Poesis - OLIMPIA MUREȘAN

 

UN VIS

În sensul giratoriu

 mașina a zburat

printre nori și printre stele

mai mari și mai mititele.

Colo-n zare apăru

 o pâine mare, luminoasă

cât soarele de frumoasă,

 care arunca-n văzduh

 scântei-de argint, de păpădii, de Moș Crăciun

înspre cei vii.

Unde sunt? Ce s-a-ntâmplat

de aicea am urcat?

Ce se va-ntâmpla cu voi

 amintiri de vis și ploi?

Unde sunt cei dragi ai mei

ce se plimbau pe sub tei?

lacrima din ochiul meu

vrea să zboare instantaneu

înspre cel pământ albastru

rămas în urmă ca un astru.

 

SPERANȚA E LUMINA

Ce aproape-am fost de Tine, Doamne

eram în drum spre minus infinit,

zburau în jurul meu

tot calde șoapte

că mă voi întâlni cu Dumnezeu.

Se auzea o muzică celestă

ce umplea cerul cald

cu sentimente vii.

Dar cei dragi ai mei

rămân departe în stele mii și-n zări făclii.

Acum, e liniște

și totul pare-un basm

de dincolo de nori,

lumina mă inundă

tot mai aproape,

mă contopesc cu ea,

eu sunt, sau nu mai sunt divin?

Privesc cerul cu un surâs blajin.

COVASNA , 

8 Martie 2025