Nu e o chestie nouă, nu? Dacă au vorbit despre ea Emil Cioran în „Schimbarea la față a României”, Patapievici în „Omul recent”, Andrei Pleșu în „Minima moralia”, înseamnă că are ceva, dom’le, poporul ăsta, de ajunge fie victimă fie să se victimizeze. Dar oare e destinul nostru, de cioban din Miorița, de a sta indiferent în fața vieții/morții, de victimă precum Ana lui Manole, ori cineva ne-o face/drege? Dar dacă cei ce ne-o fac sunt românașii noștri, ceva mai egali decât noi? Fie din rea credință, fie din prostie? Exemplificăm, evident. Dar oare… suntem noi victime de serviciu sau așa e acum Lumea, se întâmplă și altora?
Trecem în revistă câteva realități simple,
cunoscute, „de afară”. În SUA, prețurile galopante și amenințarea dispariției
pachetelor de sprijin în Sănătate pentru familiile modeste au dus la o presiune
incredibilă asupra americanului. În Germania, Volkswagen a anunțat concedieri
masive, 25.000 de angajați acum, urmează alți 10.000. În Rusia, după blocaje,
prețul barilului Ural a scăzut la 45,35 dolari, în timp ce barilul Brent e la
64 dolari, o presiune imensă pe economie, dar și pe mașina de război. Și lista
poate continua cu Franța care e în continuă criză politică, schimbă cabinete și
prim-miniștri trimestrial. Cu Marea Britanie care nu se decide dacă vrea cu
Europa sau nu, în timp ce iar iau avânt extremiștii de dreapta.
Noi? Păi noi-ca oameni, ne-am lămurit. Vrem bani
europeni, dar vrem să fim anti-UE, n-am munci prea mult, dar vrem salarii ca-n
Olanda. Mâncăm prost și bem mult, dar am vrea să fim cei mai sănătoși dintre
pământeni, am vrea să fim ospitalierii Pământului, dar huooo, afară cu
străinii! Și-am mai vrea să fim deștepți, dar fără să citim, am mai vrea să fim
ultracredincioși, dar să ne urâm aproapele și să tânjim la capra lui. Iar
duplicitatea de față încurajează pe cei ce ne conduc să… ne conducă după chipul
și asemănarea noastră. Atâta pot? Atâta le dăm! Cel mai bine se vede în mimarea
reformei, exact ca-n bancul de odinioară, cu femeia care mimează orgasmul de
parcă bărbatului i-ar păsa vreo clipă de asta. Așa și la noi, în general: ei se
fac că fac reformă, noi ne facem c-o vrem, dar să fie așa…cât să nu ne afecteze
pe noi personal. Să nu trebuiască nici să facem ceva, nici să strângem cureaua.
Parafrazând și extinzând bancul obraznic de mai sus, e ca Gheorghe care nu era
deranjat de faptul că, în timpul sexului, nevasta îl izbea cu gleznele în
rinichi de-i venea să urle, până a aflat că ea mima de fapt orgasmul… Da?
Și-atunci, ca să nu vă „oripilăm” cu alde Cioran, Patapievici și Pleșu, cităm
din bancuri neaoșe. Dar mai cu seamă din „clasicii” politichii dâmbovițene.
Grindeanu iar nu susține tăierile de salarii, deși era gata pachetul de
reformă, decis, ori tai salarii, ori posturi, ei veniseră cu „mai bine 10% din
salariu decât din personal”. ANRE vrea să angajeze nu unul, ci doi foști
parlamentari pe același post, la niște salarii amărâte de 3700 de euro lunar.
Apropo, pensionari ambii. România strânge cureaua de la șalele nostre, ne
izbește în rinichi precum Mărie mimând Reforma, dar între timp face achiziții
de submarine de două miliarde de euro…ca să apere Marea Neagră. De banii ăia
ni-i băgăm pe turci bodyguarzi… Tot la noi, în județul vecin, la Halmeu, Garda
de Mediu descoperă mii de tone de azotat de amoniu depozitat aiurea, în
rezervoare ruginite vechi. Cităm: „Azotatul de amoniu conține mult azot, este
utilizat ca o componentă în îngrășăminte. Însă atunci când este
supraîncălzită, substanța devine explozivă. Fatal este că, atunci când
explodează, molecula se descompune în apă, oxigen și azot, eliberând o
cantitate enormă de gaz. Odată aprins nitratul de amoniu, reacția nu poate fi
oprită, rezultând „o explozie cu o forță enormă”. Nitratul trebuie încălzit la
peste 300 de grade pentru a declanșa reacția. Apoi, catastrofa nu mai poate fi
oprită. Devastatoarea explozie care a zguduit odinioară Beirutul a fost soldată
cu circa 100 de morți și cu mai mult de 4.000 de răniți. Autoritățile locale au
afirmat că debutul deflagrației a fost un incendiu din apropierea portului,
căruia i-a urmat explozia a 2.750 de tone de nitrat de amoniu, care erau
stocate de șase ani în depozitul portului din Beirut”, relatează sueddeutsche.de.
În rest, să auzim numai de bine, fie de la Miorița, Ana lui Manole, Gheorghe
sau Mărie. Tot acolo suntem…
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu