EDITORIAL - Gelu DRAGOŞ

       După înfrângerea lui Lucian Bute normal că sunt un om trist, cum ar trebui să fie toţi românii. Numai că Bute o să revină şi o să demonstreze că este un campion! Poate că editorialul meu de astăzi va fi unul în care tonul pesimist va predomina, dar cum să nu fie aşa când dorind să scriu un banc la "Gluma zilei" cu Ion şi Mărie iar Ion iese la o ţigară gândul mă duce la industria românească de tutun care "există dar lipseşte cu desăvârşire". Unde sunt ţigările de altădată româneşti:  "Mărăşeşti", "Carpaţi cu filtru şi fără filtru", "Snagov", "Amiral", "Rapsodia",etc?! Şi gândiţivă-vă că nu sunt fumător şi totuşi încă îmi amintesc de ele. Erau ţigări româneşti şi eram mândru de asta. La fel cum era ciocolata "Kandia", şerbet, marmeladă, piure de castane, televizoare "Telecolor", aparate radio "Gloria", tractoare şi maşini "Roman Diesel" sau "Dac". Am avut o industrie navală, o flotă şi chiar un submarin. Dar câte obiective strategice nu am avut şi le-am înstrăinat pe doi bani şi comisioane grase pentru cei care "le-au măritat". Şi nimeni nu a plătit pentru asta! 
  Acum ne plângem de lipsa de perspective, de lipsa locurilor de muncă, de faptul că sunt prea mulţi pensionari la numărul de angajaţi, dar de câte nu ne plângem noi românii?! Am citit totuşi şi o veste îmbucurătoare şi anume că experţii Ministerului Economiei şi Comerţului din Marea Britanie au identificat în România anului 2012 câteva sectoare industriale cu potenţial de dezvoltare a unor activităţi pentru fabricaţia de maşini agricole, de echipamente informatice, a industriei alimentare (alimente ecologice), a tehnologiei informaţiei, a industriei de prelucrare a ţiţeiului, a sectorului confecţii textile şi a industriei lemnului şi mobilei. Deci englezii se uită către noi, către România aceluiaşi an 2012 tot mai depopulată din lipsa de locuri de muncă şi perspective. Până la urmă de partea cui este dreptatea? A englezilor care văd posibilitatea de dezvoltare a României şi automat de crearea de noi locuri de muncă pentru tineri şi şomeri care au trecut de 40 de ani sau e de partea tinerilor care se duc "slugi" în ţările dezvoltate din Uniunea Europeană şi muncesc "de le sar capacele" pentru cel mai mic salariu care-l primesc dintre toate naţiile europene? Iată o întrebare la care toţi politicienii de după 1990 ar trebui să se gândească şi să dea un răspuns. Apoi să găsească urgent soluţii deoarece românii care nu lucrează şi doar supraveţuiesc în România "îşi ies din mână" şi mai nou, constat cu amărăciune, că nu le este prea drag lucrul! În construcţii lucrează doar acela care n-are ce face şi e muritor de foame, în agricultură trebuie să te scoli devreme şi să te culci tărziu, plus că soarele uneori încălzeşte prea tare iar alteori plouă şi suflă vântul, la fermele de vite şi porci pute, etc. 
      Sistemul educaţional românesc este aşa cum este, adică "nici prea-prea, nici foarte-forte" şi abia acum cei din MECTS s-au trezit şi şi-au dat seama că trebuie şi şcoală de ucenici (fosta profesională pe vremea lui Ceauşescu) unde se învaţă cu adevărat o meserie. Un prieten mi-a spus că deşi este pensionar încă lucrează, când sănătatea îi permite, la o firmă mică ca strungar deoarece patronul îi este prieten şi acesta  nu găseşte un tânăr calificat în această meserie. Copii din ziua de azi să nu uite un proverb românesc mereu actual, aşa cum poporul roman s-a ghidat după zicerile (maximele) marilor învăţaţi ai vremii şi au cucerit lumea: "Meseria este brăţară de aur!". Aşteptăm ca meseriaşii români să se întoarcă acasă din Europa şi să muncească aici pe un salariu decent iar de pe băncile şcolii actuale să iasă noi meseriaşi pe care-i cere piaţa muncii!