luni, 23 mai 2022

Semnal editorial; autor Vasile Bele

 


AURA CREIȚARU

PREZENTUL DINTRE CLIPE


 

Motto:

„Între

ieri și mâine

între atunci și cândva

pulsează continuu prezentul din noi -

gânduri fluide din interior spre lume și înapoi

Cred că știi cum preluăm

îmbrățișăm

simțim

prelucrăm

iubim

selectăm

împărtășim

trimitem spre nicăieri să-și caute drum

pachete de clipe

egale

cuminți că niște sfinți

sau rebele -

uimitoare culori și parfum".

(Aura Creițaru, Prezentul dintre clipe)

Volumul cu același nume, „Prezentul dintre clipe", aparține poetei Aura Creițaru.L-am primit cu „dedicație și iscălitură", în urmă cu ceva vreme, chiar de la autoare. Ne-am cunoscut la Brașov. Am făcut schimb de carte. Bucurie și deoparte și de alta. În puținul timp cât ne-a fost dat să îl petrecem împreună, în cadrul întâlnirii literare organizate de editorul Trandafir Sîmpetru - Campionatul Mondial de Poezie, mi-am dat seama că este un om minunat. Acum, citindu-i frământările sufletești, mi se confirmă părerea formată.Scrie profund și în profunzime. Deja are drumul său format în cadrul literaturii.

O poezie de înaltă ținută și valoare. Cele câteva zeci de poezii, din volumul „Prezentul dintre clipe", apărut la Editura Detectiv literar, București, 2021, 136 p., ISBN 978-606-021-131-0, confirmă părerea mea. Foarte frumos conceput, volumul Aurei Creițaru, beneficiază de un„Cuvânt de autor" și de câteva ilustrații grafice aparținând lui Gheorghe Ciobanu - cel care a conceput inclusiv coperta.

Viața are un început, oriunde te-ai afla, dar despre sfârșit nu se știe mai mult decât despre eternitate. Așa încât, putem mai degrabă vorbi (gândi) despre viața dintre clipe, ca fiind timpul nostru Prezent", afirmă autoarea, în cuvântul Domniei Sale.

Câteva dintre poemele cuprinse în volum sunt traduse și în limba engleză. Ea, (traducerea) aparține lui I. C... Dau câteva exemple: „Dincolo de ochiul pineal - Beyond the pineal eye", „Din dragoste de toamnă - Out of love for autumn", sau „Dor de prezentul continuu - Longing present continuous", din care citez doar câteva versuri:

„Câteva semne sigure pe ele,

pesemne s-au înstăpânit pe retina amintirii

prin irișii privindu-se duios printre

petale emoționate

surprinse toate

în dans nuptial al fluturilor pereche - n

primul nostru trandafir roz"

.........

„A few signs

clearly sure of themselves

took hold of my memory's retina

through the irises looking at each other endearingly

and

truly willing to let the amazed instant fall in love

with them".

Volumul are două părți/capitole. Prima parte a numit-o: „Flori de nuferi astrali", iar cea de a doua parte se numește: „Vocabule în travesti" (1994-2002) și sunt „încadrate" de un motto, ce aparține lui George Vioreanu - profesor, publicist, scriitor (d. 2009), care scrie în revista „Școala buzoiană", nr. 11-12/1999, un articol numit chiar așa - „Vocabule în travesti", cu referire la poeta Aura Horhocea (zic eu, Aura Creițaru, iar dacă greșesc îmi asum culpa!), următoarele: „Poetesele seduc cuvintele aidoma seducției de (din) viață. Așa ajung la un suflu liric seducător, notă originală a doamnei Aura Horhocea. Un descântec, încântare pentru lectură. Așa ajungi să te întrebi de ce atâta reținere în dezvăluirea scrisului său? În afișare publică... Poezia intimă, despre viață adică, nu e de-ajuns numai pentru sine, ci merită o dezavuare sau admirare publică. Așa am ajuns la această pagină de versuri adevărate, profunde, delicate trăiri ale unei poetese autentice, Aura Horhocea", (p. 85).

În secțiunea „Addenda", dinspre finalul volumului, aflăm date despre autoare... Da! M-am convins! Așa este. Aurica Horhocea este de fapt Aurica Creițaru - Aura Creițaru numele literar. Profesor de fizică și chimie, președinte al Fundației „Adolescența", editor, poet, publicist, promotor cultural, cu un master la Universitatea de Nord, Baia Mare - Catedra UNESCO (2001); redactor-șef revista „Oglinda", director al publicației „Școala buzoiană - publicație oficială a CCD Buzău (Casa Corpului Didactic)”.

Colaborează intens cu reviste didactice și cultural-științifice, coordonează proiecte literare, participă la manifestări, tabere de creație, simpozioane, lansări de carte și reviste, vernisaj de expoziții naționale și internaționale (Grecia, Germania).

Ce mi-a atras atenția în mod special este poemul „Copacul întors", o „paralelă" a Facerii celor șapte zile. Interesantă abordare. Îmi place, sincer! Găsesc substanța literară și acesta este motivul principal care mă face să mă atașez de volum.

„În prima Zi

m-au mâhnit dârele rănite

în a doua mi le-am spălat în spuma mării

(...)

a treia zi mi-am îngropat semințele

(...)

a patra Zi

prea devreme

prea adânc subpământul

în ziua a cincea m-am trezit

mirat de lumină și coroană

(...)

În ziua a șasea

am primit darul fructificării

(...)

în Ziua a Șaptea

sunt copacul întors

în rădăcinile mele

aici pentru tine

Călătorule!", (p. 124-125).

Excepțională ideea Facerii.Fiecare Zi cu pasul existențialist. O poeta de o finețe aparte. O poeta sensibilă care-și croiește cu o modestie ieșită din comun, propriul drum. Un drum în/înspre Cuvânt, care pare poleit cu aur - Adevăr și Credință...

Aura Creițaru e o poetă strict autentică.În volumul Prezentul dintre clipese remarcă diversitatea jocului auctorial, temporal, atemporal și pregnant. Polisemia nu exclude naturalețea exprimării, potrivit și cu modul coincidenței opozițiilor. Numeroase sunt trăirile și nuanțele emoționale, cum mărturisește însăși autoarea: uimirea, bucuria, dorul, nostalgia, exaltarea, îndoiala, mâhnirea, grația", afirmă Constantin Trandafir (coperta IV), despre autoare, lucruri perfect legitimate.

Voi finaliza, citând din poemul „De aceea, Poetul", un Ars Poetica, în fapt, lăsându-vă Dumneavoastră posibilitatea de a vă convinge despre profunzimea, și în același timp, sensibilitatea scrierii Aurei Creițaru, lecturând întreg volumul.

„Nimeni nu a înmulțit poezia

Inspirația ei a fructificat darul genetic

trăind întrupată printre noi

îndrăgostibilă

Unii au îmbrățișat-o cu rime

au învățat-o să danseze ritmat

iar alții au reinventat versul

și libertatea de împerechere

În vecii vecilor

De aceea,

de la facerea lumii încoace

poetul s-a născut visător și romanțios

Inventează metafore rare și seduce

în toată splendoarea Cuvântului originar!".

Felicit autoarea pentru această apariție editorială și o asigur de respect profund. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a învrednicit întâlnirea noastră, devenind prieteni. Așteptăm vești literare fiind convins de energia pozitivă care o aveți, mai ales în plan literar. Și nu uitați invitația de a ajunge în Maramureș este mereu valabilă...

 

Chiuzbaia, 22 mai 2022

 

ANIVERSAREA ANOTIMPULUI

(de aurageea)

 

Acum sunt

magnolia

în plină floare

 

de cireș

alb parfum

de eram

 

lunecuș

de priviri peste ram

mă visam

 

Dar

eu sunt

doar o boare

de vânt

liniște de cuvânt

 

de poem

doar un stih

pe arcuș

 

În urcuș o să-mi chem

încă-un an...

mai boem

 

SPERANŢA FEMEII FĂRĂ VÂRSTĂ

 

L-am cunoscut pe don quijote

fără rosinantă şi fără scutier -

doar morile de vânt şi poetul speranţei

Un autograf pecetluia înţelepciunea de visător

împăcată cu raţiunea plină de griji

 

Aşa am început să înţeleg că

pot fi o femeie fără vârstă

cu ridurile grijilor ocolite

de tristeţi şi

chiar acoperite de tăceri

 

M-am înrudit în felul meu cu don quijote

cu nemărginirea lui

 

Acum rotesc după voie

morişca ce macină timpului

nisipuri mişcătoare de lacrimi,

apăsând la nevoie

butonul în sensul potrivit de mers

 

Viaţa sau moartea - două stări alotropice

ale aceluiaşi vis lăsat de Dumnezeu moştenire

speranţei femeii fără vârstă

(din vol. „Prezentul dintre clipe", Ed. Detectiv Literar, Bucureşti, 2021)

 

DISCREŢII*

(autorAura Creiţaru)

 

Se știe sau încă se cercetează că

în mijloc de haos

dintr-o scânteie şi două luturi proaspete

cu un adaos de săruturi duioase

se nasc constelații cu sori și planete

 

Dacă fărâme de lut

sunt părți discrete în univers

atunci şi unda de ultraviolete

care le poartă la vale prin timp

e un flux de discreţii fluide și rostogoale

 

Chiar şi el

firul de praf, măcinat din piatră

e purtător de timp şi lumină

de undă lină în vârf de săgeată -

un fel de izvor material cu vibraţii

în stare să devină iubitor

 

Când tu, Ființă

simţi freamăt de val pustiului când

întregul se-mprăştie-n fărâme silențioase

până la stropi sau pulberi zgomotoase,

tu afli porțiile Lui originare din lumina viului

 

unduind pe vadul cuprinzător al timpului

 

micuţul dram drămuit devine, în alergare

foton luminos în retina visătoare,

care, și ea

s-a născut din scânteie și luturi

plus două sau mai multe săruturi

iubitoare de fluturi...!

(27.02. 2022)

 

DOR DE PREZENTUL CONTINUU

Aura Creiţaru

 

Motto:

Timpul - bine intenţionat, conservativ

grijuliu şi chiar galant cu mine -

îmi aduce uneori îndoieli

Dar nu într-atât, încât...

să nu fi imortalizat amprenta lui,

o amintire rară de atunci

***

Câteva semne sigure pe ele,

pesemne s-au înstăpânit pe retina

amintirii mele

prin irişii privindu-se duios

Printre

petale emoţionate

ale primul nostru trandafir nepereche,

se nasc

excitate inflorescenţe regale

din mugurii iubirii tale

 

Pe banca noastră din crâng

în staticul timp străveziu, aerul balansa-n

contratimp auriu,

crengi împodobite–n decor;

lacul mişca aleator bărcuţele lui...

 

O, cât de ingenuu şoptită ea

Iubirea! pe supleţea gesturilor tale

pe rotocoale de parfum

de-mprumut între noi...

 

Pe-nserat,

Toamna a aflat povestea noastră în doi

ne-a sedus şi ne-a îmbrăţişat...

 

Clipă,

hai, vino înapoi!

(din volumul „Prezentul dintre clipe", 2021, Ed, Detectiv literar)

 

PORŢILE LACRIMII

(autor Aura Creițaru)

 

Ochiul caută prezentul

să poată reînvăţa clipitul

înţepenit în sârma ghimpată

a eşecului planetar

la porţile lacrimii uscate

Cine să spele cenuşa lipită de pleoapă

împrăştiată de rafalele vântului bolnav

Prezentul cu dor de noi

are lacăte îngheţate de spaime

locuri fără viaţă

libere de locuit

încătuşate în erori şi nevoi…

 

Deschide pleoapa clipei tale

Acum

Iartă

Iubeşte

Scrie un poem

Reciclează universul

Descoperă cerul ca un acoperiş transparent

deschis

Caută drum prin lumina pineală

 

Privește apoi

cum sufletul începe să respire

Clipeşte

să lăcrimeze emoții fertile

să sublimeze vibrații armonice

picturale

până la reinventarea destinului

până la renaşterea prin poezie trăită

care o să te înveţe clipitul atent

cu respiraţia curată

 

Să ne dăm seama ce importanţi suntem

la timpul prezent

(din volumul „Prezentul dintre clipe")

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu