miercuri, 31 octombrie 2018

Scrisoarea lui Ciprian Jichici către parlamentarii români

“Eu cred că nu putem să punem egalitate între un  demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un  cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic”, şamd. - deputat în Parlamentul  Romaniei.

Replica:

„Ce  răspundere extraordinară ai tu, nesimţit ordinar ce eşti, acolo unde mănânci,  dormi şi votezi cum îţi ordonă şeful tău (din partid, din servicii, sau de unde  o fi)? Cu ce eşti tu mai presus de mine?! Hai să vedem...
Sunt cadru didactic  universitar, cu vechime de 15 ani, la care se adaugă şi cei petrecuţi pe băncile  facultăţii.
Am fost olimpic naţional la 5 materii în liceu, am luat atâtea  premii că nici nu le ştiu din cap. Pasiunile mele ştiinţifice sunt cloud  computing, data mining şi fizică cuantică. Ştii ce înseamna vreunul dintre  aceşti termeni, măi infatuat ordinar ce eşti?
Cu asta am lămurit-o, hai să mergem mai  departe. Am construit de la zero (fără tata şmecher, securist, primar etc...) o  firmă care a împlinit anul trecut 15 ani. Lucrează numai în privat, nu dă  tunuri, îşi plăteşte toate impozitele. Sunt recunoscut internaţional ca unul din  cei mai buni specialişti IT în aria mea de competenţă.
Vorbesc anual la câteva zeci de  evenimente naţionale şi internaţionale, şi asta nu pentru că "dă bine" să fiu invitat, ci pentru că oamenii sunt interesaţi de ceea ce spun. Tu ce ai realizat,  mai extraordinarule?
Sunt zile în care lucrez până la 10-12 ore. Multe dintre  weekend-urile mele sunt presărate cu activităţi profesionale. Să nu mă înţelegi  greşit, profitorule, nu mă plâng şi nu mă victimizez. Fac ceea ce fac şi cât fac  pentru că îmi place foarte mult. Mă pricep bine, am rezultate şi satisfacții.
Produc pentru mine, pentru cei care depind de mine (colegii mei de la firmă,  partenerii de business) şi pentru statul român.
Plătesc impozite pe venituri, pe  clădiri, pe profit, TVA, taxa de drum, acciză pe combustibil, şi multe altele.
PLĂTESC, înțelegi lipitoareo? Îmi justific existenţa în această societate, şi,  muncind pentru mine şi familia mea, contribui la bunăstarea comunităţii. Tu câte  ore munceşti pe săptămână, extraordinarule responsabil?
Că te văd aproape în  fiecare miercuri în avion, şi nu în ăla care aterizează la  Bucureşti.

Ai dreptate, nesimţitule, nu se poate pune semnul egal între noi", scrie tânărul  timișorean.    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu