Eram in biroul Corpului de Control de la Ministerul Justitiei, asteptand...,,ordonantele dumneavoastra" , si ascultam Strainul, cantat de Vali Moldovan. Colegul meu mai tanar, procurorul Robert Kelemen, meloman cu ureche muzicala fina formata in sali de filarmonica, fara sa vada vreo imagine, mi-a zis: ,,tipul asta canta fain, dar are doi dinti lipsa" . Eu cred ca mai are doar doi dinti, i-am raspuns, razand, dar mie tocmai de aceea imi place la nebunie vocea asta a lui, graseiata, neingrijita..
I-am povestit apoi lui Robert ca Vali Moldovan este ceea ce cetera maramureseana este in comparatie cu vioara Stradivarius: ambele ating ABSOLUTUL, dar pe cai diferite.
Il stiam pe Vali Moldovan mai mult din povestile colegului sau de Orizont 77, la fel de regretatul Ghita Danciu, de fapt, din nadufurile lui cu care ma obisnuisem intr-atat de mult incat il suspectam pe Ghita ca se foloseste de....inconsecventele colegului sau de cantari ca sa-mi celuiasca compania dimprejurul unei votci finlandia...
Ultima data i-am ascultat pe amandoi la Curtea Veche, in Baia Mare. Colegul meu, judecatorul Cosmin Pop, m-a chemat la o seara de folk pusa la cale de Anca Pop, ca un ,,sprijin" pentru boema folk baimareana. Am fost, atunci, aproape o sala intreaga de judecatori si grefieri la Curtea Veche. N-am dat, am primit...
Caci, Vali Moldovan, in ciuda vocii sale de exceptie, asa neingrijita cum era, daruia, nu primea. L-am vazut si pe scenele Cenaclului Flacara. Acolo parea stingher.
El a fost folkistul Tavernelor. Al cercului de prieteni. Lumanare palpaind de la care se aprindeau, in noapte, stelele...
Daca lui Vali Moldovan ii interziceai tigara, daca il indepartai prea tare de paharul de votca, daca l-ai fi supus la examene de canto, ii luai farmecul acela aparte, de neegalat chiar intre colegii sai de cenaclu...
Iar daca il izolai de prieteni, asta l-ar fi omorat cu zile. Poate de aceea a si murit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu