Lacrimi pe un vechi abecedar...

Lacrimă târzie... Foi de-abecedar

V-adunați pe margini de vechi calendar...

Merg pe firul vremii, anii mi-i socot:

Să vă știu pe nume, Doamne, încă pot!

Câte generații mi-au venit în prag?

Câte lacrimi grele se-adunau șirag,

Când semne și buchii toate se strâmbau,

Iar în clasa veche "Doamna!!" ei chemau?

Unde ne sunt pruncii cu priviri de stea?

Toată grija lumii școala aduna...

Din vlăstarul fraged au crescut stejari...

Tare-au vrut mereu să ajungă mari!

Astăzi în albume vechi și-ngălbenite

Stau chipuri-icoane, fețe îndrăgite...

Copii de-altădată azi sunt oameni mari...

Doamne, fă-mă dascăl iarăși la școlari!

Să le prind în palme sufletul curat,

Să le port mânuța greu ca altădat'!

Să mai sune iarăși clopoțel de timp,

Eu s-adun cuvinte-n orice anotimp!

Să le scriu pe frunze de copaci în zbor...

De șotronul vieții azi mi-e tare dor!

Angelica Manole