Spovedanie

de Nelu Danci

Fost-am și m-am spovedit

La popa care-o venit

Din Dănești, om învățat

Om deștept și așezat.

Mo-ntrebat de am păcate

Eu i-am spus că într-o noapte,

Cum veneam îngândurat

Cred c-am căzut în păcat.

Și cum se vedea de lună

Mă întâlnii cu mândra bună,

Ea în casă ma poftit

De aia-m păcătuit.

Nu cu fapta doar cu uitatu

Când mândruța tomne patu,

Eu i-am spuș că nu mi-e somn

Și în pat cu ea nu dorm.

Și-am ieșit îngândurat

Și spre casă am plecat,

Părintele om milos

Canon mi-a dat, să merg pe jos.

De acasă-n Baia Sprie

Ca nimenea să nu mă-mbie

Nici cu apă nici mâncare

Că păcatu nu-i prea mare.