DUMITRU BUȚOI - NICHITA ȘI ÎNGERUL DE ROUĂ

 

(note de lectură)

Motto:

„Sunt suspect de fericit

Că n-a fost

Doar o întâmplare

Clipa în care

amândoi ne-am întâlnit

Îngeri risipiți pe zare

Între lacrima din cer

Și tăcerea (ne) cuprinsă din altare!".

 

Interesant demersul literar propus de către scriitorul Dumitru Buțoi (președinte UZPR, Filiala „Mihai Eminescu", Timișoara, prin tipărirea volumului „Nichita și îngerul de rouă", apărut la Editura UZPR, 110p., 2025. Spun, interesant demersul literar propus, dar este și de o profunzime aparte. În fapt, din punctul meu de vedere, este un „dialog între autor și Nichita", pe care a avut bucuria să îl cunoască personal. De unde aflăm toate acestea? Chiar din mărturisirea autorului: „Geo Bogza și Nichita Stănescu, personalități emblematice ale jurnalismului și literaturii din România au plecat de mult în neuitare. Eu i-am văzut, când se plimbau pe străzile orașului Ploiești, i-am admirat și le-am studiat opera magnifică, liceean fiind prin anii șaptezeci. (...) Această carte nu este altceva decât un remember sentimental, o secvență de iubire din eternitatea unui vis frumos cu Nichita, că un Arc de Triumf peste un timp inoxidabil", (p. 5), mărturisire, numită, „75 de poeme cu Nichita. Cuvintele inimii", semnată de către autor - Dumitru Buțoi.

Adâncă prețuire și respect profund, pentru acest dar al sufletului, primit cu „dedicație și iscălitură", într-una din zilele în care ne-am revăzut, în context literar, la Timișoara, în acest „aproape", trecut an - 2025.

 

„Nichita, îngerul de rouă

Vine în somnul meu

Înzăpezit de stele

Și mă atinge cu aripa-i subțire

Și cerul se despică în două

Și trupul

Zidit într-o altă zidire

devine o limbă de clopot",

din poemul „Îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi, (p. 15).

 

Se pare că anotimpul

izvorului albastru își culege

roadele de suflet

din zidirea rugăciunii lui

NICHITA ȘI ÎNGERUL DE ROUĂ.

Voi scrie pe cer

un POEM CU NICHITA

despre iubire și prietenie

despre frământarea zorilor care-și

veghează visul dar și despre

ÎNGERUL DE ROUĂ care culege

aroma mirului din fiecare șoaptă.

AMURGUL A VISAT URÂT

dar diminețile de catifea albastră

vor spăla urmele acestui

DESTIN - lumină și iertare

DESTIN mărturisit foșnetului de vânt...

 

Am cules din adieri de toamne

FRIG ȘI MĂREȚIE

și le-am aranjat într-o cunună

a unui răsărit dintr-un DESTIN.

gândindu-mă că

ÎNGERII DE ROUĂ-MI DAU TÂRCOALE

în hora privirilor tivite cu lumina cuvântului

Am găsit în sertarul vieții

ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS

ce mă duc spre tine anotimp

al reîntoarcerii la șoaptele viselor

rătăcite prin labirintul altui început…

 

Nu uita,

VINE TOAMNA IUBITO iar

ÎNGERUL DE ROUĂ

ÎNCĂTUȘAT ÎN GER ȘI MĂREȚIE

va aduna sărut lângă sărut

zâmbet născut din lacrimă

și lacrimă crescută din patimi

pentru mine POETUL BLESTEMAT

a scrie despre FRUMOSUL NEBUN

care-și veghează întunericul

din primele clipe de viață

- azi, SCRIU PE ZARE,

despre iubire și lumină întru cuvânt...

 

„Vine toamna, ca un blestem

Și-n somnul meu se face iar răcoare

Îmbrățișează-mă iubito să nu mă tem

Când mugurii iubirii

Și crinii nopții îngălbenesc pe zare!",

din poemul „Vine toamna iubito", autor Dumitru Buțoi, (p. 13).

 

N. A. - ce apare scris cu majuscule, sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi.

 

II.

 

Motto:

„Vine toamna, ca o vulpe șireată

Sunt trist când scriu acest poem

Și sunt bolnav de-atâta-ngândurare

Acum, mai mult ca niciodată

Îmbrățișează-mă iubito, să nu mă tem

De gerul nopților polare!

Din care și astăzi încă te mai chem!",

din poemul „Vine toamna iubito", autor Dumitru Buțoi, (p. 13).

 

E dimineața zâmbetului

cules din adieri de toamne

doar ÎNGERII DE ROUĂ-MI DAU TÂRCOALE

pentru a-mi fi urmă de catifea

trimisă de întâia Ursitoare.

Am scris pe pernă

cu verde-miracol crescut

în hora privirilor:

„NICI TIMPUL NU NE IARTĂ!"

iar noaptea cu stele și speranțe răsărite

doar din iluzie și fantezie

mi-a spus că este vorba despre

un simplu VIS CU NICHITA

dar DINCOLO DE ÎNȚELEPCIUNE

într-un TIMP SUSPENDAT

NELINIȘTEA CE MIȘCĂ UNIVERSUL

îmi așteaptă umbra

- o umbră a amintirilor plecate

să culeagă roadele șoaptelor -

nu sunt decât un simplu

CĂLĂTOR PRIN UNIVERS...

 

MIREASA VISURILOR MELE

își lasă amintirile zorilor

la taifas cu aromă de gutuie -

sunt doar un SUFLET CĂLĂTOR

- mi-am pornit călătoria prin mine

lăsând în

BIBLIOTECA DIN SUFLETUL MEU

doar smaralde și rugăciune

pentru tine

DESTIN ÎNCĂTUȘAT ÎN (NE)UITARE.

mirul își așteaptă sărutările

iar ZIDUL DE OAMENI ascunde

clipa foșnetului de vânt în pridvorul refrenului

în CRINII ZĂPEZII

și în amintirea unui răsărit.

Da! Este TAINA ASCUNSĂ ÎN NOI

pe care o ducem la mărturisire...

 

Am să adun ÎMBRĂȚIȘAREA FOCULUI

în hora privirilor tivite cu speranță

iar DINCOLO DE ZARE voi picta

CAII SĂLBATICI CU TRUPUL DE ROUĂ

doar pentru întâia RUGĂ din acest început.

Voi asculta STRIGĂTUL ISPITEI și îl voi

recompune în RUGĂ rostită

între două anotimpuri - întuneric și ispită.

LA MARGINEA PĂDURII voi aștepta

să mi te dăruiești întâia oară

trăind

VIAȚA, O CLIPĂ DE SUSPANS...

DINCOLO DE MÂNTUIRE ȘI BLESTEM

te voi îmbrăca în verdele-miracol

eu - POET NEVINOVAT

tu - DORINȚĂ sau CERUL DE LACRIMI...

 

„Soldatul cu trupul de rouă

Cu cerul pe umeri

Cu picioarele de plumb

Și ranița în spate

Singur în singurătate

Traversează câmpul de luptă

Ca o linie (între)ruptă!",

din poemul „Soldatul cu trupul de rouă", autor Dumitru Buțoi, (p. 49).

 

N. A. - ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi.

 

III.

 

Motto:

„Aș vrea să dau timpul înapoi

Tânăr să mai fiu

Ca altă dată

Să nu mă tem de viscole și ploi

Să mai pot iubi o fată

Ca dincolo de zare

Să fim doar amândoi

Îngemănați, ca într-o-mbrățisare!",

poemul „Dorință", autor Dumitru Buțoi.

 

Dacă ar fi să mai am o DORINȚĂ

atunci aș vrea să mă întorc

în tinerețea zorilor care-și veghează

visul iar

IUBITA CU SURÂSUL DE CLEȘTAR

să îmi fie călăuză înspre

neliniștea din fiecare șoaptă

Da! Te voi face

MIREASA MEA DE ROUĂ

și mă voi dărui unui răsărit

DĂ-MI, DOAMNE, puterea

de a călători prin mine

să alerg ținându-mă de mână

să mă simt un

CONTEMPORAN CU DUMNEZEU...

 

NOAPTEA CA UN SANCTUAR DE ROUĂ

îmi așteaptă umbra visului

să fie zidire de lut

dar nu pot rosti

SUNT PASĂRE DE ROUĂ

și nici

SUNT POETUL ROMANTIC din pricina

foșnetului de vânt care-mi caută

speranțele rătăcite prin doruri.

VIAȚA CA UN RÂU ÎNVOLBURAT

și-a schimbat cursul

merg doar spre seara apusului

să îmi adun răsăritul zorilor

dintr-un ȚIPĂT RĂSTIGNIT

smuls din fiecare șoaptă...

 

Există rugăciune și iertare

există neuitare și nemurire

există mir și limpezime de izvor

MOARTEA NU EXISTĂ!

așa că dați-mi voie să vă spun

POVESTEA VIEȚII MELE:

„Știu că nu știți povestea vieții mele

Știu că

nu interesează pe nimeni

Faptul că mâine-aș vrea să mor

Spanzurat de stele

Și trupul să-mi fie îngropat

La glezna unui nor!",

(din „Povestea vieții mele", p. 73)...

 

Povestindu-vă că

MOARTEA NU EXISTĂ

mi-am dat seama că sunt

CONTEMPORAN CU HOȚII

de vise și de iluzii

dar nu uitați esența

din lacrimi

TIMPUL NU NE IARTĂ

și nici nu ne dă să alegem

un alt DESTIN - fiecare își are crucea sa.

CERUL DE LACRIMI adună

gânduri și sentimente

lumină și cuvânt pentru

ceea ce se preface-n

CĂLĂTORIA DE VIS

prin șoapte netulburate și sărutări de catifea

care va prinde cel dintâi

APUS DE SOARE netrist...

 

„M-am născut

Într-o casă în forma durerii

Cu fereastra deschisă spre cer

O viață

am fost prizonierul disperării

Și fericit doar o clipă Dintr-un timp efemer

Singur în singurătate

Mi-ascult inima cum bate, bate

În căsuța de la țară

Cu fereastra deschisă spre cer!",

(poemul „Singur în singurătate")...

 

N. A. - ce apare scris cu majuscule sunt titlurile unor poezii din volumul de versuri „Nichita și îngerul de rouă", autor Dumitru Buțoi.

 

Felicitări, Dumitru Buțoi, pentru această apariție editorială de excepție! Mă bucur pentru faptul că am cunoscut asemenea miunați oameni.

Cu siguranță, Nichita, Bogza, Eminescu, Blaga, pe care îi invocați în acest volum, de-acolo, din Cer, vă zâmbesc și vă mulțumesc pentru momentele de neuitare și nemurire, trăite prin versurile transmise…

Prin Domnia Voastră, Nichita Stănescu, (și nu numai!), rămâne în nemurire!

Clar, așteptăm următoarele provocări…

 

Vasile Bele, UZPR

Noiembri, 2025