POESIS – ANATOL COVALI

Eşti

Eşti începutul ultimului vis,

eşti lumea mea de tandră poezie,

eşti poarta vieţii care s-a deschis,

eşti pătimaşă dragoste târzie,

Eşti minunată floare de cais,

eşti a-mplinirii mele bucurie,

eşti îngerul de Creator trimis,

eşti fericirea care reînvie.

Eşti bucuria mea de nedescris,

eşti şi vei fi a vieţii-mi armonie...

Eşti începutul ultimului vis,

eşti lumea mea de tandră poezie,

Eşti drumul de destin cândva descris,

eşti cea mai fermecată bogăţie,

eşti cartea-n care sufletu-mi a scris:

„Eşti tot ce a fost, ce am şi ce-o să fie!”

Echinox

Priveşte-mă, sunt cel dintâi copac

ce s-a împodobit cu flori de cântec

când primăvara intră-n zodiac

ca să rostească-l dragostei descântec.

Dacă-mi vei rupe-o ramură de flori

şi o vei prinde-n păr, după ureche,

ai să auzi petalele viori

cântându-mi dorul fără de pereche.

Şi dacă, pentru-o clipă, ameţit

sufletul tău de cântec o să fie,

să ştii că primăvara a sosit

înveşmântată-n flori de bucurie.

Derută

Doar întrebări întruna şi-arar câte-un răspuns

ce nu e dus nicicând până la capăt,

când pe cărarea-ngustă a vieţii, umblu şchioapăt,

de ale spaimei suliţe străpuns.

Dacă-i aşa acum, cum fi-va mai târziu ?

Nici nu-ndrăznesc să aflu. Cad pe gânduri

şi-mi geluiesc alene ale-amintirii scânduri

din  care-mi voi croi un trist sicriu.

Nu înţeleg această derută-n care ard

mocnit, scoţând doar fum ce mă îneacă.

Pot să mă sting de sete fiindcă fântâna-i seacă

de când a fost sorbită de hazard.

Îmi scot din tolbă anii să-i zvârl în viitor,

dar mă opresc când văd, cuprins de spaimă,

corbul lui Poe, ce-ntruna doar Nevermore îngâmă

şi pe-al meu umăr stă nepăsător.

                   Scurt Curriculum Vitae  Anatol COVALI

     S-a născut la 7 iunie 1939 în localitatea Taşlâc, judeţul Cetatea Albă, Republica Mpldova. La nici un an se refugiază împreună cu familia în comuna Comarnic, judeţul Prahova. A terminat Seminarul Teologic de doi ani, Liceul „Nicolae Grigorescu” din Câmpina (cu diplomă de maturitate), Şcoala de muzică „George Enescu” din Bucureşti. A fost prim-solist al Operelor din Iaşi, Constanţa, Aachen şi Lubeck din Germania, iar între anii 1979-2001 solist al Operei Naţionale din Bucureşti.

     Scrie poezie încă de la vârsta de 10 ani până pe la 25 de ani, după care face o pauză de aproximativ 25 de ani!

       A publicat următoarele volume de poezii: „Destin”, Izvoarele dorului”, „Cum nu vii tu”, „Ţepeş Doamne!”, „Împreună”, „Doinele Paiaţei”, „Rugăminţi”, „Armonii şi vibraţii”, „Adorare”, „Mama”, „Freamătul cuvintelor”, „Ţăndări violete”, „Alexandrine”, „Renaşterea”, „Vâltorile sufletului”, „Iubire”, „Tridentine”, „Zbucium”, „”Distihuri elegiace”.

                                                                          de  Gelu DRAGOŞ