M-am uitat la transmisiile live de ieri si alaltaieri cu David Popovici . Tipul e bestial. E in primii 8 ai lumii. Acesti 8 baieti sunt toti departajați de subunitati de secundă. Puștii astia sunt grozavi. Si unul dintre ei e român
Mândria că e de-al nostru parcă s-a evaporat . Gândim totul doar cu 1, 2, 3. Si atat. Efortul de pe locurile 4, 5, 6, 7, 8 nu mai exista. Cât de mici am devenit!!!
Scoala ultimilor ani e umflata de semiperformanta notelor. Fara prea multe pasiuni. Fara prea mare efort. Un online umflat de note comode. Si toți copiii nostri ar fi de 10.
Treziti-vă!!!
Nu am fost de 10 niciodata. Dar ne intreceam candva si ne laudam cand luam un 8, un 9, la diriga( profă de chimie) sau un 8 la fizica . Pe vremea aceea notele de 8, 9 erau aur. Aurul fiecaruia olimpic. Fac parte din generatia care o venerează pe Nadia si ascultam fara sa respir, la un radio minuscul, transmisia live de la Montreal.
Intre timp, am devenit atat de mici ca nu mai avem conștiința, respectul si puterea sa ne apreciem valorile.
Pentru mine, David este simbolul performantei, al reusitei, al efortului nemasurat, al intelepciunii, al sacrificiului. A demonstrat mereu. Si o va face in continuare.
Nu a pierdut nimic. A câstigat locul 4 mondial la 200 m si 6 mondial la 100 m.
Ma inclin in fata lui cu smerenie. El traieste intr-o lume in care o zecime de secunda face diferenta intre cei mai buni din lume. Intre primii 8 din lume.
Noi traim cu niste comentatori de duzină si o mass media care nu isi apreciaza valorile.
Mi-e dor de Țopescu...
C.L.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu