A apărut o nouă carte în librării. ”Ca orice bun cultural, istoria se supune și ea anumitor reguli, dar mai ales, ea trebuie să fie utilă oamenilor. Istoria nu are un “caracter de clasă”, așa cum susțineau marxiștii, pentru că în acest caz decade în propagandă, care la rândul ei servește la învrăjbirea oamenilor, la ascuțirea “luptei de clasă”, așa cum se susținea în epocă. Istoria nu este morală, ea nu operează cu categorii de genul “bun” sau “rău”, ci mai degrabă cu categorii logice de genul “adevărat” sau “fals”. Din această perspectivă, istoria este o știință exactă, apropiată mai degrabă de logică. Istoria nu absolvă și nu condamnă, acesta este rolul justiției. De asemenea, ea nu exaltă și nu veștejește, acesta fiind apanajul memorialiștilor și povestitorilor trecutului, care scriu mai degrabă literatură decât istorie. Într-un demers istoric realmente riguros științific nu au ce căuta invective, dar nici epitete, metafore și alte “figuri de stil”. În demersul său, istoricul se bazează pe cât mai multe documente, din care extrage ideile esențiale, pe care apoi le aranjează într-un imens puzzle, dându-i o formă coerentă în deplin acord cu contextul legislativ, politic și cultural al epocii în cauză. Acestea au fost considerentele de care am “ținut cu dinții” atunci când am purces la această lucrare. Pentru că din păcate, în România de azi nimic nu este clar. Nici trecutul, nici prezentul, și cu atât mai puțin viitorul. În ajunul Paștilor lui 2022, dedic această carte tuturor celor ce iubesc adevărul istoric și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să duc la bun sfârșit și această lucrare, pe care am isprăvit-o complet prin dec. 2019, cam pe când începuse să se vorbească despre o boală ciudată, apărută pe undeva prin China. Ulterior, pandemia a împiedicat apariția acestei cărți cu doi ani. Asta e, a trebuit să vină această pandemie nenorocită ca să ne readucă aminte cât suntem de fragili în fața morții și că doar spiritul este nemuritor.
Încă o carte deci, despre Mișcarea Legionară. S-au
scris extrem de multe, și mai mult ca sigur, se vor mai scrie. Îndrăznesc să
spun că o astfel de carte este absolut necesară. Pentru că în ciuda accesului
nestânjenit la arhive există încă multe aspecte neclarificate privind Mișcarea
Legionară. Încă persistă anumite interpretări false sau deformate ale anumitor
evenimente, parte datorate necunoașterii, parte datorate rea-voinței. Multe sunt
cauzate de istoriografia şi propaganda antilegionară din epoca comunistă. Ani
la rândul, legionarii au fost demonizați prin lucrări istorice cu tentă
propagandist-ideologică, prin literatură și film, și din această perspectivă
putem spune că anumite creații cinematografice ale regizorilor Sergiu
Nicolaescu și Manole Marcus atârnă încă extrem de greu în conștiința colectivă.
Nu trebuie neglijată nici memorialistica. În special după 1989 au apărut zeci
și zeci de cărți de memorii, au fost tipărite scrierile lui Corneliu Zelea
Codreanu, ale lui Horia Sima, dar și ale altor căpetenii legionare. Aspectele
relevate în multe din aceste lucrări de foarte multe ori sunt prezentate
deformat, fie datorită trecerii timpului, fie voit tendențios și părtinitor. Nu
sunt de neglijat nici apologeții care încearcă să confiște, să “anexeze”
Mișcării Legionare anumite personalități ale culturii românești interbelice,
dar și cei situați în tabăra opusă, care încearcă același lucru, dar cu o cu
totul altă motivație, urmărind să desființeze persoana din punct de vedere al
“corectitudinii politice” – și implicit – să anuleze valoarea operei, dând
oarecum apă la moară primilor, ambele tabere făcând un imens deserviciu
culturii române. Astăzi, când marea majoritate a protagoniștilor acestei
istorii a trecut deja în lumea drepților de cel puțin un deceniu, am socotit că
este momentul oportun să mă apuc de această lucrare. Dar nu datorită faptului
că respectivii ar fi putut să mă contrazică, ci datorită faptului că o analiză
rece a zeci de mii de documente mi se pare mult mai productivă decât memoriile
martorilor direcți la anumite evenimente, afectate în mod inevitabil de
trecerea timpului, dar și de propriile concepții politice și ideologice.
Personal sunt mult mai înclinat să dau crezare unui raport medico-legal,
redactat la modul impersonal, “cu cadavrul în față”, decât relatărilor unora
care declară că au văzut “cu ochii lor” o crimă. Aceasta a fost ideea care m-a
călăuzit permanent în cercetarea pe care am făcut-o, să mă bazez în primul rând
pe documentele scrise. Din această perspectivă, pot spune că am avut ceva de
lucru – zeci de mii de pagini de note informative, rapoarte, telegrame
schimbate între poliție, siguranță şi jandarmerie, dar și culegeri de documente
din epocă. Documentele au fost mai mult decât suficiente pentru a elabora
această lucrare. Există anumite perioade de timp în care se poate urmări oră cu
oră activitatea lui Corneliu Zelea Codreanu, mulțumită vigilenței
informatorilor Siguranței. Reevaluarea obiectivă a istoriei Mișcării Legionare
se impune și datorită conjuncturii favorabile a accesului liber la arhive,
respectiv: Arhivele Naționale Istorice Centrale București, cu următoarele
fonduri: Președinția Consiliului de Miniștri; Casa Regală; Ministerul de
Interne; Inspectoratul General al Jandarmeriei; Direcția Generală a Poliției;
Ministerul Propagandei Naționale și Arhiva Istorică a Bibliotecii Academiei,
dar și arhivele KGB din Moscova, ale Gestapo-ului din Viena și Berlin, ale
Ministerului de Externe nazist, ale CIA – recent desecretizate, etc. În primul
rând este arhiva CNSAS, respectiv dosarele cu privire la legionari. De departe
însă, cele 9200 de pagini ale arhivei de 27 de dosare privindu-l pe Corneliu
Zelea Codreanu, editate de către dl. Victor Roncea pentru Civic Media în
colaborare cu regretatul istoric Gh. Buzatu, tipărite la Ed. TIPO Moldova în
2012, constituie cea mai bogată sursă de informații privind Mișcarea Legionară,
de la începuturi și până la asasinarea Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor
din noaptea de 29/30 noiembrie 1938. Altă sursă de informare a fost colecția
Monitorului Oficial, în special în ceea ce privește dezbaterile din Parlament.
De asemenea colecțiile ziarelor din epocă, mă refer în primul rând la Adevărul
care, deși prezintă anumite evenimente din perspectivă antilegionară, dă totuși
o descriere relativ corectă a faptelor. Și în fine, o ultimă întrebare. De ce?
De ce această carte? Ei bine! pentru că trebuia scrisă! Generațiile actuale și
viitoare trebuie să cunoască adevărul. Pentru că, așa cum cititorul a putut
constata din cele scrise până acum, istoria noastră recentă se scrie, dar mai
ales se rescrie în continuu, în funcție de interesele unora și altora. Undeva,
ascuns în spatele unui monitor, întotdeauna se găsește careva ce rescrie
istoria noastră. Alte mii de fanatici antilegionari stau la pândă pe forumuri
de discuții, pe paginile de comentarii ale presei online și ale agențiilor de
presă, gata să bage pumnul în gură oricui ar îndrăzni să conteste istoria
rescrisă conform unor interese obscure dictate de comandamentele
“corectitudinii politice” și Noii Ordini Mondiale, astfel că atunci când vine
vorba despre Mișcarea Legionară pare că lucrurile sunt absolut clare pentru
oricine, iar termenul de legionar este similar cu cel de terorist și asasin de
cea mai joasă speță. Oare nu așa spunea dl. Ion Iliescu la tvr în seara zilei
de 13 iunie 1990? : “pe sediul Poliției
capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mișcarea este o rebeliune
legionară și se tratează ca atare! (…)”, pentru ca două zile mai târziu, după
ce minerii se “războiseră” cu populația Bucureștiului, să puncteze din nou: “în
această rebeliune legionară cu care s-a confruntat în aceste zile poporul
român, unele elemente au apărut chiar în costumație legionară, au afișat
steagul verde, au folosit limbajul legionar. (…)” (sic!) QED! Ce ar mai fi de spus? Cu excepția unor scurte perioade de
timp Mișcarea Legionară s-a găsit în afara legii, deși nu au fost date legi
explicite în acest sens. Au fost legionari care au fost închiși, cu scurte
perioade de libertate, începând de prin 1938 sub regimul carlist, apoi sub cel
antonescian și în fine, sub cel comunist până la amnistia generală din 1964. La
“bilanțul” din 26 septembrie 1937, atunci când s-a organizat o expoziție a
presei și activității legionare, se consemna “jertfa legionară” concretizată în
1851 ani, 11 luni și 23 zile de închisoare. Dincolo de prigoana propriu-zisă
trebuie spus că de la începuturi, pe când se vorbea de “fabrica de bani”
legionară de la Rășinari și până în prezent, când prin Legea Nr. 217/2015,
Mișcarea Legionară a fost decretată de legislativ ca “organizație fascistă”,
deși această definire era de resortul istoricilor, această mișcare politică a
fost supusă unui continuu asediu mediatic. Iar Legea Nr. 217/2015 nu face decât
să confirme acest fapt. Legiuitorul nu se poate substitui istoricului, este
exact ce se afirma la ultimul punct al petiției Liberté pour l’histoire,
apărută în Libération din 13 decembrie 2005 sub semnătura a 19 intelectuali
francezi, printre care Jean-Pierre Azéma, Elisabeth Badinter şi Alain Decaux,
republicată în Le Nouvel Observateur din 16-22 ianuarie 2006 și semnată de încă
650 de cercetători și studenți:
Istoria nu
este un obiect juridic. Într-o țară liberă, nu este treaba nici a Parlamentului
nici a puterii legislative să definească adevărul istoric. Politica statului,
chiar animată de cele mai bune intenții, nu este politica istoriei.
Câteva cuvinte acum despre lucrările denigratoare și
apologetice. Ambele categorii aparțin propagandei. Nu le voi cita – în primul
rând pentru că scopul acestei lucrări este de a restitui adevărul istoric pe
baza documentelor de arhivă, nu de a polemiza. De asemenea, nu voi contrazice
anumite afirmații eronate, prezente chiar în lucrările considerate de
referință. Repet, scopul autorului este de a restitui adevărul istoric, nu de a
polemiza, chiar dacă, așa cum se va vedea, vor fi răsturnate extrem de multe
teorii, adânc înșurubate în mentalul colectiv. Nu m-a interesat profilul moral
sau politic al autorilor citați în această lucrare, ci doar dacă afirmațiile
lor sunt probate cu documente palpabile și verificabile, dacă este posibil și
din terțe surse. Pe cât posibil, am evitat să fac aprecieri personale asupra
unor anumite fapte și evenimente, deoarece ele s-au produs în cadrul unui
context instituțional și juridic perfect determinat. De asemenea, am evitat să
umplu lacunele în documentare cu considerații personale și afirmații fără
acoperire documentară. În fine, dar nu și în ultimul rând, am urmărit permanent
să nu mă las atras în capcana căreia îi cade victimă, cel mai adesea în mod intenționat,
istoriografia tributară “corectitudinii politice” – de a evalua trecutul prin
prisma “obsesiilor intelectuale” ale prezentului, demers incompatibil cu
cercetarea științifică istorică, care cel mai adesea decade în propagandă
antilegionară. Din fericire, așa cum am afirmat deja, documentele disponibile
au fost mai mult decât suficiente pentru a duce la capăt această lucrare. Ideea
a fost de a valorifica absolut orice informație, după o verificare atentă, prin
comparație cu alte surse, pentru a reconstrui punct cu punct istoria Mișcării
Legionare. Nu m-au interesat motivațiile principalilor protagoniști, [legionari
în general și liderii mișcării în special] – și, din această cauză m-am abținut
să dau verdicte sau să emit judecăți morale cu privire la aceștia sau la
faptele lor. Nu sunt un admirator al mișcării legionare, dar nici un demolator
al ei. Sunt doar un simplu cercetător al arhivelor, dornic să cunoască adevărul
asupra istoriei noastre recente în general, asupra Mișcării Legionare în special.
Și iată că am ajuns la final, la aproape șapte ani
de când am început această lucrare. Din punct de vedere strict lucrativ, pot să
spun că bilanțul este aproape pozitiv, dat fiindcă am putut rezolva majoritatea
temelor propuse. Între timp, războiul ideologic a continuat, alte și alte
lucrări privind istoria mișcării au apărut, unele mistificatoare, cu un
pronunțat caracter propagandistic antilegionar, altele ceva mai echilibrate,
dar viciate încă din start de idei preconcepute și stereotipuri privind mișcarea.
Chiar și așa, lucrarea de față, care analizează majoritatea evenimentelor
importante din istoria mișcării dintr-o perspectivă absolut diferită de ce s-a
scris până acum, nu a fost destinată [în primul rând] combaterii teoriilor
avansate până în prezent, majoritar tributare așa-zisei corectitudini politice,
deformate de o perspectivă ideologizată și ideologizantă asupra istoriei
mișcării. Las cititorului privilegiul de a aprecia veridicitatea celor
afirmate, prin comparație cu mainstream-ul istoriografiei actuale. Pot spune că
în afară de motto-ul înscris în chiar pagina de start, [“Istoria trebuie făcută
cu toate documentele”. Jacques le Goff, Imaginarul medieval. Eseuri] am “ținut
cu dinții” ca să zic așa, de acea vorbă înțeleaptă care spune că diavolul se
ascunde în detalii, (din germ. der Teufel steckt im Detail) aserțiune
“memorabilă” atribuită mai multor autori.
Notă. Prețul este simbolic, 100 RON ambele volume,
572+682 pag., acoperind doar costul hârtiei.”
Sursa:
ActiveNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu