Cârmuitorii de-s corupți,
norodu-i cu nădragii rupți...
Motto:
„Patria se
cheamă norodul,
iar nu
tagma jefuitorilor!”
Tudor Vladimirescu
Se
împlinesc, iată, două veacuri de când Tudor Vladimirescu a definit patria în
acest chip nemuritor – prin identificarea ei cu norodul sau poporenii,
nicidecum cu tagma jăpcașilor,
însă actualii cârmuitori ai României
n-au renunțat nicicât la
năravurile fanariote (minciuni cu carul, furtișaguri pe rupte, trădări, ipocrizie, izmeneală), ba chiar
au nerușinarea să creadă despre ei
că sunt providențiali și că, drept aceea, reprezintă nucleul legitim-privilegiat
al acestei nații. Adică ceva de felul
următor: este treaba voastră dacă voi (grosul românilor și cvasitotalitatea oficialilor europeni) nu ne mai vreți, atunci când în mâinile noastre necușere este pâinea și cuțitul
acestei demo(no)crații
originale, care ne permite (pentru că putem) să-i curățăm de marile păcate pe ortaci prin legi și ordonanțe
anume ticluite, la fel cum ne permite să le venim de hac cârtitorilor interni
prin interzicerea protestelor spontane în raza orașelor (evident, nu și la marginea localităților sau în pustietăți), iar cârtitorilor de la Uniunea Europeană să le-o
tuflim în față fie prin
neîndeplinirea, fie – cel mai des – prin ignorarea recomandărilor făcute de ei
cu un supărător ton de stăpâni. Păi ce, România este o colonie și noi, copiii săi doldora de nelegiuri și favoruri, niște slugi?!
Îndeosebi
anul acesta, când țara - cu
alde ăștia în fruntea mesei cu
bucatele tot mai scumpe din pricina invidiei (sic!) neprietenilor (leul în
cădere, curentul și
combustibilul în urcare, pesta porcină în destrăbălare, competența guvernamentală în agonie) - va sărbători veacul de
singurătate al unirii dezbinătoare între cei care au și al dezbinării unificatoare între cei care vor să aibă,
veac început cu venalitatea din perioada interbelică, continuat cu ticăloșenia bolșevismului
și încheiat cu hiperticăloșenia postdecembrismului...
Da,
deoarece părerea autorizată a poetului Octavian Goga (premierul României în
perioada 28 decembrie 1937 – 11 februarie 1938) constituie un serios motiv de
îngrijorare pentru cetățenii cu
cap (încă de-atunci corupția
politicienilor era cel mai îndrăgit „sport” național!), sintagma „era ticăloșilor” învederează revolta scriitorului Marin Preda
împotriva făcăturilor ceaușiste
și actuala cumetrie
pesedisto-aldistă, cea mai agresivă formă politică a postdecembrismului
eminamente ruinător, ilustrează în chip sfidător că face tot ce-i stă în putință ca România să devină raiul răufăcătorilor printr-o
legislație adecvată și prin mișelnica
răsturnare a scării valorilor moral-spirituale.
Ăsta, de
altminteri, este motivul pentru care megapungași precum Liviu Dragnea și Darius Vâlcov, deja condamnați în prima instanță, țin cu dinții de actualele funcții decizionale în statul paralel (cu presantele trebuințe ale nedescurcăreților): știu
foarte bine că pentru ei nu există cale de întoarcere și că numai din aceste poziții pot trage sforile juridice pentru a-și salva pieile scârboase!
De-abia
privite din acest unghi al neobrăzării politrucianiste, toate acțiunile întreprinse în ultimii doi ani de către
majoritatea șparlamentară a
lighioanei tricefale Iordache-Nicolicea-Șerban Nicolae și a Tetelului de la Justiție dobândesc logica și coerența
abominabilului în expansiune pentru neam și țară:
neguroasa (la propriu și la
figurat) Ordonanță 13 a lui
Iordache din februarie 2017, destructurarea Direcției Naționale
Anticorupție (DNA), la fel de
neguroasa Ordonanță 92/2018
a Tetelului, întru subordonarea procurorilor de către scula politică de la
Justiție, recentul atac la
baionetă al Tudorelului împotriva procurorului general Augustin Lazăr etc. Mai
rămâne ca onctuosul Tudorel Toader să-l evalueze pe președintele Iohannis, pentru ca pe urmă, (ne)mulțumit de cele constatate și, ca de obicei, fără să țină cont de avizul consultativ al Consiliului Superior al
Magistraturii sau de recomandările Comisiei de la Veneția, să solicite esenței parlamentare Dragnea-Tăriceanu, dacă nu revocarea din
funcție (cine naiba să semneze
decretul de revocare?), atunci măcar suspendarea sa.
Și când te gândești că toate astea se întâmplă cu doar două luni înainte
ca lamentabilul guvern al României să preia președinția
rotativă a Consiliului Uniunii Europene, vasăzică acuma când ochii tuturor oficialilor europeni sunt
critic ațintiți asupra puterii, opoziției și
organizațiilor neguvernamentale (românești și etnice
sau supraromânești),
actori care pretind că ne reprezintă!...
N.B.:
Apropo de jefuirea României, spuneam și cu altă ocazie (vezi articolul Năucitorul progres al jefuirii României) că profesorul prahovean
Eugen Stănescu a raportat toate monezile și alte forme de plată la aur, ajungând la următoarele
concluzii:
1)Din
anul 1415, dată la care românii au început să plătească tribut turcilor, și până la 1877, anul în care și-au redobândit independența, otomanii, austriecii și rușii
au jefuit principatele românești
de echivalentul a circa 1200 tone aur.
2)Din
1877 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, prin
atotputernicele companii străine din perioada interbelică și prin uriașele despăgubiri de război, jaful României a fost de
aproximativ 12.500 tone aur, adică de 10 ori mai mare într-un interval de timp
de aproape șase ori mai mic! Firește, în averea sustrasă nu intră tezaurul României în
valoare de 93,4 tone aur, pe care cârmuitorii de la acea dată (decembrie 1916 și iulie 1917) l-au trimis la Moscova, adică l-au făcut
cadou rușilor, și din care au fost recuperate doar 33 de kilograme.
3)După
redresarea economică din perioada ceaușistă, în cei aproape 29 de ani de postdecembrism, numai
prin transnaționale s-a furat de
3,3 ori mai mult decât în 530 de ani, adică 46.000 tone aur, ceea ce reprezintă
echivalentul a circa 2000 de miliarde euro! Și, atenție,
fără a pune la socoteală enormele prejudicii provocate de aleși și ciracii lor
prin tâlhării, incompetență și încurajarea nemuncii (peste 1200 de întreprinderi
industriale desființate,
agricultura paradită, transporturile mătrășite și
milioane de asistați din
punct de vedere social).
Elocvent,
nu-i așa?...
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
27 oct. 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu