HOLLAND vs.
SARKOZI
Francezii au ieşit la vot ca să-şi desemneze
Preşedintele pentru următorii cinci ani. N-au reuşit decât parţial şi asta
deoarece, deşi participarea la vot s-a dovedit impresionantă, circa 80%, niciunul
din candidaţi n-a izbutit scorul necesar pentru a ajunge locatar şi
"salariat" la Palatul Elysee. Mai este nevoie şi de un al doilea tur
de scrutin, programat în 6 mai.
Până atunci, avem de observat la toate câte s-au
întâmplat. Pentru a fi trecut pe lista de candidaţi, orice pretendent are
nevoie de o susţinere din partea primarilor, şi ei aleşi în post. Mai exact se
cer strânse 500 de semnături, la vedere, din partea acestora. Cu precizarea că
un primar nu poate susţine decât un singur candidat, girându-i competenţa şi
expunându-se pe măsură: îţi legi numele de succesele dar şi de nereuşitele
lui... De aici şi precauţia care prezidează campania semnăturilor. Dovadă că
din mulţii pretendenţi, doar zece s-au dovedit în stare să adune numărul de
semnături trebuincioase. Nici domnişoarei Martine Le Pen nu i-a fost prea uşor,
rezolvând această problemă în ultima clipă. Era gata să piardă trenul. Şi ce
tren!
Cum spune regula, primul tur a reţinut doar doi: preşedintele
în exerciţiu, Nikolas Sarkozy şi
reprezentantul Socialiştilor, Francois Holland. Dar nu în această ordine ci
invers, preşedintele Sarkozi fiind depăşit în această fază de adversarul său
politic.
Să spunem din capul locului că sondajele de opinie
comise în perioada preelectorală şi pe parcursul campaniei au fost solidare în
a prevesti această ordine. Au diferit de la caz la caz diferenţa dintre cei doi
protagonişti la vârf, nimeni însă nu s-a aventurat să acrediteze scoruri de
departajare prea mari. Ceilalţi competitori, rămaşi în cursă dar eliminaţi de
primul tur de scrutin au receptat
procente diferenţiate, cel mai bine situându-se, în ordine, Marine Le Pen, fiica
tatălui său, Jean Marie Le Pen, fondatorul partidului de extremă dreapta lăsat
în custodia ei-17,9%. Jean-Luc Melenchon, dinspre stânga comunistă -11,11%. Centristul
Francois Bayrou, un veteran al participării la scrutinul prezidenţial, a cules
nouă şi ceva la sută. Rămâne, cum se zice, cu avantajul de a mai fi câştigat
ceva experienţă...
Comentariile de presă nu lasă nici un dubiu: alegerile
prezidenţiale din acest an din Franţa sunt marcate, evident, de votul negativ. Nu
este atât o opţiune pentru o persoană sau alta cât intervine dorinţa de a nu
câştiga cel de la Putere. Mandatul lui Sarkozy a provocat severe critici, venind din prestaţii şi
comportamentul său ca şef al statului francez. Evident, nu spun asta prietenii
săi din curentul de Centru-dreapta pe care îl reprezintă. O spun însă categorii
întregi ale populaţiei, nemulţumite şi nedumerite de toate câte i se imputează
Omului de la Elysee.
Ce putem crede că s-ar întâmpla în continuare? Evident,
fiecare din cei doi candidaţi va face tot ce este cu putinţă să atragă
electoratul decis in primul tur pentru persoanele ieşite din cursă.
Dar o atenţie
specială va fi acordată, prin tradiţie, nehotărâţilor din primul tur. La scorul
foarte strâns afişat pe tabela de marcaj, orice procent în plus sau în minus
contează. Pentru că, lesne de înţeles, cu greu s-ar putea conta pe aducerea de
voturi din tabăra adversarului. Va depinde, bineînţeles, de aşezarea în teren
în ziua votului a celor două tabere, cine stă acasă, cine iese la urnă, suma
algebrică urmând a face diferenţa.
Mă întreba un prieten: crezi că nu îi este la îndemână
lui Sarkozi posibilitatea de a anihila o aşa mică diferenţă? Şi da şi nu! Deoarece
depinde de mai mulţi parametri, rezultatul ce se pregătesc a-l trece în istorie
francezii chemaţi la vot, din nou, pe 6 mai. Asta şi apropo de siguranţa
afişată la aflarea rezultatelor şi de Holand şi de Sarkozy. Nu trebuie
absolutizat nici un criteriu aşa cum nu trebuie ignoraţi alţi parametri, inofensivi
la prima vedere. Starea vremii, de pildă. Ori dispoziţia de ultim moment a
liderilor, dispuşi să-şi orienteze partizanii proprii în opţiunea votării.
Am fost atent la reacţiile oficiale de la noi privind
perspectiva relaţiilor dintre România şi Franţa, în raport de rezultatul ce va
fi decis pe 6 mai. Părerile rămân optimiste în ambele variante. Remarc, oricum,
că nimeni nu a căutat să facă pronosticuri ori aprecieri privind şansele celor doi concurenţi. Se consideră că
este treaba electoratului şi nu a noastră de a descifra ce e rău şi ce e bine. Ne
deosebim aici de o serie de reprezentanţi diplomatici acreditaţi la Bucureşti,
care una-două, nu prididesc să ne dea sfaturi chiar şi in chestiuni în care
nu-i întreabă nimeni...
dr. NICOLAE
BUD
deputat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu