Poesis - Nicolae Dumitru

 Fior

Eu nu mi-am închipuit

că o carte ar putea fi

un strop de apă

căzut peste cuvinte.

Gândeam că s-ar putea topi ca roua

sub razele calde ale scrisului

sau ale cititului

ori ale surâsului tău

rămas zidit în colțul gurii.

Sunt nehotărât,mă zbat.

Ți-am zărit o clipă

fața ușor întoarsă

și m-au trecut fiori

mai fierbinți decât lava.

Ca în țipăt de gaiță .

Rămân urmele tale

peste urmele mele,

peste ale noastre.

Iar geologii

sau arheologii

sau antropologii

vor spune că sângele

este însuși artefactul iubirii

si-l vor pecetlui

în trup și-n suflet

lăsând doar un fir de izvor

ca o lumină eternă.