sâmbătă, 26 mai 2012

EDUCAŢIE. COLŢUL SPECIALISTULUI. Cum pot adresa părinţii întrebări inspirate copiilor ?


Multi părinti se plâng de faptul ca orice le-ar spune copiilor lor, uneori pur si simplu cuvintele nu au efect. Motivul pentru care nu intotdeauna cuvintele functioneaza asupra copiilor este acela ca parintii nu stiu cum sa afle care este cauza exacta a problemei copilului. Acest lucru se intampla pentru ca in relatia cu un copil conteaza nu doar ce spui sau cum spui, ci si cum si ce anume intrebi. Iată un exemplu:
CopilulMa ingrijoreaza lucrarea de control la matematica.
Inainte de a identifica in detaliu de ce anume copilul este ingrijorat (motivele pot fi diverse: nu a inteles o lectie, are o relatie tensionata cu profesorul, crede ca parintii vor fi dezamagiti daca nu ia o nota maxima etc.), multi parinti reactioneaza astfel:

-    Îl incurajeaza pe copil: “Stai linistit, sigur te vei descurca la lucrare!”
-    Minimizeaza problema: “E doar o lucrare de control, nu ai de ce sa te sperii!”
-    Ofera solutii: “Invata mai mult, asta e tot ce trebuie sa faci!”

Întrebări prin care îl poţi ajuta pe copil atunci când se confruntă cu o problemă

Parintii reactioneaza astfel pentru ca vor sa ii faca pe copii sa se simta mai bine sau sa ii motiveze sa isi rezolve singuri problemele. Dar strategiile de mai sus nu functioneaza pentru ca nu il poti ajuta pe copil pana nu stii exact care este problema. Iata cateva intrebari care te ajuta sa descoperi impreuna cu copilul ce se ascunde in spatele ingrijorarii, a fricii sau a furiei lui.
Ce intelegi tu prin... ?
Este o intrebare prin care poti evita sa cazi in capcana presupunerilor si prin care poti sa intelegi mai bine modul in care gandeste copilul tau.
Copilul: Vreau sa merg intr-o aventura.
Parintele: Ce intelegi cand spui “aventura”?

Ce ai face daca... ?
Poate fi o alternativa pentru intrebarea de mai sus, dar si o intrebare care sa il ajute pe copil sa descopere singur cum ar fi bine sa procedeze atunci cand se afla intr-o situatie dificila.
Copilul: Vreau sa ma distrez.
Parintele: Ce ai face ca sa te distrezi?

De unde stii ca... ?
Multe dintre problemele copiilor sunt create doar de propriile lor temeri sau de propria lor imaginatie. Asadar, atunci cand copilul iti spune ca are o problema, incurajeaza-l sa iti spuna mai multe despre motivele pentru care crede ca are intr-adevar respectiva problema.
Copilul: Daniel nu o sa mai vorbeasca cu mine niciodata.
Parintele: De unde stii ca nu o sa mai vorbeasca cu tine?
Acest tip de intrebare ii poate dezvolta copilului gandirea critica invatandu-l, ca inainte de a-si forma o parere sau de a evalua o situatie, sa caute dovezi si informatii obiective.
De ce... este o problema pentru tine?
Multe dintre situatiile dificile cu care ne confruntam sunt formulate ca situatii care nu au legatura cu noi si, prin urmare, sunt dificil sau imposibil de rezolvat.  Aceasta intrebare il poate ajuta pe copil sa se reconecteze cu problema care il ingrijoreaza, iar uneori ajuta chiar sa dispara problema pentru ca isi da seama ca aceasta nu il afecteaza in mod direct.
Copilul: Fetele mereu prefera sa se joace singure.
Parintele: Si de ce este acest lucru o problema pentru tine?

Ce te-a facut sa te simti astfel?
Este o intrebare prin care descoperi cauza problemei. Este mai utila decat intrebarea “De ce?”, pentru ca de multe ori aceasta din urma este intampinata cu retinere. Poti folosi si varianta: “Ce s-a intamplat chiar inainte sa te superi?”
Cum te-a facut acest lucru sa te simti astfel?
Poti folosi aceasta intrebare daca ai nevoie de mai multe informatii despre motivele pentru care copilul este suparat, ingrijorat sau furios.
Parintele: Ce te-a facut sa fii suparat?
Copilul:  Andreea se juca cu Bogdan in pauza.
Parintele: Cum te-a suparat faptul ca Andreea se juca cu Bogdan in pauza?

In ce fel X inseamna Y?
Aceasta intrebare sondeaza legatura dintre o afirmatie si cealalta.
Parintele: Ce te-a facut sa fii suparat?
Copilul:  Andreea se juca cu Bogdan in pauza.
Parintele: Cum te-a suparat faptul ca Andreea se juca cu Bogdan in pauza?
Copilul: Inseamna ca nu mai sunt prietena ei.
Parintele: De ce faptul ca Andreea se juca cu Bogdan in pauza inseamna ca nu mai esti prietena ei?

Atunci cand folosesti aceste intrebari este bine sa ai un ton calm, normal si sa te asiguri ca  ai rabdare si timp pentru a vorbi cu copilul tau. Nu vei obtine rezultatele dorite daca fiul sau fiica ta detecteaza nerabdare sau lipsa de interes din partea ta. Cu cat vei folosi aceasta modalitate de a comunica cu copilul, cu atat iti va fi mai usor sa il ajuti.
Afla mai multe despre cum iti poti intelege copilul, cum afecteaza limbajul folosit comunicarea dintre voi sau cum il poti ajuta sa invete mai bine si mai usor din cartea Parintele perfect de Emma Sargent, aparuta la Editura Polirom.Preluare suntpărinte.ro
                                                                                         prof. Gelu Dragoş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu