu nesimulata noastră admiraţie susţinută de îndelungi aplauze şi directe
elogii.
În rezumat, a fost o revărsare de înaltă şi intensă
sensibilitate, de profundă şi dedicată simţire românească, de încântare
spirituală şi de stilat bun gust.
Dar, ca profesionist (sociolog şi economist) şi om care, pe
lângă munca la catedră (la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea
Hyperion) am cumulat constant (38 de ani) şi munca din administraţie (ca
executant ori în diferite demnităţi, obţinute numai şi doar prin concurs – da,
demnităţi obţinute prin concurs), nu pot să nu mă întreb de ce am putut să ne
bucurăm de un asemenea regal doar noi cei 33 de oameni care am fost prezenţi
acolo, când, de fapt, aceşti oameni deosebiţi își
dau osteneala, şi-şi exteriorizează înzestrările cu care au fost hărăziţi,
pentru toţi semenii lor (sau pentru cât mai mulţi). Ei dau şi nu cer nimic în
schimb!
De ce nu au asistat sute sau mii de sebeşeni ori din satele
adiacente, primiţi zilnic în săli ori alte spaţii, aparţinând administraţiei
publice şi oferite de aceasta, spre înălţarea sufletească a celor mulţi şi spre
aducerea aminte a vremurilor şi evenimentelor aniversate?
Nu ştiu câte evenimente dedicate CENTENARULUI a organizat
Sebeşul, dar ştiu că acesta ar fi fost unul măreţ, cel puţin sub aspectul
calităţii. De ce n-au fost prezenţi în nici o zi la eveniment, dacă nu primarii
din Sebeş şi localităţile vecine, măcar unii dintre şefii comisiilor de cultură
şi turism din cadrul respectivelor consilii locale? De ce Primăria Municipiului
Sebeş (sau alta din zonă) nu a fost partener al evenimentului?
Nici presa locală nu a fost interesată de eveniment. Doamne,
cum a ajuns actul de cultură în ţara asta!
Dacă doi vecini din marginea judeţului s-ar fi păruit din
pricina câinelui care a rupt gardul despărţitor, ar fi fost năvală de
jurnalişti şi concurs de metafore şi hiperbolizări. Dar pentru un atare act de
cultură şi patriotism … A fost mai mult decât benefică prestaţia mediatică a TV
Mangalia, care a difuzat profesional filmările realizate în cadrul
evenimentului, dar şi sprijinul discret dat de Radio TV „Unirea” realizatoarea
interviurilor individuale cu participanţii la Tabără.
De ce, atunci când au dorit să ne prezinte ce au frumos şi
interesant în zonă, organizatorii au trebuit să roşească (fără nicio vină), în
locul diriguitorilor turismului local, văzând şi auzind cum participanţii se
crispau când podelele maşinilor personale se loveau şi se zgârâiau de pietrele
şi bolovanii de pe drumurile (de numai câteva sute de metri) neamenajate, fie
şi superficial, sau când unele ambreiaje fumegau efectiv, frânate în pantă de
aceleaşi obstacole care le lipseau de contactul solid cu solul?
La comoara numită Râpa Roşie, pe care mulţi ar dori să o
aibă, câtă lume de pe pământ nu ar veni să admire superbele sculpturi cioplite
de natura însăşi, dacă cineva s-ar fi învrednicit (cu o investiţie minimă) să
amenajeze puţin drumul care duce acolo, să facă o mână curentă din nişte
prăpădite de ţevi cumpărate de la REMAT sau din nişte crengi care n-aveau cum
să devină cherestea, pentru a putea urca cât mai multă lume de toate vârstele
şi stările, spre podoabele amintite? Cât despre trepte (scări) pentru urcat …
ce să mai vorbim, doar nu suntem nemţi! O barieră automată, care să se deschidă
după introducerea câtorva monede sau bancnote, ar fi amortizat cheltuielile cu
drumul în mai puţin de un an, fără paznic profesionist şi fără firmă
păgubitoare.
Dacă ar fi fost prezenţi, mai marii turismului local s-ar fi
gândit că la casa memorială a Marelui Poet şi Filosof, cum îl numea Marin Preda
pe ilustrissimul Lucian Blaga, să „lucreze” o persoană care i-a citit opera
ori, măcar, să ştie cu exactitate titlurile şi în ce loc din casă se află unele
din operele marelui gânditor. Dar, mă rog, poate se va trezi şi Dumnezeul
Românilor şi va găsi un leac împotriva nepragmatismului, indiferenţei sau
neglijenţei, pentru a nu vorbi de dezinteres ori reacredinţă.
Dr. Vasile Burtea
Bucureşti, sept. 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu