Septembrie
Este un decor realist
Într-un tablou care plange mereu
Cu lacrimi ce se scurg pe trupul
Unei frunze orfane pe copacul cenușiu
Care stă mereu inăuntru meu
Iar frunza de toamnă plange mereu
Cu lacrimi de septembrie
Iși trăieste ultima clipă prin frunza moartă
Prin delirul toamnei răvășită după vara lungă
secetoasă , caniculară si sumbră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu