ÎNTRE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU

Între Crăciun şi Anul Nou

E Steaua Magilor, mi-arată

Un drum pe care un ecou

În suflet îl aud de-ndată.

Din vremea în care trăiam

Iubiri ce mă-ncercau fireşte

Şi Ţie, Doamne, îţi ceream

Un înger care ocroteşte.

Eu l-am simţit de-atâtea ori

Cuprins dacă eram de patimi,

Prin sînge îmi curgeau fiori,

Când ochii înotau în lacrimi.

Iubirea Ta, când a venit,

Nu mai era decât lumină,

Mi-ai dat şi harul cuvenit,

Că viaţa mea Ţi se închină.

Iubesc acum şi pe Pământ,

Că numai Tu ştii ce-i un om,

Cu dragostea am legământ,

Iubito, numai noi îl vom

Păstra în inimi necuprins,

Până odihna va veni.

Spre tine braţul e întins

Şi nimeni nu te va răni.

Parcă-i un vis şi te sărut,

Ce dulce e acest cadou !

O nouă viaţă a-nceput

Între Crăciun şi Anul Nou.

           

        CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

              27 decembrie 2013