POTECA FERICIRII

Când tristețea te apasă

Și în inimă suspini,

Caută un loc și lasă

Tot necazul printre spini.

Printre flori să-ți numeri pașii,

Ele știu a-ți bucura,

Ochii și mai sunt părtașii,

Clipelor ce vor zbura.

Se vor duce-n vânt ca fumul

Și în urma lor va fi,

Frumusețea și parfumul

Și trăirile din zi.

Ca o pâclă fermecată,

Trece fericirea-n zbor,

De un braț de zeu purtată

Și-nvelită cu amor.

Ochii tăi vor fi lumina,

Peste negura iubirii

Și vor fi din nou tulpina

Pe poteca fericirii!

Autor: Aurelia Oancă

10.06.2025

imagine internet