O
întrebare către Vladimir Putin
Prin anii 1950-1960, pe când eram elev la liceu în orașul
de sub Dealul Viilor, învățam la școală că America este imperialistă, iar URSS,
adică Rusia este o țară democratică care eliberează popoarele.Pe atunci, ca
elev nu am încercat să deslușesc adevărul din propaganda comunistă. Mai târziu,
ca student, am încercat să pun cap la cap minciuna și adevărul susținut cu
multă ardoare și de unii scriitori români, precum Mihai Sadoveanu, M.Beniuc,
Veronica Porumbacu, Maria Banuș etc.
Având ocazia, prin
colegul Radu Vasile, viitorul prim ministru al României, să cercetez biblioteca
tatălui său Ion Vasile, avocat, fost deținut politic, am citit cu mare interes
despre istoria Rusiei.Astfel am citit, prin 1958 “Testamentul lui Petru I”..Elaborat în 1725, Testamentul lui Petru I țarul
Rusiei, care a trait între anii 1672-1725, a fost adus la Paris în anul 1757 de
către ambasadorul Franței la Petersburg și predat Regelui Ludovic al XV-lea.
Acest document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu
mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate
din Europa, de politicieni, istorici și oameni de cultură.Considerat
de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezintă un text a cărui
valoare rezidă în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor către
urmași elaborate de țar sau atribuite acestuia.Implicațiile pentru actualitatea
geopolitică internațională și, în particular, pentru cea românească, sunt extraordinar
de importante, permițandu-ne să întelegem multe lucruri care se întampla, acum,
sub ochii noștri.
In
numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii
nostrii moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusești.
Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne,
îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în
viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, ca națiunile Europei au
ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmeaza
dar, a fi ele subjugate de un popor tânar și nou, cand va ajunge la întregimea
creșterii sale și va căpăta toată a sa putere …
Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o
vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea
stârpită.
Eu le las instrucțiunile
urmatoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte ca să le
păzească cu statornicie.
A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei
pururea deprinși la război … Războiul să ajute păcii, in interesul
întinderii Rusiei și a înaintării ei în inflorire.
Am extras acest fragment din Testamentul țarului
Petru I pentru a arăta că, începând cu Lenin, continuând cu Stalin până la
“țarul “ Vladimir Putin au îndeplinit, pas cu pas, Testamentul lui Petru I. Cu
un singur amendament:Germania
i-a dat trenul blindat comunistului Lenin pentru a destabiliza armata țaristă
aflată în război cu armata rusă.Însă, Leniu cu nume de Ulianov, a contribut din
plin la impunerea bolșevismului în Rusia.
Datorită politicii de expansiune a
Rusiei, care se aubotezase URSS, Armata Roșie a ocupat următoarele țări: Ucraina cu capitala la Kiev, Belarus cu capitala
la Minsk, Uzbekistanul cu capitala Tașkent, Kazahă cu capitala Almatî, Georgia
cu capitala la Tibilisi, Azerbaidjan cu capitala la Baku, Lituania cu capitala
la Vilnius, Moldova României cu capitala la Chișinău, Letonia cu capitala la
Riga, Kirkizia cu capitala la Bișkek, Republica Tadjikă cu capitala la Dușanbe,
Armenia cu capitala la Erevan, Turkmenia cu capitala la Asgabat și Estonia cu
capitala la Tallinn.
Statele
Unite ale Americii nu cucerise și nu a cucerit nicio țară, însă propaganda
mincinoasă a Rusiei (URSS ) spunea că SUA este imperialistă. Așa ne-a
îndoctrinat politica comunistă pen oi din generațiile anilor 1945- 1990
Având
în vedere acest adevăr istoric de ce se teme Putin de NATO când această organizație militară defensivă
nu a cucerit niciodată un teritoriu străin? Însă, iată, Rusia a făcuto, chiar
în urnmă cu câțiva ani, cucerind Crimeia.Vorba proverbului românesc: Hoțul
strigă hoții!
.Cercetnd
cărțile vechi pe care le avea avocatul Vasile, tata lui Radu Vasile, fostul
prim ministru al României, am descoperit
în acele cărți ideile Testamentului lui Petru cel Mare, pe care le
regăsim în politica externă a Rusiei de-a lungul secolelor XVIII-XX precum și
la începutul mileniului 2.Devenită mare putere europeană în urma victoriei
lui Petru la Poltava din anul 1709
asupra lui Carol XII al Suediei, Rusia nu a încetat niciodata să urmărească
obiectivul expansiunii sale spre Vest si Sud-Vest, țintind în mod special
Europa Centrală, Constantinopolul și țărmurile Mării Adriatice.Nenumăratele
războaie împotriva Imperiului Otoman, aflat în decădere, au avut drept
efect creșterea treptată a influenței rusești în țările Române și Peninsula
Balcanică. In urma razboiului ruso-turc din anii 1806-1812, turcii cedează
rușilor Basarabia, după negocierile conduse din partea rusă de generalul
Kutuzov. Rușii ceruseră anexarea întregii Moldove și numai vestea iminenței
razboiului cu Napoleon îl face pe țarul Alexandru I să-l recheme
urgent pe Kutuzov la Moscova, Rusia mulțumindu-se doar cu anexarea
Basarabiei.Dupa un nou razboi ruso-turc, din perioada 1821-1829, încheiat cu pacea de la Adrianopol,
Grecia devine independentă, Serbia își dobândește autonomia iar Țarile Române
intră sub protectorat rusesc, administrarea lor făcându-se conform
Regulamentului Organic.Amenințat de expansiunea rusească spre Balcani și
Dardanele, echilibrul european mult dorit de puterile occidentale, este pe cale
să se deregleze. Franța, Anglia și Piemontul alături de Turcia reușesc, în urma
razboiului Crimeei (1854-1856), să stăvilească un timp expansionismul rusesc.
Pacea de la Paris (1856) a consfințit redobândirea de către Moldova a
trei județe din sudul Basarabiei, Rusia pierzând astfel, pentru scurt timp,
controlul gurilor Dunării.In anul 1877, rușii declanșează un nou război împotriva
Imperiului Otoman. Profitând de aspirațiile spre independența a Principatelor
Unite, trupele rusești obțin dreptul de a trece pe teritoriul românesc, spre
Dunăre. Sub comanda Principelui Carol, trupele rusești și românești obțin victoria
asupra turcilor, rusii uită repede de aportul decisiv al armatei române în obținerea
victoriei și își păstrează trupele în Principate, ca ocupanți, chiar după
terminarea completă a ostilităților. A fost necesară intervenția Cancelarului
Germaniei Bismark pentru a-i obliga pe ruși să părăsească România dupa ce
pricinuiseră țării mari pagube. Rușii ar fi vrut să se îndrepte spre Dardanele,
dar prezența unei puternice flote britanice în zonă i-a făcut să se răzgândească.
Congresul de la Berlin din 1879, punând capăt războiului ruso-româno-turc, a
consfințit independența României și, drept "recompensă" pentru
aportul la înfrangerea turcilor, se răpește din nou țării cele trei județe
din sudul Basarabiei pe care le iau rușii.Infrangerea suferita în războiul ruso-japonez
din anul 1905 precum și revoluția antițaristă din același an opresc pentru un
timp expansiunea rusească din Europa, iar insuccesele militare din timpul
primului război mondial și declanșarea revoluției bolșevice în 1917 par a
schimba politica Rusiei, guvernele comuniste , instalate la putere prin forță și
teroare, fiind preocupate temporar de menținerea puterii sovietice, extrem de
șubreda câțiva ani. In perioada 1917-1940, sub dictatura partidului
comunist condus de Lenin, apoi de Stalin, au loc cumplite crime de masă,
milioane de oameni fiind uciși de represiunea împotriva celor ce se opuneau
politicii partidului precum și de foametea care se instalase în întreaga Rusie.
Așa numita politică leninistă de autodeterminare a naționalităților s-a dovedit
a fi o vorba goală, imperialismul rus continuând să se manifeste împotriva
unora din republicile sovietice ce se doreau independente, puterea de la
Moscova menținandu-le cu forța în cadrul Uniunii. Nici alipirea Basarabiei la
patria muma România din1918 nu este
recunoscută și a fost necesară intervenția eroica a trupelor românești pentru
alungarea bandelor bolsevice ce invadaseră provincia românească.
In august 1939, sinistrul pact
Molotov-Ribentrop a dat frâu liber atât expansionismului hitlerist cât și celui
sovietic, Germania si Uniunea Sovietica atacând Polonia și impărțind-o (asa cum
s-a mai întamplat de trei ori în secolul al XVIII-lea). La scurt timp dupa
aceea, în noiembrie 1939, sovieticii atacă Finlanda și cu toata rezistența
eroică a finlandezilor le impun să cedeze doua provincii din vecinatatea
frontierei commune, în martie 1940..In iunie 1940, vine rândul României, careia
sovieticii îi adresaseră un ultimatum pentru cedarea Basarabiei, nordului
Bucovinei și ținutului Herța. Coplesită de amenințări, inconjurată numai de
neprieteni și abandonată de marile puteri occidentale, țara noastră cedează
cele trei teritorii românești. Tot în vara anului 1940, sovieticii ocupa Tarile
Baltice, Expansiunea rusească, intreruptă un timp, reâncepuse.
Proiectul nebunesc al desfranatului
țar avea însa o slăbiciune fundamentală pe care nici el și nici urmașii săi nu
o luaseră în calcul; imposibilitatea de a ține, pentru foarte mult timp, în
chinga unei terori demențiale, sute de milioane de oameni. Dupa mai bine de 40
de ani de dictatura feroce, în care căpeteniile comuniste au angajat cea mai
mare parte a efortului Rusiei și țărilor satelite spre înarmare, spionaj,
terorism intern si extern, diabolicul mecanism al expansiunii mondiale s-a
gripat iar, dupa 1989, imperiul a inceput sa se dezintegreze.
Există opinii, recent publicate în
presa noastră, privind necesitatea corectarii "erorilor" de dupa 1990
a politicii Romaniei față de Rusia. După părerea unor foști diplomați, aceste
"erori" constau în nevalorificarea posibilităților de a colabora
amical cu marele vecin de la răsărit, a cărui prietenie ar fi benefică țării
noastre, pe plan economic, politic și cultural. Fără îndoială că orice acțiune
care poate duce la îmbunătățirea relațiilor romano-ruse este salutară. Dar
umbra lui Petru cel Mare și a Testamentului său ne obligă să fim prudenți și
realiști. Recenta criză a relațiilor dintre România și Republica Moldova, cu
consecințe dureroase în primul rând pentru frații noștri de peste Prut, este
fără îndoială comandată de la Moscova. Așa cum, la punctul 3 al Testamentului
său, Petru cel Mare îi învață pe urmașii săi să se amestece "in toate
pricinile și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care fiind mai
aproape, interesează mai cu seama". Iar Moldova, din nefericire, e foarte
aproape de Rusia … și, în calea ei …
Un paradox prin care trece Rusia
este, prin faptul că a cucerit atâta teritoriu, dar poporul
trăiește tot mai prost. Conducătorii acestui imperiu agresiv n-a înțeles că nu
poate exista o țară mare și bogată cu un popor sărac?
Domnule Putin, de ce nu doriți să
trăiți în armonie cu Europa? De ce ne forțați să cheltuim, sau să cheltuiți,
sume importante pe armament în loc să le folosiți, să le folosim în
prosperitatea popoarelor?
Al.Florin
Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu