Cine are dreptate?!

Când doi titani se luptă, luptătorii de rând se pitesc pe unde pot. Dacă nu-i putem numi „titani” pe ministrul Justiţiei şi pe procurorul general al României, atunci pe cine să-i numim ca atare? Ei se află în vârful piramiei trofice a Justiţiei, acea femeie legată la ochi, cu o balanţă perfect echilibrată în mână.

Tudorel Toader şi Augustin Lazăr. Doi jurişti de mare clasă. Două somităţi în materie. Formal, independenţi politic, dar fiecare apărat de una dintre cele două tabere politice. Sau, am putea admite, revendicat de câte o tabără politică.

Tudorel Toader a fost desemnat ministru în guvernul PSD-ALDE fără să fie membru de partid. Augustin Lazăr a fost propus în funcţia de procuror general în timpul guvernului Cioloş şi numit în funcţie de preşedintele Klaus Iohannis.

Aşadar, din punct de vedere politic, fiecare dintre ei a fost asumat de o tabără. În această fază a meciului fiecare are susţinătorii lui. PSD şi ALDE îi dau dreptate lui Tudorel Toader, în vreme ce PNL şi USR sunt alături de Augustin Lazăr. Tot aici ar trebui să-l includem şi pe preşedintele Iohannis.

Lista semnată de magistraţii care îşi arată susţinerea faţă de procurorul general nu o ia nimeni în seamă. Deciziile le iau alţii, factorii politici, cum se spune. Dacă femeia care reuşeşte să ţină balanţa dreaptă chiar legată la ochi ar exista în realitate, oare cui i-ar da dreptate?

Când îl asculţi pe ministru, îi dai dreptate. Când vorbeşte procurorul general şi lui îi dai dreptate. Şi unul şi altul este la fel de convingător.

Dar legea, la fel ca în cazul procurorului şef al DNA, pare să fie de partea ministrului. În ciuda opoziţiei preşedintelui, până la urmă Laura Codruţa Kovesi a fost revocată din funcţie.

CCR i-a forţat preşedintelui mâna şi acesta a semnat decretul de revocare.

Procedura este la fel în cazul procurorului general. Istoria nu se repetă punct cu punct. Dacă de data aceasta deznodământul va fi altul? Ce şanse sunt ca procurorul general să rămână pe funcţie?

După evaluare, raportul este clar, fără echivoc. Există un precedent, la DNA. Singurul lucru care se poate schimba este atitudinea preşedintelui. După revocarea şefei DNA, preşedintele şi-a pierdut popularitatea în rândul societăţii civile, a protestanţilor, a partidelor de opoziţie.

Figura se repetă. Va avea preşedintele curajul să procedeze altfel?

Există, totuşi, o mică-mare diferenţă. De data aceasta face parte din caz. Numele lui este vehiculat în dosarul de candidatură al procurorului general.

Acest lucru îl pune într-o situaţie dificilă. Dacă nu-l revocă se va spune că are o datorie faţă de procurorul Lazăr. Dacă îl revocă va trezi nemulţumirile susţinătorilor săi.

Pe de altă parte, PSD amână remanierea. Poate aşteaptă finalul luptei ministrului Toader.

Este posibil ca şi el să fie pe lista remaniaţilor. Liviu Dragnea nu pare să fie foarte mulţumit de ritmul în care se mişcă singurul ministru neafiliat din guvern. Şi-ar fi dorit ca acesta să formuleze şi să promoveze legea amnistiei şi graţierii.

Tudorel Toader îşi joacă rolul cu o abilitate de mare politician. Nu-i lipseşte nici inteligenţa, nici maliţiozitatea pentru a fi un adversar de temut.

Practic, de când a fost numit ministru ţine agenda publică, atrage atenţia opiniei publice asupra problemelor din Justiţie, şi implicit asupra problemelor juridice ale lui Liviu Dragnea.

Dacă nu este deja pe lista miniştrilor propuşi pentru remaniere, cazul său cu siguranţă s-a discutat în PSD.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş