“Eu cred că nu putem
să punem egalitate între un demnitar,
înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer,
medic”, şamd. - deputat în Parlamentul
Romaniei.
Replica:
„Ce răspundere
extraordinară ai tu, nesimţit ordinar ce eşti, acolo unde mănânci, dormi şi votezi cum îţi ordonă şeful tău (din
partid, din servicii, sau de unde o fi)?
Cu ce eşti tu mai presus de mine?! Hai să vedem...
Sunt cadru didactic
universitar, cu vechime de 15 ani, la care se adaugă şi cei petrecuţi pe
băncile facultăţii.
Am fost olimpic naţional la 5 materii în liceu, am luat
atâtea premii că nici nu le ştiu din
cap. Pasiunile mele ştiinţifice sunt cloud computing, data mining şi fizică cuantică.
Ştii ce înseamna vreunul dintre aceşti
termeni, măi infatuat ordinar ce eşti?
Cu asta am lămurit-o, hai să mergem mai departe. Am construit de la zero (fără tata
şmecher, securist, primar etc...) o
firmă care a împlinit anul trecut 15 ani. Lucrează numai în privat, nu
dă tunuri, îşi plăteşte toate
impozitele. Sunt recunoscut internaţional ca unul din cei mai buni specialişti IT în aria mea de
competenţă.
Vorbesc anual la câteva zeci de evenimente naţionale şi internaţionale, şi
asta nu pentru că "dă bine" să fiu invitat, ci pentru că oamenii sunt
interesaţi de ceea ce spun. Tu ce ai realizat,
mai extraordinarule?
Sunt zile în care lucrez până la 10-12 ore. Multe
dintre weekend-urile mele sunt presărate
cu activităţi profesionale. Să nu mă înţelegi
greşit, profitorule, nu mă plâng şi nu mă victimizez. Fac ceea ce fac şi
cât fac pentru că îmi place foarte mult.
Mă pricep bine, am rezultate şi satisfacții.
Produc pentru mine, pentru cei care depind de mine (colegii
mei de la firmă, partenerii de business)
şi pentru statul român.
Plătesc impozite pe venituri, pe clădiri, pe profit, TVA, taxa de drum, acciză
pe combustibil, şi multe altele.
PLĂTESC, înțelegi
lipitoareo? Îmi justific existenţa în această societate, şi, muncind pentru mine şi familia mea, contribui
la bunăstarea comunităţii. Tu câte ore
munceşti pe săptămână, extraordinarule responsabil?
Că te văd aproape în
fiecare miercuri în avion, şi nu în ăla care aterizează la Bucureşti.
Ai dreptate, nesimţitule, nu se poate pune semnul egal între
noi", scrie tânărul timișorean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu